RECAPITULARE EXAMEN ABSOLVIRE , M 24- CARDIOLOGIE ŞI NURSING ÎN CARDIOLOGIE

M 24- CARDIOLOGIE ŞI NURSING ÎN CARDIOLOGIE

1. HTA şi nursingu-ul pacientului cu HTA

Definiţie - Hipertensiunea Arteriala se caracterizeaza prin cresterea presiunii arteriale(sistolice sau diastolice peste valorile normale)

Semnele si simptomele sunt diferentiate in functie de stadiul HTA

• cresterea moderata a valorilor T.A tranzitorie
• cresterea permanenta a valorilor T.A
• cefalee occipitala frecvent dimineata cu caracter pulsatil
• ameteli
• astenie ,oboseala , tulburari de vedere,
• tulburari de memorie si concentrare
• parestezii
• palpitatii
• dureri precordiale
• dispnee la efort
• hemoragii ( epistaxis, metroragii).

PROBLEMELE PACIENTULUI:

• scaderea debitului cardiac

- scaderea fortei de contractie a ventriculului stang( insuficienta ventriculara stanga)

• alterarea perfuziei tisulare

- scaderea debitului cardiac

• potential de accident

- tulburari de vedere

• diminuarea tolerantei la efort

- slabiciune , oboseala

• potential de complicatii

Obiective:

• scaderea valorilor T.A in limite acceptabile
• asigurarea confortului
• prevenirea accidentelor
• prevenirea complicatiilor

Interventii:

• asigurarea repausului fizic si psihic
• combaterea factorilor de risc
• masurarea TA puls respiratie
• adm tratam medicamentos prescris
• efectuarea bilantului hidric
• asigurarea unei alimentatii echilibrate tinand cont si de afectiunile existente:

- hipocaloric in obezitate

- hipolipidic in aterosceroza

- reducerea aportului de sodiu

- lichidele administrate fractionat pentru a evita cresterea brusca a T.A.

Educatia pacientului:

• regim de viata echilibrat( alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus)
• evitarea stresului psihic( stari conflictuale, surmenaj intelectual)
• suprimarea fumatului
• combaterea obezitatii
• exercitii fizice, plimbari
• alimentatie echilibrata, control periodic la dispensar.

2. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

Infarctul miocardic acut (I.M.A.) se caracterizează prin necroză miocardică (pe o jyprafaţă mai mult sau mai puţin extinsă) determinată de o obstrucţie coronariană prin tromboză.

Semne şi simptome

- durere anginoasă, intensă (atroce, violentă, insuportabilă, şi ocogenă); nu cedează la nitroglicerină sau repaus; durează peste 30 de minute.

- poate fi tipică (localizată retrosternal, cu sau fără iradieri, instalată brusc şi de intensitate mare) sau atipică (regiunea epigastrică).

- semne care însoţesc durerea:

- dispnee

- anxietate marcată

- transpiraţii reci, sughiţ, greţuri, vărsături, stare de slăbiciune, - ameţeli

- H.T.A., se poate ajunge la colaps

- hipertermie (după 24-48 ore)

Problemele pacientului

- disconfort- - durere

- anxietate- senzaţia de „moarte iminentă"

- scăderea debitului cardiac- obstrucţia coronariană

- alterarea perfuziei tisulare- prezenţa zonelor de necroză

- deficit de autoîngrijire- intoleranţă la efort

- potenţial de alterare a nutriţiei: deficit- greţuri, vărsături

- potenţial de complicaţii

Obiective

Vizează:

- combaterea durerii, - combaterea anxietăţii, - prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive, - limitarea extinderii necrozei, - recuperare socio-profesională

Intervenţii

- în etapa prespitalicească: - combaterea durerii, sedare, prevenirea aritmiilor ventriculare

- tratamentul complicaţiilor - transport la spital

- în spital:

• continuarea măsurilor de prim ajutor, oxigenoterapie, montarea unei perfuzii, asigurarea repausului la pat, monitorizarea funcţiilor vitale, bilanţ hidric

- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator

• aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării
• ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale (alimentaţie pasivă la pat, igiena tegumentelor şi mucoaselor, servirea la pat cu ploscă şi urinar)
• mobilizarea progresivă a pacientului conform indicaţiilor medicului
• educaţia pacientului privind regimul de viaţă postinfarct:
• reluarea treptată şi progresivă a efortului fizic, alimentaţie echilibrată, adecvată factorilor de risc aterogeni prezenţi, kinetoterapie în servicii specializate, tratament balnear, control medical periodic

de reţinut!

în îngrijirea pacientului cu I.M.A. este foarte important ca asistenta:

• să asigure pacientului un maxim de confort fizic şi psihic
• să grupeze la maximum intervenţiile
• să mobilizeze la minim pacientul
• să explice necesitatea repausului la pat, să depisteze la timp o complicaţie, să prevină efectele imobilizării, -să respecte cu stricteţe regulile de administrare a medi­camentelor

3.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERICARDITĂ ACUTĂ

Pericardita acută este o inflamaţie a pericardului parietal şi/sau visceral, care evoluează cu prezenţa unui exsudat pericardic în cantitate variabilă (la început exsudat fiibros, apoi sero-fibrinos).

Semne şi simptome

• durere localizată retrosternal: accentuată la mişcarea de rotaţie a toracelui, clinostatism, tuse, inspiraţie; se diminuează în inten­sitate odată cu acumularea lichidului între foiţele pericardului
• dispnee: la început moderată, se intensifică odată cu acumu­larea lichidului, devenind dispnee de efort
• tuse uscată
• sughiţ
• disfagie
• febră, transpiraţii

-în faza exsudativa apar semnele de tamponade cardiacă

ö examinări paraclinice

-radiografie toracică

• electrocardiogramă
• puncţie pericardică
• angiografie
• scintigrafie
• examene de laborator: hemocultură, V.S.H., A.S.L.O., hemo-leucogramă

-I.D.R. la P.P.D.

Problemele pacientului

• anxietate
• disconfort

- durere

- scăderea debitului cardiac

- compresiunea exercitată de lichidul intrapericardic

- alterarea volumului lichidian: exces

- creşterea presiunii venoase

- potenţial de complicaţii

- afectarea miocardică

Obiective

Vizează:

• combaterea manifestărilor de iritaţie pericardică
• combaterea infecţiei
• prevenirea complicaţiilor

Intervenţii

• repaus la pat (spitalizare)
• poziţie semişezând
• asigurarea unui climat de linişte
• măsurarea funcţiilor vitale
• observarea apariţiei semnelor de tamponadă cardiacă
• ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
• administrarea tratamentului prescris

• simptomatic
• etiologic
• al complicaţiilor

• administrarea oxigenului
• pregătirea pacientului pentru examinări radiologice, explorări funcţionale, puncţie pericardică
• recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator.

4. INTERVENŢII SPECIFICE

3. PERFUZIA

Definiţie: introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura, a solutiei medicamentoase pt reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului.

Scop: - hidratarea si mineralizarea org.

- adm medicam. la care se urm efect prelungit

- depurativ, diluand si favorizand excretia din org. A produsilor toxici

- completare proteinelor sau a altot componente sanguine

- alimentarea pe cale parenterala.

Pregatire:

materiale: - dezinfectante – alcool iodat

• pt punctia venoasa(perna elastica, casolta cu comprese sterile, tempoane de vata, musama ,aleza,garou, eprubete uscate si etichetate, manusi chirurgicale,tavita renala)
• perfuzor
• seringi si ace de unica folosinta( se verifica integritatea ambalajului, valab. sterilizari, lungimea si diametrului acelor)
• sol de perfuzat
• pompa de perfuzie automata
• robinete cu 2 sau mai multe cai
• branula(cateter iv)
• fluturas

pacient: psihic: se inform pac asupra scopului punctiei

fizic: pt punctia la venele bratului, antebratului:

• se asaza intr-o poz conf atat pt pac, cat si pt pers care executa punctia(d d)
• se examin calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la niv bratului
• se asaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima
• se dezinf teg
• se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangand-ul a i sa opreasca circulata venoasa fara a comprima artera
• se recomanda pac sa stranga pumnul, venele devenind a. turgescente

Montarea unei perfuzii,

-spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun, imbraca manusile chirurgicale.
- pregateste solutia de perfuzat;
-se examinează calitatea şi starea venelor;
-se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului;
-se dezinfectează plica cotului cu alcool,se badijonează cu tinctură de iod;
-se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de mai multe ori şi să rămână cu el închis;
-având acul în mâna dreaptă ,între police şi celelalte degete, cu indexul se fixează amboul acului ataşat;
-cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie,iar cu policele maini dr se fixează vena la 4-5 cm.Sub locul puncţiei şi se exercită o compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
-se introduce acul în mijlocul venei,în direcţia axului longitudinal al venei ;- ătură. tului.
-Nu abordaţi vena din lateral;
-Nu introduceţi acul cu bizoul orientat în jos;
-se împinge acul de-a lungul venei la o adâncime de 1-1,5 cm;
-se verifică poziţia acului în venă ,se îndepărtează garoul de cauciuc şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac;
-se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat,cu ajutorul prestubului,la 60 picături/minut sau în funcţie de necesităţi;
-se fixează cu benzi de leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinată acestuia,de pielea pacientului;
-se supraveghiază permanent starea pacientului şi a modului de funcţionare a aparatului;
-se pregăteşte(dacă este necesar) cel de-al doilea flacon cu substanţă medicamentoasă,încălzindu-l la temperatura camerii ;
-înainte ca flaconul să se golească ,se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon;
-se deschide imediat prestubul,pentru a permite lichidului să curgă,operaţia de schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede pentru ca săngele refulat prin ac să nu se coaguleaze şi se reglează din nou viteza de scurgere a lichidului perfuzat la 60 picături/minut;

Ingrijirea ulterioara a pacientului

-înainte ca flaconul să se golească se închide prestubul,se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi ,printr-o mişcare bruscă,în direcţia axului vasului,se extrage acul din venă;

-se dezinfectează locul puncţiei cu tinctură de iod,se aplică un pansament steril şi fixarea cu romplast.

-se asaza pac comod, i se dau lichide caldute(dc este cazul)

Reorganizarea locului de munca si notarea in F. O.

REORGANIZARE

Accidente:

- hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) - se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia, se adminis­trează tonicardiace

- embolia gazoasă - prin pătrunderea aerului în curentul cir­culator (atenţie la utilizarea perfuziilor sub presiune, când se foloseşte para de cauciuc)

- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naş­tere la flebite, necroze

-coagularea sângelui pe ac sau canulă - se previne prin perfu-zarea lichidului cu soluţie de heparină

■ DEŞTIUT:

• toate fluidele administrate i.v. trebuie etichetate cu data, ora, medicaţia adăugată şi doza
• rata de flux = nr.pic./min
• sursele de contaminare a perfuziei: înainte, prin manevre necorespunzătoare şi în timpul perfuziei
• substanţe adiţionale
• schimbarea flaconului
• aer poluat
• injecţii complementare

■ DEEVITAT:

- folosirea aparatului de susţinere a braţului, care ar putea creşte posibili­tatea compresiei vaselor sau nervilor

2. ELECTROCARDIOGRAMĂ

Electrocardiograma – înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

E.K.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii, în suferinţele miocardo-coronariene în special şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează E.K.G.-ul de efort.

Reţineţi

• Interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice.
• Se face cu aparate speciale numite electrocardiografe, de diferite tipuri.
• Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav”. La extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice - electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a 4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1-V6).
• Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor, transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită electrocardiogramă.
• Înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un sistem de coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe verticală amplitudinea semnalelor bioelectrice.

În practica curentă, pe electrocardiogramă se înregistrează 12 derivaţii:

• 3 derivaţii bipolare notate D_I, D_II, D_III;
• 3derivaţii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF;
• 6 derivaţii precordiale notate V₁, V₂, V₃, V₄, V₅, V₆.

EXECUŢIA EKG:

Etape de execuţie:

1. Pregătirea bolnavului:

• Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoţionali.
• Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul, cu 10-15 min înainte de înregistrare.
• Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare.
• Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura.

2. Montarea electrozilor pe bolnav:

• Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor. Sub placa de metal a electrozilor se aşază o pânză înmuiată în pastă specială pentru electrozi. Cei 10 electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav astfel:
  • montarea electrozilor pe membre:

roşu = mâna dreaptă

galben = mâna stângă

verde = picior stâng

negru = picior drept

• montarea electrozilor precordiali:

V₁ = spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului

V₂= spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului

V₃ = între V₂ şi V₄

V₄= spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară (apex)

V₅= la intersecţia de la orizontală dusă din V₄ şi linia axilară anterioară stângă

V₆= la intersecţia dintre orizontala dusă din V₄ şi linia axilară mijlocie stângă.

Atenţie! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor, respectând toate indicaţiile prescrise, garantează o înregistrare corectă şi fără artefacte.

3. Pregătirea aparatului.

• Aparatul va fi conectat la priza de împământare.

4. Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor.
5. Punerea în funcţiune a aparatului.
6. Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon).
7. Înregistrarea electrocardiogramei D_I D_II D_III.
8. Înregistrarea derivaţiilor unipolare şi precordiale.

• Se începe procedura mutând butonul comutator canale pe rând în poziţiile:

1. aVR aVL aVF
2. V₁ V₂ V₃
3. V₄ V₅ V₆
1. Terminarea înregistrării:

• Butonul Comutator canale se readuce în poziţia T (Test)
• Se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei în poziţia neapăsat.
• Se îndepărtează electrozii de pe pacient.

10. Notarea electrocardiogramei

• Asistenta notează pe electrocardiogramă:
  • numele, prenumele pacientului, vârsta, înălţimea, greutatea;
  • menţionează medicaţia folosită;
  • data şi ora înregistrării;
  • viteza de derulare;
  • semnătura celui care a înregistrat.

Pe o electrocardiogramă normală definim:

-Unde- convenţional anumite P,Q,R,S,T,U

-Segmente- distanţa dintre două unde (PQ)(ST)

-Şi intervale- unda + segment(PQ cuprinde unda P + segmentul PQ), ( QT cuprinde unda QRS+segmentul ST+ unda T),( TP – linia izoelectrică)

Între două cicluri cardiace se înregistrează linia 0 potenţial( linia izoelectrică). Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care se găsesc dedesubtul ei sunt negative.

Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului care stimulul străbate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack până la nodul medio-ventricular( Aschoff- Tawara). Timpul de conducere a sistemului de la atriu la ventriculi.

Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor. Undele QRS, segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a activităţii ventriculare.

3. Prevenirea complicatiilor imobilizării

1. ESCARE:

MIJLOACE DE PREVENIRE

Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistentei medicale. Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc şi de toleranta pielii la presiune îndelungată. Principiile tratamentului preventiv:

Schimbarea de poziţie		- evită imobilizarea - se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des - este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează: - orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD 16-DLS 18-DD 20 - DLD - aspectul cutanat - zonele de masaj
Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă		Se va avea în vedere: - evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp - spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind aptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă, se apelează la sonda Foley). - scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie
Folosirea materialelor complemen­tare, nece­sare pentru prevenirea escarelor.	Se pot folosi: - saltele speciale (eventual, blană de oaie) -perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile) - colaci de cauciuc - pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2 - talc pe pânză
Alimentaţie şi hidratare echilibrată	Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. în ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 I la 24 de ore.

Favorizarea vascu lari za-ţiei în zonele comprimate

• Prin masaj Obiective: -favorizează vascularizatia profundă şi superficială -îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee - rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun) -favorizează starea de bine şi confort, înlătură durerea, anxietatea şi ajută la regăsirea forţei şi energiei Indicaţii: - pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc -în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse Principii: - se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul - se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere, de jos în sus, iar la ceafă şi umeri - invers, de sus în jos, şi circular spre exterior - se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată - masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa de aproximativ 15 minute. Contraindicaţii: - nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemie. Materiale necesare: - unguentul Instalarea pacientului: -se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi timp, confortabilă pentru asistenta medicală. • Prin utilizarea alternativă de cald şi frig -se face în loc de masaj Obiective: - favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataîie şi o vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori). Indicaţii: escare stadiul II Poziţia bolnavului: ca la masaj Materia/e necesare: cuburi de gheată şi apă caldă Tehnică: se aplică compresa cu gheată de mai multe ori pe locu! escarei, pentru a obţine o vasoconstricţie apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o vasodilataţie -se face de 3-4 ori Tratament: a)Local, în funcţie de stadiu -pentru stadiul I, masaj, unguente, violet de genţiană -pentru stadiul II, cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor -pentru stadiul III, pansamente b)General Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării generale. Complicaţii: infecţii locale ale plăgii septicemie

B. PREVENIREA TROMBOEMBOLIILOR

Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10 zile de la interventie.

Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:

- cu insuficienta cardiaca,

- cu poliglobulie,

- cu varice, obezitate;

- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;

- cu varsta inaintata;

!! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar exitus.

Masuri de prevenire:

- rnobilizare precoce;

- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua interventiei de la sala;

- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina: Fraxiparina 5000 u.i. S.C. in flancurile laterale abdominale de 2 ori/zi; Calciparina sub supravegherea Timpului de protrombina sau Timpului Quick.

C. PREVENIREA INFECTIILOR PULMONARE

Pneumoniilesunt complicatii care pot aparea numai la anumite categorii de bolnavi.

Pacienti cu risc: varstnicii, fumatorii, pacienti cu afectiuni cronice pulmonare, obezii, pacientii cu interventii pe torace care nu respira eficient din cauza durerii; respiratia superficiala produce atelectazie.

Atelectaziareprezinta excluderea din circuitul aerian a unui anumit teritoriu pulmonar prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul bronhiei blocate se intalnesc atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot aparea in primele 3 zile postoperator, bolnavul prezentand febra, tahicardie, clanoza cu tuse si expectoratie.

Masuri de prevenire:

- gimnastica respiratorie, se fac respiratii profunde, 4 - 5 la un sfert de ora;

- pacientul este sfatuit sa se ridice in pozitie sezanda, sa tusesca si sa expectoreze;

- masajul de stimulare a respiratiei prin miscari circulare cu mainile exercitand presiune de la ceafa pana in zona lombara de o parte si alta a coloanei vertebrale;

- inhalatii;

- tapotarea cutiei toracice dorsale (aplicarea de lovituri scurte cu palma);

- aspiratia secretiilor bronsice cu sonda endobronsica.

Tratamentul infectiilor respiratorii se face cu :

- antibiotice, expectorante, bronhodilatatoare;

- Oxigen pe sonda sau masca;

- pozitie semisezanda pentru usurarea respiratiei;

- schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore,

- exercitii respiratorii.