marți, 26 ianuarie 2016

RECAPITULARE EXAMEN ABSOLVIRE , M26. NEFROLOGIE , UROLOGIE ŞI NURSING ÎN AFECŢIUNILE RENALE


M26. NEFROLOGIE , UROLOGIE ŞI NURSING ÎN AFECŢIUNILE RENALE

1. INGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ RENALĂ
Definiţie - este o afecţiune caracterizată prin prezenţa calculilor în bazinet şi căile urinare
Poate evolua sub forma latentă sau colicativă. Calculii au în compoziţia lor oxalaţi , acid uric, fosfaţi, cistină.
Semne şi simptome
- durere lombară permanentă sau provocată de efort
- durere colicativă
- poziţie antalgică
- anxietate, nelinişte, agitaţie
- tenesme vezicale
- disurie, polakiurie
- greţuri, vărsături
- paloare, transpiraţii, extremităţi reci
PROBLEMELE PACIENTULUI
- alterarea confortului

- legată de durere vie, disurie, polakiurie
- potenţial de deficit de volum lichidian
- legată de vărsături, transpiraţii abundente
- potenţial de alterare a nutriţiei, prin deficit
- legat de greaţă, vărsături
- potenţial de complicaţii
- legat de cura de diureză la pacienţii cu H.T.A. cardiacă
- legat de dilatare pielo-caliceală
OBIECTIVE:
Vizează:
- combaterea durerii
- asigurarea confortului
- diminuarea anxietăţii
- prevenirea complicaţiilor
- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice (la nevoie)
- asigurarea dietei corespunzătoare
INTERVENŢII:
- măsuri de urgenţă:
- repaus la pat
- calmarea durerii
- combaterea stării de şoc
- recoltarea de sânge şi urină pentru examinări de laborator
- suport psihic al pacientului
- observarea semnelor şi simptomelor unor complicaţii (anurie, febră)
- aplicarea tratamentului specific, în funcţie de natura calculului
- litiaza calcică: reducerea aportului de calciu din alimentaţie, administrarea substanţelor care scad absorbţia calciului, tratamentul afecţiunii cauzale, reducerea alimentelor bogate în oxalaţi (tomate, ţelină, sfeclă, citrice, ciocolată)
- litiaza oxalică:dietă fără ţelină, cacao, sucuri de citrice
- litiaza urică:dietă bogată în vegetale, restricţie de proteine,
evitarea consumului de ridichi, fasole, mazăre, ciuperci,
ciocolată, conopidă
- litiaza fosfatică: dietă hiposodată, bogată în proteine şi lipide, evitarea consumului de brânză, ouă, legume uscate
- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
- pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice
- cură balneară: Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti
- pregătirea pacientului şi îngrijiri ulterioare în cazul efectuării unor tehnici de ablaţie sau distrugere a calculilor:
- ablaţie chirurgicală (pielolitotomie, ureterolitotomie)
- cistoscopie cu ablaţie
- litotriţia ultrasonică
- administrarea tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei:
- inhibitori ai formării substanţelor care precipită
- substanţe care scad absorbţia calciului
- substanţe care scad absorbţia intestinală de fosfaţi.
2.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITÄ ACUTĂ DIFUZĂ POSTSTREPTOCOCICÄ
Def: Glomerulonefrita acută (G.N.A.) difuză poststreptococică este o infecţie a glomerulilor apărută după o infecţie streptococică din organism.
Apare după 7-21 zile de la infecţia streptococică şi este mai frecventă la copii.
Semne şi simptome
- edeme la nivelul pleoapelor, periorbitale la început, iar apoi în regiunile declive
- astenie, anorexie, subfebrilităţi
- oligoanurie
- hematurie macro sau microscopică
- H.T.A. -jenă lombară
Problemele pacientului
- alterarea perfuziei tisulare la nivel renal - atingerea glomerulilor
- potenţial de exces de volum lichidian - aport inadecvat de lichide şi sodiu
- deficit de autoîngrijire - imobilizare la pat
- potenţial de complicaţii (I.R.A., edem cerebral)
- scăderea capacităţii funcţionale a rinichiului
- creşterea tensiunii arteriale
Obiective
Vizează:
- combaterea infecţiei
- minimalizarea manifestărilor clinice: edeme, H.T.A.
- prevenirea complicaţiilor
- reintegrarea profesională
Intervenţii
- asigurarea repausului la pat
- asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare
- reducerea aportului de lichide şi sare, în funcţie de gravitatea H.T.A., oliguriei şi a edemelor
- reducerea cantităţii de proteine
- acoperirea necesităţilor calorice prin glucide şi lipide
- măsurarea funcţiilor vitale
- observarea semnelor şi simptomelor de infecţie
- asanarea focarelor de infecţie
- administrarea tratamentului
- antiinfecţios (penicilina G)
- pentru combaterea edemelor (diuretice)
- pentru combaterea H.T.A.
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale, în perioada repausului la pat
- educaţia sanitară:
- necesitatea respectării regimului igieno-dietetic
- evitarea efortului fizic intens (care predispune la apariţia complicaţiilor)
- necesitatea controalelor medicale periodice la nivelul dispensarului
- reluarea progresivă a activităţii
3. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ
Def. Pielonefrita acută este o infecţie a bazinetului şi a interstiţiului renal. Germenii incriminaţi sunt: coli, proteus, stafilococul, klebsiella.
Semne şi simptome
  • anorexie
  • frison, febră
  • dureri lombare
  • disurie, polakiurie, nicturie
Problemele pacientului
-alterarea perfuziei tisulare
- atingerea interstiţiului renal
- disconfort
- durere, disurie
Obiective
Vizează:
- identificarea germenului cauzal şi combaterea infecţiei
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
Intervenţii
  • asigurarea repausului la pat
  • asigurarea condiţiilor de microclimat în salon
  • aplicarea de căldură pe regiunea lombară
  • asigurarea unui aport crescut de lichide
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate excluzând alcoolul, cafeaua, condimentele
  • administrarea orală de bicarbonat pentru alcalinizarea urinei
- pregătirea materialelor necesare pentru administrarea medicaţiei
  • administrarea tratamentului medicamentos:
  • antibiotice
  • analgezice
  • pregătirea materialelor necesare pentru recoltarea produselor biologice
  • recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
  • educaţia pacientului
  • igiena organelor genitale şi a regiunii perianale
  • lichide în cantitate suficientă
- evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completă

INTERVENŢII SPECIFICE:
1. UROGRAFIA:metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare, utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos.
Pregătirea materialelor necesare
toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simpla; substanţă de contrast Odiston de 30, 60 sau 75%; medicamente antihistaminice; medicamente de urgenţă; seringi Record de 1 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase; materialele necesare pentru clismă.
Pregătirea pacientului
- se efectuează pregătirea psihică, alimentară şi medicamentoasă descrisă la „Radiografia renală simplă".(se anunta pac si i se explica imp tehniciipt stabil dg; cu 2-3 zile consuma un regim fara alim care contin celuloza si dau reziduuri multe(fructe,zarzavaturi)si ape gazoase;in ziua precedenta exam va consuma un regim hdric; in seara precedenta va consuma o cana cu ceai si paine prajita; in ziua exam nu mananac nimic;dp exam pac va consuma regimul sau obisnuit.Cu 2 zile inaintea examinarii se adm carbune animal si triferment cate 2 tablete de 3 ori pe zi; in seara precedenta exam se adm 2 linguri de ulei de ricin)
- se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar în ziua examinării bolnavul nu mai mănâncă şi nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei)
- se efectuează clismă evacuatoare înaintea injectării substanţe de contrast
Testarea sen­sibilităţii faţă de substanţa de contrast
- se efectuează proba de toleranţă faţă de iod
  • se comunică pacientului (ca să nu se sperie) unele simptome ce pot să apară (ameţeli, greţuri sau dureri abdominale) şi care dispar repede fără consecinţe
  • dacă pacientul prezintă reacţie hiperergică, se întrerupe administrarea şi se anunţă medicul
Participarea la examen
pacientul va fi condus la serviciul de radiologie; va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa radiologică
- dacă toleranţa organismului este bună, se administrează intravenos substanţa de contrast, astfel: 20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%), iar la copii, în funcţie de vârstă, se administrează 5-15 ml soluţie 75%
- la 8-10 minute de la efectuarea injecţiei, medicul execută radiografia renală (urografia)
Îngrijirea pacientului după tehnică
- va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în pat
- se notează examenul în foaia de observaţie.
! Injectarea substanţei de contrast se face pe masa radiologică foarte încet, cu multă precauţie, amestecându-se cu sângele pacientului.
Urografia este contraindicată în: insuficienţă renală şi hepatică, boala Basedow, stări alergice, anemii hemolitice, tuberculoză pulmonară evolutivă.

2. UROCULTURA
Se efectueaza pt decelerare florei microbiene din ap renal, proba fiind completata de antibiograma.Urina se va recolta dp o toaleta riguroasa a organelor genitale, in special in jurul meatului urinar.Se va recolta jetul mijlociu, inchiderea eprubetei se face dp flambarea gatului, se folosesc dopuri sterile.
Urocultura cercetează prezcnta bactcriilor în urina; de aceea se impune ca recoitarea urinei sa se realizeze în conditii de asepsie, intr-o epnibeta sterila cu dop de vata.
Scop: explorator pcntni depistarca bacilului Koch, tific, colibacil etc.
Recoitarea urinei pentru urocultura se poate executa direct, din mijlocul jetului urinar, 10-20ml urina, intr-o epnibeta sterila cu dop de vata, sau prin sondaj vezical ; dupa ce se aninca pnmele picaturi de urina, prin sonda de introduc 10-20ml urina în epnibeta sterila.
Gura eprubelei se flambeaza inainte şi dupa introducerea urinei şi se astupa cu dopul de vata.
Insamantarea urinei se face imcdiat dupa recoltare.
Retineti!
  • Nu se administreaza antibiotice 10 zile inainte de recoltare ;
  • Bolnavul nu va consuma lichide cu 12 ore inainte de recoltare;
  • Bolnavul nu va urina 6 ore inainte de recoltare ;
• Recoitarea se efectueazS de prefcrintS dimineata, la sculare.

3. RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ: explorare radiologică fără substanţă de contrast care poate evidenţia conturul şi poziţia rinichilor, calculii renali, ureterali sau vezicali radioopaci (care conţin săruri de calciu)
Pregătirea materialelor necesare :
- cărbune animal; ulei de ricin; materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii
Pregătirea psihicăa a pacientului :
- se anunţă pacientul şi i se explică importanla tehnicii pentru stabilirea diagnosticului
- se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia Pregătirea alimentară apacientului : - cu 2-3 zile îinaintea examinării, pacientul va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe, legume şi zarzavaturi, paste făinoase, pâine) şi ape gazoase
- în ziua precedentă examenului, pacientul va consuma un regim hidric (supe, limonade, ceai, apă negazoază)
- în seara precedentă, pacientul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită
- înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide. După examen, bolnavul poate consuma regimul său obişnuit
Pregătireamedicamentoasă a pacientului - cu două zile înaintea examinării, se administrează cărbune animal şi triferment câte două tablete de 3 ori pe zi
- în seara precedentă zilei de radiografie, se administrează două linguri de ulei de ricin
Atenţie! - în dimineaţa zilei examinării, se efectuează o clismă cu apă caldă. Aerul din tubul irigatorului trebuie complet evacuat pentru a nu fi introdus în colon. Înaintea executării radiografiei pacientul îşi va goli vezica urinară (sau i se efectuează un sondaj) şi se controlează radioscopic dacă mai există aer în intestin.
Participarea la examen - pacientul este condos la serviciul de radiologie ; - va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică
Îngrijireapacientului după tehnică - după efectuarea radiografiei, este ajutat să se îmbrace, să se
întoarcă în salon, unde va fi instalat comod în pat
- se notează examenul în foaia de observaţie
NOTĂ:
- în caz de urgenţă, radiografia se poate executa fără pregătire prealabilă a pacientului, dar reuşita este îndoielnică.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.