Psihologie medicală , C4 Psihoterapiile

Psihoterapiile

Tehnicile de psihoterapie sunt multiple şi cuprind psihoterapia de grup şi pe cea individuală. Psihoterapia este o formă de tratament care se realizează prin intermediul psihicului terapeutului. Ea constă dintr-un ansamblu de tehnici psihologice diferite care vizează fie vindecarea simptomului, fie restructurarea personalităţii.

Orientări teoretice

Metoda psihanaliticăstatuează că acesul la inconştient poate fi realizat numai prin metoda asociaţiilor libere, adică exprimarea fără cenzură a gândurilor ce îi apar în cursul şedinţelor terapeutice. Pentru aceasta el trebuie să-şi învingă numeroasele rezistenţe conştiente şi inconştiente. Cura psihanalitică clasică durează adesea mai mulţi ani, în ritm de 2-3 şedinţe pe săptămână; ea ae ca scop modificarea personalităţii pacientului. Psihanalistul analizează persoana clientului prin ascultarea vorbelor, a nelămuririlor şi observarea atitudinii, analiza conţinutului viselor, analiza asociaţiilor libere.

Psihoterapia lui Carl Rogers

El a creat terapia nondirectivă centrată pe client; într-o ambianţă de ascultare şi înţelegere a clientului, psihoterapeutul se abţine de la orice interpretare şi se mulţumeşte să încurajeze clientul. Scopul terapiei este să elibereze clientul de trăirile apăsătoare, prin identificarea şi definirea sentimentelor sale, ceea ce îi permite acestuia să-şi dezvolte personalitatea şi să se simtă sprijinit în drumul către atingerea amturităţii. Relaţia terapeut-client este cea de ajutor-sprijin; este definită ca relaţia prin care unul din cei doi protagonişti încearcă să-i favorizeze celuilalt dezvoltarea, maturitatea, o mai bună funcţionare şi o mai mare capacitate de confruntare cu viaţa. Rogers are următoarele concepte de bază cu privire la personalitate: natura umană este esenţial pozitivă, există o disponibilitate nativă spre autodezvoltare, personalitatea are la bază un ansamblu de forţe esenţial constructive, formarea Eului presupune conştientizarea experienţei proprii.

Psihoterapia asertivăeste o metodă de formare a unor abilităţi de a face faţă diverselor situaţii de viaţă. Este o tehnică eficientă în cazul persoanelor care au dificultăţi în stabilirea contactelor interpersonale şi a persoanelor ce sunt manipulate. Psihoterapia asertivă îl învaţă pe subiect să-şi exprime corect şi adecvat gândurile, sentimentele, fără ostilitate sau agresivitate. Principiul autocontrolului este procesul prin care individul devine factorul principal în ghidarea trăsăturilor propriului comportament, în vederea obţinerii unor consecinţe pozitive. El se formează prin învăţare şi este rezultatul unor decizii personale. Tehnica de bază a învăţării asertivităţii este jocul de rol care poate avea loc individual sau în grup. Învăţarea asertivităţii duce la schimbarea şi echilibrarea raporturilor interpersonale, subiectul câştigând respectul celor din jur, devine mai spontan, mai liber, mai puţin controlat şi reprimat. Este indicată la timizi, la cei cu fobie socială, la bolnavii psihosomatici excesiv de răbdători, controlaţi, în crizele amiliale.

Oamenii nu sunt emoţionaţi de evenimente, ci de percepţia iraţioală pe care o au despre ele. Cele 10 credinţe iraţionale sunt:

• trebuie să fii iubit şi aprobat în toate şi de toţi, mereu;
• trebuie să ai talent şi să fii capabil, să te realizezi;
• viaţa este o catastrofă dacă lucrurile nu merg cum vrei tu;
• cei ce îmi fac rău sunt urâţi şi trebuie condamnaţi;
• dacă ceva este ameninţător înseamnă că noi trebuie să fim bulversaţi;
• mizeria interioară, emoţională vine din presiuni exterioare;
• e mai uşor să eviţi dificultăţile existenţei, decât să întreprinzi acţiuni pentru stăpânirea de sine;
• trecutul vostru are o importanţă capitală, pentru că ceva a influenţat cândva viaţa voastră, trebuie să continue să vă stăpânească sentimentele şi comportamentul;
• puteţi aştepta fericirea prin inerţie şi inactivitate.

Concepţii de adoptat în învăţarea asertivităţii:

-să gândeşti pozitiv despre propria persoană

-să-ţi accepţi sentimentele şi să le exprimi

-să-ţi controlezi tensiunea, încordarea prin relaxare, distragere

-să asculţi activ

-să gândeşti rezonabil

-să practici, să exersezi comportamentul asertiv.

Tehnicile cognitivereprezintă un grup de metode psihoterapice ce pornesc de la premisa că numeroase tulburări psihice au la bază distorsiuni cognitive, constând în principal în asimilarea gândirii negative, a convingerilor nerealiste, exagerate, în instaurarea unor reguli interne de gândire şi conduită exagerată, nepotrivită.

Psihoterapiile de grup

Grupul se sprijină pe comunicarea verbală şi nonverbală, pe împărtăşirea experienţelor pozitive şi negative. Scopurile psihoterapiei de grup sunt: clientul să înveţe sau să reînveţe stăpânirea unor conduite sociale, să dobândească un sentiment de participare la viaţa colectivă, să pună clientul faţă în faţă cu problematica sa, să uşureze înţelegerea suferinţei şi adoptarea unei atitudini active în faţa ei. Evoluţia grupului terapeutic trece de la descrierea sentimentelor trecute, exprimarea sentimentelor negative, exprimarea sentimentelor interpersonale, acceptarea de sine şi debutul schimbării, confruntarea, exprimarea sentimentelor pozitive, schimbarea în comportament.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cosman Doina, Psihologie medicală, Ed. Polirom, Iaşi, 2010.

2. Enăchescu Constantin, Tratat de igienă mintală, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.

3. Iamandescu I.B, Elemente de psihosomatică generală şi aplicată, Ed.InfoMedica,

1999.

4. Răşcanu Ruxandra, Psihologie medicală şi asistenţă socială, Ed. Ştiinţă şi tehnică, Bucureşti,

1996.

5. Tudose Florin, Fundamente în psihologia medicală, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2003.