Elementele de fiziologie (pe aparatesi sisteme) ale corpului uman

                                                                 C. 5. 
    Elementele de fiziologie (pe aparate si sisteme) ale corpului uman

 Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principală comună, deşi structura lor morfologică este diferită. Ele sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi denumirea lor. In aparat organele sunt legate prin functie comuna, insa pot avea structura si origine diferita.

        De exemplu:

   – Aparatul locomotor, alcătuit din oase, articulaţii şi muşchi, cu funcţiile principale de susţinere a corpului şi de locomoţie;

   – Aparatul digestiv, cu funcţie principală de digestie;

   – Aparatul cardiociruclator, cu funcţie principală de transport a sângelui şi a limfei;

   – Aparatul excretor;

   – Aparatul respirator.



   Sistemele sunt unităţi morfologice şi funcţionale alcătuite din organe care au aceeaşi structură, sunt formate din acelaşi ţesut. De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos, sistemul endocrin. Organele care executa o functie comuna si au aceeasi origine alcatuiesc un sistem de organe printre care distingem sistemul digestiv, respirator, urinar, cardiovascular, genital, etc. De exemplu, sistemul digestiv are aspectul unui tub cu dilatari si ingustari in anumite locuri, el se dezvolta din intestinul primordial si executa functia de digestie. Ficatul, pancreasul si glandele salivare mari constituie niste excrecente ale epiteliului tubului digestiv.

!! Diferenţa între cele două noţiuni (sistem si aparat) nu este foarte clară, uneori ele fiind folosite chiar ca sinonime.


Sistemul conţine structuri cu aceeaşi origine embriologică, pe când aparatul are părţi de origine embriologică
diferită.

1. Functiile sangelui; hemostaza; grupele sanguine
(sistemul AOB si Rh) si importanta acestora
(principiile transfuziei de sange, stabilirea
paternitatii, stabilirea compatibilitatii sanguine dintre
mama si fat etc .)
Functiile sangelui in organism
 Sangele indeplineste functii importante pentru organism, cum ar fi:-transportul de substante nutritive si gaze respiratorii, asigurand desfasurarea proceselor metabolice-apararea antiinfectioasa prin anticorpi specifici-functia hemostatica prin coagulare-mentinerea p/-ului prin sisteme tampon-reglarea temperaturii corpului-reglarea echilibrului hidric.

unctiile sangelui

Sangele indeplineste multiple si importante functii:

  ▪Functia circulatorie

Prin volumul si calitaiile sale fizicochimice, sangele participa la reglarea presiunii sanguine.Pe langa ejectia ventriculara si rezistenta vasculara periferica, presiunea sanguina depinde in mare masura de masa sanguina .

Pe de alta parte, existenta in sangele circulant a metablitilor specifici si nespecifici, precum si a unor hormoni si substante active, produce local si general, prin substante vasoactive si mecanisme neuro-umorale, variatii ale presiunii sanguine.

 ▪Functia resiratorie

Sangele transporta sub forma libera, sau fixata, atat in plasma, cat si in eritrocite, gazele respiratorii, efectuand o legatura stransa intre respiratia pulmonara si aceea tisulara. Astfel, sangele vehiculeaza de la plamani catre tesuturi oxigenul necesar proceselor energetice tisulare si invers, transoporta de la tesuturi catre plamani bioxidul de carbon, rezultat din metabolismul tisular.

 ▪ Functia nutritiva

Sangele reprezinta calea principala de transport a substantelor nutritive (glucoza, aminoacizi, lipide etc.) de la organele de absorbtie catre tesuturile consumatoare, in vederea desfasurarii normale a proceselor metabolice tisulare.

  ▪Functia exctretorie

           Sangele constituie mijlocul major, poate chiar singurul, de transport al produsilor de catabolism celular (uree, acid uric, creatinina, acid lactic, corpi cetonici etc.) inutili si chiar toxici (prin acumulare in tesuturi), de la tesuturile producatoare la organele excretoare (rinichi, ficat, tub digestiv, piele, etc.), de unde sunt eliminati in afara organismului.

  ▪Functia termoreglaroare

Sangele acumuleaza si imprastie energia termica produsa in organism in vederea conservarii unui nivel constant de temperatura interioara (homeotermie), calitati puse in valoare prin marele sau continut in apa, acesta din urma avand o caldura specifica mare (inmagazineaza o mare cantitate de caldura intru-un volum mic), conductibilitate calorica mare (fixeaza si pierde caldura repede) si caldura de evaporare (caldura latenta) crescuta (prin evaporarea unei cantitati mici de apa la nivelul plamanilor, se pierde multa caldura; prin evaporarea unui mililitru de sudoare de pe suprafara pielii se pierd 0,58 Cal.

  ▪Functia de aparare

Aceasta functie este realizata prin mecanisme specifice si nespecifice, atat celulare cat si umorale, implicand participarea, atat a leucocitelor, cat si a unor factori plasmatici.

  ▪Functia de mentinere a echilibrului hidroelectolitic

Sangele – reprezentand modul unic de comunicare a mediului intern al organismului cu mediul inconjurator al acestuia, printr-o suprafata capilara de aproximativ 6.300 mm2, interpusa intre sectorul plasmatic si cel interstitial al spatiului extracelular – formeaza calea majora de pastrare a echilibrului fizicochimic din umorile organismului, adecvat derularii benefice a fenomenelor care intretin viata organismului.

  ▪Functia de mentinere a echilibrului acido-bazic

Prin sistemele tampon pe care le cuprinde, atat eritrocite, cat si in plasma, sangele contribuie substantial la neutralizarea tendintelor de deviere a pH-ului din lichidele extracelulare si mai ales impotriva devierilor spre acidoza ale mediului intern, dar si a celor spre alcaloza si ca atare la mentinerea constantei concentratiei ionilor de H+ din tumorile organismului.

 ▪ Functia de mentinere a echilibrului fluido-coagulant

Posedand factori trombocitari si plasmatici, sangele participa in mod esential la realizarea hemostazei spontane, in cazul lezarii vaselor sanguine mijlocii si mici reusind a opri hemoragia, prin realizarea initiala a unui cheag alb (trombocitar) si apoi a celui rosu (definitiv), care ulterior se retracta per se, apropiind marginile plagii vasculare. Pe de alta parte, prin procese de fibrinoliza, sangele fasoneaza reparatiile vasculare, indepartand depozitele de fibrina (cheaguri, trombi, emboli), intretine netezimea endoteliului vascular (potrivnica formarii de cheaguri sanguine), influenteaza pemeabilitatea capilarelor sanguine, participa la procesele de cicatrizare si de realizare a tesuturilor de reparatie.

 ▪ Functia de coordonare a importantelor activitati ale organismului

Datorita unora dintre calitatile sale fizice si chimice, precum si a vehicularii de hormoni si metaboliti activi, ca si de alte substante (enzime, vitamine, etc.) sangele contribuie la reglarea unor functii: circulatorii, respiratorii, digestive, excretorii etc.

 ▪ Functia de mentinere a unitatii homeostatice a organismului

Ca si sistemul nervos, dar prin alte mijloace (transort de variate substante biologic active), sangele realizeaza legaturi directe intre diferitele tesuturi si organe ale corpului, aflate la distante mai mici, sau mai mari, unele de altele si cu locurile de sinteza, sau de eliberare a substantelor mesageri, promovand astfel o functionalitate unitara a tesuturilor si organelor din corp si o evolutie armonioasa a proceselor biologice din intregul organism.

Principalele grupe sangvine:

Grupa de sange		Aglutinogen	Aglutinina	Primeste de la grupa	Doneaza la grupa
O	I	O (zero)	alfa, beta	O (zero)	O, A, B, AB
A	II	A	beta	A, O	A, AB
B	III	B	alfa	B, O	B, AB
AB	IV	AB	O	O, A, B, AB	AB

Compatibilitatile
Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele, dar primeste doar de 0.
Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.
Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.
Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.
2.      Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.
A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.
Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul (antigena) sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.
Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul, respectiv femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.