Neurologie si nursing în neurologie , C3 Examenul nervilor cranieni

1. Examenul nervilor cranieni

• Nervul olfactiv (I), nerv senzorial pentru miros, porneste din mucoasa nazala. Lezarea se duce la anosmie (pierderea mirosului). Se examineaza dand bolnavului sa recunoasca substante mirositoare neiritante;
• Nervul optic (II), nerv senzorial pentru vedere, porneste de la retina. Lezarea sa provoaca amauroza (orbire) unilaterala. Se examineaza cercetand acuitatea vizuala, campul vizual si fundul de ochi;
• Nervul oculomotor comun (III), nerv motor care are nucleul de origine in calota pedunculara. Lezarea sa duce la ptoza (caderea) pleoapei superioare, vedere dubla (diplo-pie), dilatarea pupilei (midriaza), strabism;
• Nervul patetic (IV) nerv motor, cu nucleul situat in calota pedunculara. Lezarea se duce la diplopie prin paralizia oblicului mare. De retinut ca pateticul este singurul nerv din organism care inerveaza un muschi situat de partea opusa nucleului sau;
• Nervul trigemen (V) este un nerv mixt. Nucleul sau motor este in protuberanta, iar cele senzitiv in ganglionul Gasser. Leziunile iritative ale fibrelor sale senzitive produc nevralgia faciala, iar leziunile iritative ale fibrelor sale motorii produc trismusul (inclestarea maxilarelor prin contractara maseterilor). Leziunile distructive ale nervului trigemen provoaca anestezia fetei, a mucoasei bucale si nazale, a corneei, paralizie a muschilor masticatori;
• Nervul oculomotor extern (VI) este un nerv motor, cu nucleul in protuberanta. Paralizia sa duce la diplopie si strabism intern (devierea globului ocular inauntru). Nervii oculomotori (III, IV, VI) se examineaza, cercetand motilitatea globilor oculari, fanta palpebrala, starea pupilelor (reflexele pupilare);
  
  
• Nervul facial (VII) este un nerv motor ce asigura inervarea mimicii si a carui lezare provoaca paralizia faciala: fata asimetrica prin stergerea cutelor fiziologice de pe hemi-fata de partea leziunii, imposibilitatea incretirii fruntii si a inchiderii ochiului, comisura bucala mai coborata de partea bolnava. Ca nerv senzorial i se asociaza nervul intermediar Wrisberg, care asigura sensibilitatea gustativa la nivelul celor doua treimi anterioare ale limbii. Lezarea sa duce la tulburari de gust;
• Nervul acusticovestibular (VIII) este un nerv senzorial format din nervul auditiv, a carui lezare produce surditate, si nervul vestibular, a carui lezare produce sindromul vestibular (nistagmus si tulburari de echilibru);
• Nervul glosofaringian (IX), nerv mixt, cu nucleii situati in bulb. Asigura sensibilitatea faringelui si miscarile de inghitire. Leziunea lui provoaca tulburari de gust in treimea posterioara a limbii si abolirea reflexului de fund de gat, prin anestezia fundului gatului si refularea pe nas a lichidelor, care nu mai pot fi inghitite;
• Nervul pneumogastric (X) este un nerv mixt, al carui nucleu se afla in bulb, importanta sa deriva in special din rolul reglator vegetativ, paralizia lui putand duce la moarte prin tulburari de ritm cardiac, tulburari respiratorii si digestive;
• Nervul spinal (XI), nerv motor cu nucleii situati in bulb si maduva cervicala. Lezarea sa determina paralizia laringelui, a valului palatin si paraliza muschilor sterno-cleido-mastoidian si trapez;
• Nervul hipoglos (XII) este un nerv motor, al carui nucleu este situat in bulb. Paralizia se duce la hemiparalizia si hemiatrofia limbii, cu tulburari in articulatia cuvintelor, in masticatie si inghitire;

2. Examene paraclinice

Examenul clinic care permite adeseori precizarea diagnosticului nu totdeauna este suficient, in aceste situatii, examenele paraclinice sunt indispensabile. Pe langa examenele de uz curent, exista anumite investigatii obligatorii.

• Examenul oftalmologiC este obligatoriu in orice suspiciune de neoformatie intracraniana;
• Examenele radiologice sunt de asemenea utile. Radiografia simpla a craniului, de fata si profil, este frecvent utilizata in neurologie;
• Se prefera insa in vederea precizarii unei eventuale tumori cerebrale fie arteriografia (care consta in injectarea unei substante radioopace in carotida interna, pentru a pune in evidenta arborele vascular cerebral), fie ventriculografia, care se executa prin injectarea de aer in ventriculii laterali prin trepanatie craniana;
• Un alt examen utilizat curent in investigatia neurologica este electroencefalografia, care consta in intregistrarea, cu ajutorul unor electrozi aplicati in diferite puncte ale pielii capului, a undelor electrice emise de emisferele cerebrale. Se utilizeaza in special in diagnosticul epilepsiei si al tumorilor cerebrale;
• Examen de baza in diagnosticul neurologic este examenul L.C.R. prin punctie rahidiana (sindrom meningian, compresiuni medulare etc.). Punctia rahidiana consta in extragerea, in scop diagnostic sau terapeutic, de lichid cefalorahidian din sacul subarahnoidian. Se practica in orice afectiune a sistemului nervos, cu prudenta la batrani si cardiopati. O contraindicatie categorica este hipertensiunea intracraniana. Deoarece staza papilara este cel mai precoce semn de hipertensiune intracraniana, este obligatoriu practicarea unui examen de fiind de ochi inaintea punctiei rahidiene. Pozitia cea mai practica este pozitia sezanda, bolnavul stand calare pe un scaun, cu fruntea sprijinita pe bratele incrucisate pe speteaza scaunului, cu trunchiul bine curbat. In cazuri deosebite, punctia se face culcat, cu fiexia puternica a capului si a coapselor pe trunchi. Asistenta trebuie sa mentina aceasta pozitie tinand bolnavul. Punctia se face in spatiul al III-lea, al IV-lea sau al V-lea lombar unde pericolul de a intepa maduva nu mai exista. Locul punctiei se dezinfecteaza cu tinctura de iod. Dupa punctionare, lichidul vine singur pe ac, in picaturi sau uneori in jet (in sindroame de hipertensiune lichidiana). Este preferabil sa nu fie extras cu seringa, ci lasat sa picure circa 10 ml in eprubeta. Dupa punctie, eprubeta sterila, etichetata cu numele bolnavului si examenul solicitat, se duce la laborator. Bolnavul trebuie sa stea linistit in decubit ventral, fara perna, 1-2 ore, pentru a evita cefaleea care poate aparea uneori;
• Punctia suboccipitala (Obregia) se practica in spatiul cuprins intre atlas si occiput, pe linia mediana. Necesita aceleasi materiale, instrumente si dezinfectie. Pozitia este sezand pe scaun, cu capul usor flectat, mentinut de asistenta. Avantajul acestei punctii consta in faptul ca se poate evita cefaleea postpunctionala;
• Investigarea S.N.C. cu ajutorul izotopilor radioactivi se face prin metoda scintigrafiei cerebrale, utila in diagnosticul tumorilor;