RECAPITULARE EXAMEN ABSOLVIRE , PNEUMOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC

M23- PNEUMOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC

1. îngrijirea pacientului cu pneumonie bacteriana acută

Pneumonia bacteriana acută este un proces inflamator de natură infecţioasă, la nivelul parenchimului pulmonar. Germenii frecvent incriminaţi sunt: pneumococui stafilococul, streptococul.

SEMNE ŞI SIMPTOME

a) pneumonia pneumococică

- debut brusc, frison, febră (în „platou"), polipnee, junghi toracic, tuse, la început uscată, apoi cu expectoraţie (galben-ruginie, vâscoasă), tahicardie, frecvent herpes labial

b) pneumonia streptococică

- debut insidios, frisoane, febră, dispnee cu cianoză, stare generală alterată

c) pneumonia stafilococică

- debut insidios, frisoane, febră (remitentă), stare generală alterată, dispnee cu cianoză

© examinări paradi nice

- A.S.L.O. crescută (pneumonia streptococică), radiografie toracică, leucocitoză cu neutrofilie şi V.S.H. crescută (pneumonia pneu-mococică)

- examen spută: pneumococi, streptococi

Problemele pacientului

- alterarea respiraţiei

-obstrucţia căilor respiratorii

-potenţial de deshidratare

-disconfort

-potenţial de complicaţii

Obiective

Vizează:

- combaterea infecţiei

- eliberarea căilor respiratorii -îmbunătăţirea respiraţiei

- prevenirea complicaţiilor

Intervenţii:

în perioadele febrile asigurarea repausului la pat, poziţie şezând

• aerisirea încăperii
• administrare de oxigen
• umidificarea aerului
• alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile, cu aport caloric corespunzător necesităţilor; treptat se trece la o alimentaţie normală
• asigurarea unei cantităţi suplimentare de lichide având în vedere pierderile prin febră, polipnee, transpiraţii
• igiena tegumentelor şi mucoaselor, în special a cavităţii bucale
• ajutarea pacientului să adopte poziţii care facilitează expec-torarea
• încurajarea pacientului să efectueze mişcări active pentru men­ţinerea tonusului muscular
• ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale şi în­curajarea lui să participe la îngrijiri prin creşterea graduală a activităţii în funcţie de toleranţă
• măsurarea funcţiilor vitale
• recoltarea de produse biologice şi patologice pentru examinări de laborator
• administrarea tratamentului medicamentos prescris:
• tratament etiologic
• tratament simptomatic
• tratamentul complicaţiilor

- educaţia pacientului:

- semnele de recunoaştere a eventualelor complicaţii (febră după administrarea antibioticelor, scăderea toleranţei la efort, I intensificarea durerii toracice, modificări ale sputei)

- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secreţiilor

• alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus
• efectuarea exerciţiilor respiratorii, toaleta cavităţii bucale după expectorare

2. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONŞIC

Astmul bronşic se caracterizează, din punct de vedere clinic prin accese de | ispnee paroxistică expiratorie provocate de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm.

Problemele pacientului

• alterarea respiraţiei
• anxietate
• deficit de autoîngrijire
• alterarea somnului
• disconfort
• alterarea comunicării

Obiective:

Vizează:

-combaterea crizei de astm bronşic

- ameliorarea reacţiei inflamatorii bronşice

- prevenirea complicaţiilor

- ameliorarea toleranţei la efort

Intervenţii

• aplicarea măsurilor de urgenţă pentru combaterea crizei de astm bronşic (detaliate în „Urgenţe medico-chirurgicale" de Lucreţia Titircă)
• internarea pacientului cu stare de „rău astmatic"
• menţinerea pacientului în poziţie care să faciliteze respiraţia (şezând)

identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestărilor clinice (factori din mediul imediat înconjurător) şi îndepărtarea lor (scuturarea păturilor, a saltelelor, folosirea pernelor din burete)

• ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
• suport psihic al pacientului

administrarea tratamentului medicamentos prescris (bronhodilatatoare, corticoizi, antihistaminice, antibiotice) şi observarea unor efecte secundare, cum ar fi: tahicardie, aritmie, greaţă, vărsături

• măsurarea funcţiilor vitale
• în starea de „rău astmatic" monitorizarea:

-funcţiilor vitale - la 15 minute

- PaC0₂, Pa0₂, pH sanguin - la 1 oră

-electroliţi Na, K - la 8 ore

• hidratare corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor
• educaţia pacientului:
• modul de administrare al tratamentului la domiciliu, efectele secundare ale acestuia şi regim alimentar în timpul trata­mentului cu cortizon
• măsuri de prevenire a crizelor de astm bronşic (evitarea efortului fizic, a factorilor emoţionali)
• importanţa consumului de lichide
• modul de întreţinere şi utilizare a aparatului de aerosoli la domiciliu
• necesitatea curelor climaterice, în speciai în saline
• regim de viaţă echilibrată, gimnastică respiratorie
• toaleta cavităţii bucale după expectoraţie

INTERVENŢII SPECIFICE

1. PUNCTIA PLEURALA

Def -stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exterior prin intermediul unui ac

Scop: - explorator- recoltarea lichidului

- terapeutic- evacuarea lichidului

Contraindicatii: tulburari de coagulare a sangelui- hemofilie

tratament cu anticoagulante

Locul punctiei

• daca lichidul este in stare lichida, punctia se face in spatiul VII-VIII intercostal pe linia axilara posterioara

Pregatirea punctiei: materiale

Pacientul:psihic si fizic( se adm cu 30 min i. pct o fiola atropina pt a prev accidentele;

• asaza pac in poz sezand la marginea patului sa a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea boln ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flectate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.
• Pac cu stare bn se asaza calare pe un scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunului
• Pac in stare grava se asaza in d l, pe partea sanatoasa, la marginea patului.

Pregatire produsului pentru examinare:

• examinarea macroscopica se face imediat , apreciind culoarea , aspectu si cantitatea lichidului extras.
• Lichidul poate fii: - seros ( serocitrin ): de culoare galben deschis , limpede intalnit in tuberculoza, insuficienta cardiaca , cancer pulmonar

- tulbure: este purulent sau chilos cu aspect albicios;

- hemoragic: roz, sau rosu intens in hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica.

- examinarea biochimica consta in Reactia Rivalta:intr-un pahar conic se pun 50 ml apa distilata si o picatura de acid acetic glacial, se adauga 2-3 picaturi de licid cercetat; - reactia e pozitiva cand picatura de lichid se transforma intr-un nor ca un “fum de tigara” ceea ce inseamna ca lichidul e bogat in albumine purtand numele de exudat;

- reactia e negativacand picatura de lichid cade in pahar fara sa produca modificari, ceea ce inseamna ca lichidul e sarac in allbumine purtand numele de transsudat.

Complicatii: hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare.

Accidente: accese de tuse determinate de iritatia pleurei , lipotimie, colaps, edem pulmonar acut , pneumotorax.

2. OXIGENOTERAPIA

Scop:- asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de: -scaderea oxigenului alveolar;

-diminuarea hemoglobinei

-tulburari in sistemul circulator

-probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara.

Echipament necesar:- sursa de oxigen

- umidificator

- sonda nazala , cateter, masca de oxicen sau cort , in functie de metoda aleasa

- material adeziv , pentru fixarea sondei.

Metode de administrare:

1. prin sonda nazala: - este metoda cea mai utilizata

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%

- nu poate fi utilizata la pacienti cu afectiuni ale mucoasei nazale.

b) prin masca: - permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-50%

- accentueaza starea de anxietate mai ales la copii

- poate cauza iritatia tegumentelor fetei.

c) ochelari pentru oxigen: - se utilizeaza la copii si pacienti agitati

d) cortul de oxigen : - frecvent utilizat la copii

- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%.

Interventii:

• pregatire psihica a pacientului si asezarea in pozitie corespunzatoare, daca se poate pozitia semisezand
• ansamblarea echipamentului
• dezobstruarea cailor respiratorii
• masurarea lungimii sondei pe obraz , de la nara la tragus
• umectarea sondei cu apa sterila
• introducerea acesteia si fixarea pe obraz cu leucoplast
• fixarea debitului de administrare a oxigenului la prescriptia medicului
• supravegherea pacientului: masurarea respiratiei, pulsului, observarea culorii tegumentelor
• acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea oricarei cauze de disconfort
• scoaterea sondei o data pe zi si introducerea in cealalta nara
• curatirea echipamentului la terminarea tehnicii.

Incidente si accidente:

• daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna , lichidul poate fi impins de oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
• in cazul utilizarii prelungite a oxigenului, in concentratii mari sau la presiuni ridicate pot aparea: iritare locala a mucoasei, congestie si edem alveolar, hemoragie intraalveolara
• patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala.

3. RADIOGRAFIA PULMONARA

- examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor X.

- microradiofotografie (MRF) , cu examinarea si depistarea afectiunilor pulmonare prin screening populational.

RADIOGRAFIA PULMONARA

Pregatirea bolnavului pt. radiografie pulmonară:

1 PREGATIREA PSIHICA SI FIZICA A BOLNAVULUI:

- se anunţă bolnavul despre efect radiog;

- i se explica tehnica şi cond (camera semiobscură);

- bolnavul este condus la serviciul de radiologie,

- se dezbracă complet regiunea toracică,

- se aşează în pozitie ortostatică cu mâinile pe solduri şi coatele aduse înainte, în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran ;

- când este contraindicata pozitia verticală se va aşeza în d d sau şezând;

- sugarii sau copii mici se aşează pe un suport de scanduri prin înfăşare sau se suspendă în hamuri;

2 PREG DUPĂ TEHNICĂ:

- se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus la salon;

- examenul radiologic se not în FO la fel si data