Marcată de istorie şi constrânsă de realităţile sociale, culturale şi economice, profesiunea de asistent medical sau nurser a întâmpinat în de-alungul timpului numeroase dificultăţi în recunoaşterea ei ca partener responsabil şi indispensabil al sistemului de sănătate din întreaga lume.
Cunoscută şi practicată chiar din perioada preistorică, arta de a îngriji are un caracter universal putând fi acceptată chiar ca o lege naturală. Cu toate acestea recunoaşterea ei ca o profesie utilă şi unică s-a produs abia în a II-a jumătate a sec. XX.Este foarte greu de găsit o explicaţie de ce a fost nevoie de atât timp pentru a accepta această profesie să se impună în conştiinţa oamenilor şi să fie unanim acceptată.
Deşi istoria nu ne-a dat încă un răspuns convingător, ea ne aduce argumente ce susţin ideea că indivizii şi grupele specifice pe acre ei şi le formează evoluează sub influenţa mediului în care trăiesc şi pe care caută să îl modifice în concordanţă cu nevoile lor.
Chiar dacă, începând de la sfârşitul sec. XIX, putem face o paralelă între evoluţia societăţii şi evoluţia acestui grup profesional găsim încă din antichitate corelaţii capabile să fundamenteze problematica pusă în discuţie.
Din aceasctă cauză am împărţit prezentarea istoriografie nursingului în câteva etape distincte:
I. Relevarea celor mai importante evenimentepetrecute din Antichitate până la începutul erei noastre.
II. Implementarea conceptului de calitate şi de instituţionalizare a ingrijirilor odată cu apariţia spiritualităţii creştine.
III. Sec. XIX cu progresul social şi ştiinţific care a generat apariţia dreptului la îngrijiri al individului.
IV. Sec. XX cu succesiunea rapidă a fenomenelor şi şi evenimentelor în toată complexitatea lor cu ambivalenţa sa adânc înrădăcinată privind o comunitate la nivel planetar.
Acest secol reprezintă începutul structurării profesionale marcând afirmarea principiilor fundamentale care stau la baza organizării actuale de asistent medical.
Identificarea acestei profesiuni ca o entitate distinctă reprezintă finalul unei evoluţii lente accelerată doar în ultima vreme sub infulenţa evenimentelor ştiinţifice şi a reformelor sociale din întreaga lume. Istoria nursingului se constituie într-o disciplină nouă apărută din necesitatea individualizării profesiunii de asistent medical/nurser.
Nursingul, aşa cum este perceput astăzi, ca o disciplină de sine stătătoare, capabilă să devină un catalizator al schimbării are o istorie a cărei evoluţie se cinfundă uneori cu medicina clasică.
Medicina arhaică
Medicina a apărut odată cu societatea umană din necesitatea păstrării forţei de muncă, necesitatea îngrijirii nou-născutului şi a gravidei, necesitatea combaterii durerii.
Există 3 izvoare principale: - paleopatologia
- arheologia medico-istorică
3
- etnoiatria
Paleopatologia = patologia veche, studiază urme ale proceselor de vindecare şi procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare.
Arheologia medico-istorică = cercetează obiecte ce au legătură cu igiena şi practica medicală, instrumentarul medical, obiectele magice etc.
Etnoiatria = studiază conceptele şi practicile medicale ale unor populaţii aflate în prezent pe treptele inferioare ale dezvoltării sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).
Medicina populară = medicina unor populaţii agrare, care are la bază concepţia primitivă asupra bolii, este intens contaminată de medicina cultă.
Boala a preexistat apariţiei omului pe Pământ: există animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri. Acţiunea de vindecare a existat înainte de apariţia omului.
Există o filogeneză a activităţii vindecătoare. Se remarcă o deosebire esenţială între acţiunile vindecătoare din lumea biologică şi cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acţiunile medicinei umane se bazează pe conştiinţă, gândire, strategie.
Paleopatologia ne arată bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe există şi astăzi (cele osoase).
S-au evidenţiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame).
Demografia istorică. Durata medie de viaţă a omului primitiv era de 20-21 ani la începutul neoliticului, fapt demonstrat de o statistică pe 187 de schelete descoperite, dintre care 50% prezentau semne de mortalitate infantilă, semn al fragilităţii omului primitiv.
4
Unele procese de vindecare oferă date despre practicile vindecătoare primitive: fracturile şi alte leziuni traumatice sunt bine tratate, demonstrând aplicarea corectă a tratamentului conservator.
În ceea ce priveşte trepanaţiile craniene, în Europa s-au descoperit aproximativ 800 cranii cu orificii temporale (18 în România). Topografia sinusurilor venoase este respectată şi există semne că unii bolnavi au supravieţuit intervenţiei. Majoritatea erau operaţii „magice”, dar în unele cazuri era vorba de operaţii cu efect terapeutic real. Trepanaţiile se efectuau cu lame de silex/oxidian (piatră vulcanică), obiecte de bronz, fier (în cazul decesului în timpul operaţiei, cadavrele erau îngropate împreună cu instrumentele cu care s-a operat).
Concepţia medicală era una animistă, demoniacă, boala fiind văzută ca o parazitare a organismului de către un demon. Tratamentul bolii era realizat de către vindecătorii triburilor primitive, care reuşeau eliminarea demonilor cauzatori de boală. În peştera „Les trois frères” este reprezentat primul medic, efectuând un dans ritual (paleolitic).
Terapia =amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice.
Strategiile de vindecare diferă în funcţie de etiologie: incantaţii, înşelarea spiritului malefic etc. Nu există etică şi deontologie în practica medicală, vindecătorul e doar mediator, nu îşi asumă răspunderea actului vindecării (aceasta apare odată cu medicina hipocratică medicina ştiinţifică).
Partea magică era ajutată şi de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinţi de animal, pietre semipreţioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate în scop profilactic, talismane (cu anumite semnificaţii), tatuaje, măşti etc.
Omul primitiv era mereu în căutarea hranei. Odată cu apariţia surplusului de produse, apare şi primul medic, un pas câtre civilizarea societăţii.
Acum 5000 ani, în lume, diferite populaţii reuşesc să realizeze primele societăţi urbane din istorie.
5
PRACTICI SI CONCEPTII ALE ARTEI INGRIJIRII BOLNAVILOR INAINTE DE HRISTOS CIVILIZATIA EGIPTEANA
- este dominata de medicina sacerdotala
- asistenta si ingrijirile medicale fiind asigurate de preotii templelor
- prin invocarea divinitatiilor vindecatoare, interpretari astrologice, magie
- intre zeii ocrotitori erau
o SETH – aparatorul de molime
o AMON – cel care alunga bolile
6
o OSORIS - zeul reinvierii
o ISIS – zeita fecunditatii
o IMHOTEP – fiind demnitar, arhitect, preot medic si astrolog era considerat si zeu vindicator
- În studiul medicinei Egiptului faraonic, ne bazăm pe 3 izvoare
1. papirusurile medicale egiptene (8 papirusuri referitoare la medicină, dintre care 4 mai importante. Sunt descrise în jur de 900 medicamente şi 48 operaţii chirurgicale)
7
papirus
2. paleopatologie (mumiile egiptene)
3. iconografie (basoreliefuri, picturi, obiecte)
- in papirusul lui EBERS sunt descrise practici de ingrijire in anumite afectiuni dentare, oftalmologice, parazitare, abdominale, de imobilizare a fracturilor, cit si folosirea unor medicamente de origine minerala si alte substante fitoterpice
- crezut că aparţine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42 ermetice care au fost anunţate de Clement Flavius
- e datat 1555 BC, tradus complet în 1930 (Grapow)
- de dimensiuni mari (20 m lungime, 108 paragrafe)
- se referă în special la bolile interne
- arsenalul terapeutic este superior asiro-babilonienilor (plante cu efect terapeutic, medicamente de origine animală - mierea, ceara, ouă, lapte, peşte, ulei de peşte, începutul utilizării organelor - ficat, rinichi; metale şi pietre preţioase, metaloizi, cărbunele animal)
- este descrisă prima metodă de anestezie locală (piatră memfitică presărată pe rană+oţet refrigeraţie locală)
- forme medicamentoase: unguente, mixturi, pilule, comprimate, fumigaţii, emplastre, inhalaţii, infuzii, decocturi.
- ! fumigaţia cu cannabis indica la geto-daci (Herodot)
papirusul Schmidt
- este anterior ca timp (1800 BC)
- de dimensiuni mai mici (5 m), se referă la chirurgie
- conţine 48 cazuri chirurgicale, printre care fracturi, luxaţii, circumcizie, plăgi (! luxaţia ATM este tratată la fel ca astăzi)
- este structurat astfel încât să descrie afecţiunile de la vertex în jos, cu observaţii clinice foarte riguroase
- ! observaţiile empirice şi raţionamentul anticipează gândirea hipocratică
- pe verso: practici religioase şi o metodă de transformare a unui bătrân într-un tânăr de 20 ani.
papirusul Flinders-Petri (Kahun)
- datat 2200-2100 BC
- 279 rânduri despre obstetrică, ginecologie, urologie, flebologie etc.
papirusul Broughs (papirusul de la Berlin)
- se referă la obstetrică şi pediatrie
papirusul de la Londra
- cel mai vechi, neimportant
- pictogramele de pe peretii unor morminte , trusele cu medicamente si instrumentar chirurgical infatisate acolo permit descifrarea unor practici medico-chirurgicale, igienice si farmaceutice
CIVILIZATIA MESOPOTAMIANA
La începuturile istoriei, mesopotamienii sau sumerienii sau semiţi akadieni, au abordat bolile prin prisma medicinei magico-religioase.
- in vechiul imperiu Chaldeean s-au gasit la Sumer urme ale unor mari constructii urbanistice, cu amenajari igienice
Prima civilizaţie urbană cunoscută este cea sumeriană, în sudul Mesopotamiei (agricultură, irigaţii, tehnologii de construcţie, prima scriere-cuneiformă).
Medicina sumeriană este una de tip sacerdotal, religios; există zeităţi cu atribute medicale (Ninisina-zeiţa medicinei, Gula-marea zeiţă a oamenilor cu părul negru).
Actul vindecării constă în interpretarea de către medicul-preot a viselor sau a anumitor simptome.
Fenomenele sociale, ca şi evoluţia bolilor, sunt puse pe seama astrelor. Prognosticul bolilor se făcea prin divinaţie.
Organoscopia = studiul anatomiei organelor animalelor sacrificate la templu, în special a ficatului de miel (! şi la etrusci, populaţie migrată din Mesopotamia, exista o divizaţie prin hepatoscopie).
Existau şi alte metode de divizaţie.
Herodot, în cartea a II-a, spune că babilonienii nu au avut medici, medicină.
Cercetările moderne au infirmat această teză. S-a descoperit o tabletă de lut sumeriană (cel mai vechi document medical, descifrat în 1953), în care există date specifice referitoare la medicamente şi forme medicamentoase destinate bolnavilor (medicină empirică). De exemplu sunt menţionate ceapa, usturoiul, smochine, curmale, pere, brad, pielea de şarpe, uleiul de peşte, ouă, lapte, sarea de mare. Formele medicamentoase erau pentru uz extern şi intern (substanţă activă+vehicul, unguente, mixturi).
Nu există date despre boli şi dozele administrate, datorită caracterului secret pe care îl aveau cunoştinţele medicale.
La Ninive, tot în tablete de lut, există date referitoare la 250 plante medicinale, 180 medicamente de origine animală şi medicamente de origine minerală (au fost identificate prin traducerea tabletelor aflate acum la British Museum).
În codul de legi al lui Hammurabi (primul cod de legi cunoscut,), există 9 articole referitoare la practica medicală, la cea a chirurgiei; unde sunt menţionate recompense şi pedepse în funcţie de clasa socială a medicului şi pacientului.
10
In textele cuneiforme au ramas dovezi despre civilizatia asiriana si practicile de ingrijire, prescieri terapeutice, descrieri anatomice , alaturi de formule magice. Existenta unor azile si orfelinate, cit si asistenta gratuita a saracilor sunt dovezi ale primelor preocupari pentru asistenta sociala. Referirea este însă limitată la anumite practici. Nu există etică sau deontologie medicală.
CIVILIZATIA INDIANA
Contemporană cu egiptenii şi sumerienii (aprox. 3000 BC), civilizaţia protoindiană a fost o civilizaţie urbană, localizată în valea Indului.
Oraşele erau construite prin planificare urbană, cu case cu 1-2 etaje, baie proprie, sistem de canalizare, străzi perpendiculare pavate, ornamentate cu statui în poziţii ascete.
În valea Indului şi Gangelui există o populaţie de origine indo-europeană - arienii („stăpân, nobil” în sanscrită) - ce au ajuns relativ târziu (1500 BC).
Indienii vechi (hinduşii) nu au păstrat scrierile proprii. Hinduşii foloseau arme de fier şi au reuşit domesticirea animalelor, inclusiv a calului. Se întâlnesc şi astăzi forme de cultură indiană cu origine în vechea antichitate.
Se disting 3 etape ale medicinei indice:
1. etapa vedică (1500-800 BC)
2. etapa brahmanică (800 BC - 977 AD)
3. perioada mongolică, islamică
1. Etapa vedică
- cultură bazată pe religia indiană primitivă
- perioadă cu traduceri orale, literatură cu mituri, observaţii despre natură, toate fixate în 4 scrieri:
Rig Veda
Atava Veda
Ayur Veda
Sama Veda
- ! Sunt primii care folosesc o scriere alfabetică
- nu mai avem versiunea lor originală, ci doar traduceri şi prelucrări tardive (veda=cunoştinţe)
În Rig Veda se vorbeşte despre medicul triburilor („înţeleptul medicilor”). Nu aveau temple dedicate zeilor vindecători, fiind încă nomazi. Se remarcă asemănările cu tracii şi geto-dacii (sihaştrii cărturari).
În Atava Veda este descrisă pentru prima oară malaria, alături de ciumă, variolă, holeră, epilepsie, delirium tremens, reumatism, gută. Tratamentele propuse se bazează pe plante medicinale. („soma” trata aproape orice afecţiune).
În Ayur Veda se regăseşte întreaga literatură medicală a vechii Indii.
Dintre cunoştinţele hinduse amintim tratamentul muşcăturilor de şarpe, al fracturilor şi luxaţiilor, al bolilor oculare precum şi folosirea protezelor oculare şi a celor pentru membre.
Odată cu aşezarea nomazilor, vorbim despre a 2-a etapă.
2. Etapa brahmanică
Medicina este sacerdotală, bazată pe următoarele principii:
Întreaga natură (macro şi micro-cosmos) este creaţia lui Brahma, zeul suprem, izvor de energie magică, ce străbate toate elementele cu această energie. Lumea e formată din 5 elemente şi este guvernată de 5 forţe. Ideea centrală a religiei brahmanice este aceea a transmutaţiei şi reîncarnării, fiecare fiinţă se află într-o perpetuă transformare (se naşte, trăieşte şi moare pentru a se reîncarna şi a reîncepe ciclul).
Societatea este foarte strict ierarhizată, în 5 caste: 2 de conducători militari şi religioşi (medic!), profesiuni libere, meşteşugari şi paria (sclavi).
Zeul medicinei este reprezentat de Ateyor, căruia Brahma însuşi i-a destăinuit toate cunoştinţele legate de boli.
Există două şcoli medicale, la Taxilia şi Benares. Neexistând tiparul, cunoştinţele se răspândeau prin manuscrise, care erau rare, de aceea autorii le redactau în versuri. Există însă 2 cărţi medicale fundamentale: Charaka Samita şi Susruta Samita.
Charaka Samita este rezultatul muncii şcolii de la Taxilia, cuprinzând secretele dezvăluite de zei oamenilor (BrahmaAteyor om), cuprinde 8 lecţii + 1 rezumat, în versuri pentru fiecare capitol. Sunt prezente cunoştinţe de medicină internă (boli şi tratamente), metode de relaxare Yoga, transpuse în plan medical. Se consideră că în timpul vieţii omul foloseşte doar o mică parte din posibilităţile psihice şi fizice, dar prin asceză şi exerciţii alese şi urmate după anumite reguli, se poate ajunge până la suspendarea totală a laturii fizice, inclusiv controlul metabolic.
Susruta Samisa este produsul şcolii din Benares, fiind o vastă enciclopedie medicală, din 2 părţi, una referitoare la anatomie, fiziologie, medicamente, boli; iar cealaltă la chirurgie.
Nu erau permise disecţii pe cadavre umane, dar se eludau interdicţiile religioase prin aşezarea cadavrelor într-un coş de nuiele pe cursul unui râu, timp de 4-6 zile, nu atingeau cadavrul, observau descompunerea, reuşind să descrie existenţa a 200 oase, 300 muşchi şi 70 „tuburi”.
Chirurgia foarte bine tratată, ramură a medicinei cel puţin egală cu medicina internă, cea mai importantă ramură a medicinei („cea mai nobilă şi eficientă ramură a medicinei”).
„Medicul care nu practică şi operaţii chirurgicale este ca o pasăre cu o singură aripă”. Cea mai importantă operaţie era plastia nazală. Alte operaţii: extragerea de calculi din vezica urinară, operaţia de cataractă, folosirea protezelor, chiar oculare.
Mai sunt prezentate elemente de asepsie şi antisepsie, de sutură a plăgilor abdominale (! cu ajutorul furnicilor negre). Plantele erau folosite pe scară largă, de exemplu Rowulfia carpentina în hipotensiune arterială, psihiatrie (antidepresiv) - „remediul oamenilor trişti”.
Budismul a fost introdus de un rajah (Buddha), care a decis să se izoleze de lumea agitată, a mers într-un pustiu, apoi după mai mulţi ani, a dezvoltat o nouă concepţie asupra lumii şi vieţii, alătuiri de noi tehnici Yoga.
Mai târziu această concepţie a căpătat atribute de religie. Mănăstirile budiste aveau camere speciale pentru îngrijirea bolnavilor.
Locul de naştere al civilizaţiei hinduse a fost ocupat de trupele musulmane, fiind reprezentat de actualul Pakistan.
Vorbim astfel de un spaţiu de interferenţă între tradiţiile tibetane, medicina chineză, brahmanică şi cea budistă.
CIVILIZATIA CHINEZA
Încă din urmă cu 5000 ani, în văile fluviilor Huang He şi Yang Tze, a apărut o civilizaţie urbană, cu o scriere ideografică, de aproximativ 3200 caractere (astăzi aprox.150). Nu s-au păstrat decât pe oase, carapace de broască ţestoasă. Unii autori o studiază la Evul Mediu.
Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor împăraţi legendari (Fu Xi, Huang Ti, Che Hong)
1. Fu Xi - cele referitoare la vânat, pescuit
14
2. Huang Ti - stăpânirea pământului (agricultura, creşterea animalelor),
- apariţia drumurilor, târgurilor
- medicină, farmacologie. Se spune că ar fi încercat pe propriul corp toate plantele de pe teritoriul chinez, împărţindu-le în plante alimentare, otrăvitoare (cca.70) şi medicinale, cu indicaţii precise. (e.g.:Efedra Sinica, utilizată în afecţiuni astmatice)
- acupunctură, ignipunctură
3. Che Hong - apariţia meşteşugurilor, a metalurgiei
- prima scriere medicală din China („Cartea schimbărilor”), scrisă sub formă de dialog între medicul curţii imperiale şi împăratul respectiv.
Acupunctura a apărut după observaţii întâmplătoare. La început a fost practicată cu ace din piatră (neolitic), apoi din metale („misterioasele ace galbene”). Energia vitală este distribuită pe 14 meridiane (12 prinicipale şi 2 secundare), cu 365 puncte de acupunctură.
Există totuşi unele basoreliefuri ce sugerează originea extraterestră a acupuncturii.
În China chirurgia era interzisă, singurele operaţii practicate fiind castrarea eunucilor şi corectarea deformării piciorului. La curtea imperială exista un singur chirurg.
Taoismul (Daoismul), filozofia chineză contemporană cu budismul şi filozofia presocratică, considera lumea alcătuită din 5 elemente principale (lemn, metal, pământ, apă, foc), care trec una în alta sub influenţa Yin şi Yang, două forţe care nu se exclud, nu sunt complementare, ci se includ una pe alta.
15
Yang reprezintă forţa activă, pozitivă, masculină; iar Yin forţa pasivă, negativă, feminină.
Starea de sănătate reprezintă o stare de echilibru al energiei, condusă de Yin şi Yang de-a lungul meridianelor. Boala este consecinţa unui dezechilibru, remediul fiind obţinut prin acupunctură şi ignipunctură, în scopul redirijării energiei vitale.
În Europa, primul care a folosit ace de acupunctură chinezeşti a fost dr. L.Berlioz (tatăl lui Hector Berlioz), în sec. XIX. în 1825, Cloquet uitilizează şi el acupunctura în studiile sale.
Totuşi, înemeietorul acupuncturii europene (1927) este considerat Sauliers du Morraine (primul sinolog important), care a tradus în franceză tratatele clasice ale medicinei chineze (1000 AD).
Teoria pulsului (din tratatul de teoria pulsului, datat în jurul 1000 AD, tradus tot de Morraine). Pulsul era singura metodă de examinare a unui bolnav.
Pulsul se palpează în 18 locuri diferite, fiecare palpare fiind superficială, medie şi profundă; înainte şi după efort.
În funcţie de mai multe criterii (vârstă, sex, anotimp etc.), sunt descrise 200 tipuri diferite de puls, dintre care 26 prevestesc moartea. S-au descoperit figurine din vechea Chină cu semne de locuri unde pot apărea boli.
Chinezii sunt primii care au introdus o metodă de profilaxie a variolei (variolizarea preventivă). Recoltau dintr-o pustulă variolă umană, o uscau în timp pentru a diminua virulenţa, apoi era triturată şi suflată printr-un tub de bambus pe narina copiilor. Aceştia făceau o formă uşoară şi rămâneau imunizaţi. Prima carte despre variolă a fost scrisă tot de chinezi, în 1001 AD.
În România a fost introdusă de un medic grec, primele inoculări ştiinţifice au fost realizate la 1714 de Iacob Pylarino, medicul personal al lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Vaccinarea antivariolică, introdusă în 1796, se bazează pe un alt principiu şi anume imunizarea încrucişată între virusul variolei umane şi virusul vaccinei.
CIVILIZATIA GRECO – ROMANA
1. Medicina în Grecia Antică (elenă propriu-zisă)
2. Medicina elenistică (după destrămarea imperiului lui Alexandru cel Mare)
3. Medicina romană
Medicina în Grecia Antică
- este tot de tip religios, sacerdotal. Zeul vindecător: Asclepios
- momentul de apogeu îl reprezintă „secolul de aur al lui Pericle” (sec. V-IV BC)
- în Grecia a apărut primul set de observaţii medicale bazate pe observaţii şi raţionament: sistemul hipocratic
Încă din sec. VI BC, odată cu transformările sociale, au apărut noi meşteşuguri, în care sunt implicaţi oameni liberi („demos”), aceştia devin mai bogaţi, fapt ce duce la un conflict politic între aristocraţie şi demos. Cei din urmă ies victorioşi, ceea ce duce la întemeierea primelor state democratice din lume. Începe astfel şi laicizarea medicinei.
La început apare periodeutul, medicul călător, care se aşeza pentru o anumită peroadă de timp în cetate, dădea îngrijirile necesare, apoi se muta în alta şi tot aşa.
Apoi aceştia ajung să se stabilească în construcţii speciale din cadrul polisurilor. Cele mai importante şcoli laice sunt cele din Kos şi Knidos. Şcoala din Kos priveşte organismul ca o unitate structural-funcţională, în continuă legătură cu mediul extern. Boala era văzută ca o afectare generală a organismului în totalitate (organismul era considerat ca fiind alcătuit din umori lichide fundamentale).
Terapia este naturistă (Hipocrate este cel mai de seamă reprezentant al şcolii de la Kos). Există ideea de har, de talent, căci „dacă ai un har, poţi să practici medicina, dacă acesta lipseşte, totul este zadarnic”.
17
Şcoala din Knidos se bazează pe gândirea analitică, preferă să studieze organismul pe părţi distincte, să considere că partea solidă este esenţială, nu cea lichidă, umorală. Tratamentul este simptomatic, numărul de medicamente prescrise este mare, cu o tendinţă deci spre polipragmatism.
Hipocrate
- exponent al şcolii din Kos
- nu este demonstrat faptul că a scris toate cele 62 scrieri ale „colecţiei hipocratice”
- Platon îl menţionează în „Dialoguri” ca cel mai mare medic grec
- Soranus îi scrie biografia la 200 ani de la moarte (în care se demonstrează descendenţa directă din Asclepios - 18 generaţii; şi unde se aminteşte că atât tatăl, cât şi bunicul lui Hipocrate au fost de asemenea medici. Devenit terapeut, călătoreşte pentru a-şi însuşi meseria, apoi se întoarce în Kos. Ginerele său Polib face o sinteză a hipocratismului.)
- cele 62 lucrări sunt foarte diferite, ca subiect, întindere şi nivel de prezentare
- 5 lucrări de etică şi deontologie medicală (sistem de reguli, valori, percepte asupra relaţiei dintre medic şi societate / pacient / alţi medici). Colecţia include scrieri ale unor medici aparţinând diferitelor şcoli din Grecia Antică.
18
- lucrări de patologie generală (aer, apă, epidemii, „despre bolile omului” etc.)
- ! prima lucrare de patologie specială se referă la epilepsie („Boala sfântă”)
- lucrări de oftalmologie, pediatrie, obstetrică, ginecologie
- nu existau titluri şi se denumeau cu primele cuvinte
Medicina şi chirurgia formau un tot (acest lucru rezultă din lucrările de chirurgie), dar totuşi chirurgia era apanajul unor categorii de meşteşugari, neconsideraţi medici. Dintre lucrări amintim cele despre fracturi, luxaţii, articulaţii dar şi cea referitoare la litotomia pentru îndepărtarea calculilor vezicali.
Disecţiile pe cadavre erau interzise şi totuşi în ciuda slabelor cunoştinţe de anatomie, s-au scris lucrări „despre inimă”, „despre muşchi” etc.
„Aforismele” reprezintă o colecţie de fraze şi sentinţe referitoare la experienţa clinică a medicului hipocratic.
Starea de sănătate (eucrazia) era considerată starea de echilibru cantitativ şi calitativ al componentelor organismului. Erau definite 4 lichide - umorile cardinale:
bila galbenă (ficat)
bila neagră (splină)
sânge (inimă)
mucus, flegmă (creier)
Stările posibile erau de rece/cald; repectiv uscat/umed.
Menţinerea în echilibru se datora unui principiu numit „neuma”, pe care organismul îl ia prin respiraţie.
„Physis” reprezintă o forţă naturală a oricărui organism ce se opune bolii, reacţionând în mod spontan pentru a readuce organismul la funcţionarea normală, dacă ea a fost perturbată.
Observând deosebirile dintre sănătate şi boală, au fost definite tipologic 4 temperamente , în funcţie de umoarea care este predominantă:
coleric (predomină bila galbenă)
melancolic (predomină bila neagră)
sanghin (predomină sângele)
flegmatic (predomină flegma)
19
Starea de boală (discrazia) era definită ca un dezechilibru între umori, produs prin influenţa unor factori etiologici (sunt incriminaţi în special factorii negativi din mediul extern). ! Unui medic îi este recomandat ca atunci când se duce într-o zonă, să evalueze diferiţi parametrii meteorologici. Alţi factori consideraţi patogeni sunt obiceiurile sau poziţiile vicioase, modurile de iluminare a locuinţelor etc.
În ceea ce priveşte bolile infecto-contagioase, acestea sunt aduse de „miasme morbide” (substanţe toxice emanate din bălţi cu ape stagnante şi apoi aduse de vânturi).
Nu există nici o incriminare a factorilor supranaturali, nici chiar în cazul „bolii sfinte” (epilepsia); cauza este considerată la fel de naturală, doar că nu era încă descoperită.
Investigaţia bolnavului scoate în evidenţă extraordinarul simţ de observaţie al autorilor hipocratici.
Exista bolnavi, nu boli; se remarcă efortul depus pentru individualizarea fiecărui caz.
1. reconstituirea evoluţiei bolii, de la debut până la momentul prezentării
2. descrierea stării prezente după examinări succesive
3. formularea unei ipoteze despre evoluţia de viitor a bolii
- teoria „zilelor critice”
Terapeutica hipocratică cuprindea elemente de psihoterapie, dietetică, exerciţii fizice, terapie medicamentoasă (în limite naturiste), dar cu eliminarea medicamentelor vegetale fără eficienţă
- „medicina oamenilor sănătoşi” - lucrare pentru întărirea sănătăţii (medicină de palestră)
Relativa pasivitate a medicului hipocratic îşi găseşte explicaţia în credinţa în capacitatea „physisului” de a acţiona în mod spontan pentru refacerea organismului şi de abia după aceea medicul ar trebui să intervină.
Marele câştig al medicinei hipocratice este metoda observaţiei raţionate. Până la Hipocrate, cele două direcţii pe care se mergea erau:
- metodele mitomagice
- metodele empirice, fără o analiză în prealabil.
Acestea din urmă au fost îmbunătăţite radical de Hipocrate.
20
Medicina elenistică
În Alexandria exista o şcoală de medicină cu noutăţi faţă de Grecia şi Orient. Pentru prima oară au fost permise oficial disecţiile pe cadavre umane (până la cucerirea romană).
Chirurgia era cea mai avansată din antichitate (pentru hemostază se foloseau ligaturile vasculare). În general era urmată linia şcolii din Knidos, cu tendinţa spre studiul anatomo-patologic.
Exponenţi: Herofil (anatomist, ginecolog, internist) şi Erasistrat (fiziolog,chirurg).
- fac diferenţa între creier şi cerebel
- studiază nervii spinali, cranieni; ochiul, retina
Herofil - elev al şcolii din Kos (doctrină pe bază umorală)
Erasistrat - doctrină solidistă,
- secţionează măduva spinării,
- a cercetat circulaţia sangvină
- descoperă ligatura vasculară, masa chirurgicală şi alte 100 de instrumente noi (apoi au fost interzise)
Medicina în Roma Antică
- dominată de medicii greci (primii medici greci au fost primiţi cu ostilitate)
- a început prin a fi religioasă (temple în cinstea lui Esculap, chiar şi în Dacia, la Apullum)
! La Piacenza s-a descoperit un ficat de bronz cu lobulaţie completă (animal) şcoala metodicilor
Asclepiade, adept al teoriei solidiste, dezvoltate de el în asociere cu teoria atomică (Leucip & Democrit).
Există 2 stări de boală:
- porii se dilată şi atomii evoluează
- îngustarea porilor cu împiedicarea mişcării atomice
! Au introdus diferite medicamente, cu acţiune vasodilatatoare sau vasoconstrictoare.
Metodicii consideră că trebuie intervenit imediat şi nu să se aştepte forţa naturală vindecătoare (combatere a lui Hipocrate).
21
Celsius a lăsat o enciclopedie vastă, despre toate cunoştinţele din acea vreme
Plinus cel Bătrân prezintă informaţii complexe despre plante medicinale
Rufus din Efes - psihiatrie
Soranus - pediatru, obstetrician
Dioscoride din Padania a scris un tratat de farmacologie (se referă şi la 26 plante dacice!)
Galen este, alături de Hipocrate, cel mai mare medic din antichitate
- a învăţat la Alexandria
- un timp a fost medic de gladiatori
- devine apoi medicul împăratului
- este autorul primei anatomii complete a corpului uman, în condiţiile în care în continuare nu erau permise disecţiile umane, bazându-se mai mult pe extrapolarea datelor de la animale (disecţii, vivisecţii)
- cea mai mare greşeală a sa a fost concepţia asupra circulaţiei sângelui („dute-vino şi se amestecă în inimă”)
- tratatul său a devenit o „operă creştină”, deci nu a putut fi criticată
- a rămas „tehnica galenică” de pregătire a medicamentelor
- ! Pentru fiecare legiune exista o categorie de „sanitari militari”.
Medicina în Evul Mediu
1. Medicina bizantină
2. Medicina în califatele arabe medievale
3. Medicina în Europa medievală
4. Medicina în Renaştere
Medicina bizantină
- în Imperiul Roman de răsărit, cu capitala la Bizanţ (apoi Constantinopol)
- despre medicina bizantină s-a scris puţin
- au dezvoltat o nouă organizare medicală.
Oribazius (sec. IV BC) este autorul unei enciclopedii cu un conţinut extrem de vast, lucrare în care conspectează şi ierarhizează toată literatura medicală greco-romană de până
22
atunci (sunt aprox. 70 volume). Oribazius consemnează şi de unde a luat fragmentele, deşi în acele timpuri nu se obişnuia acest lucru.
A doua lucrare a sa se intitulează „Synopsis” şi este un tratat medical cu scop didactic, structurat în 3 volume, o sinteză a medicinei antice, completată cu cazuri clinice şi sinteze proprii, o carte de educaţie pentru sănătate destinată călătorilor etc.
Actius din Amida a scris un tratat de medicină în 4 volume, în care vorbeşte şi despre difterie şi unele medicamente noi din India.
Alexandru din Trales - 12 volume (în întregime original)
Pavel din Egina (sec. VII)
- a fost cel mai mare chirurg al Bizanţului
- a folosit bisturiul, metode chirurgicale noi
- lucrări despre tumorile maligne, cancerul de sân, hemoroizi
Antilos, contemporan cu Oribazius, este autorul unei lucrări de chirurgie despre tratamentul anevrismelor arteriale.
Nicolas Mepis - mare farmacolog & practician
În anul 325 la Niceea, la primul sinod, biserica creştină s-a decis să preia grija îngrijirilor medicale umane. S-au închis templele dedicate zeilor vindecători, deschizându-se instituţii de caritate creştină, pe specialităţi şi tipuri de boli.
! Primul spital la 370, în timpul lui Vasile cel Mare.
Medicina în califatele arabe
Se disting 3 perioade în evoluţia culturii şi civilizaţiei arabe medievale:
1. etapa de asimilare (mijlocul sec. VII - sfârşitul sec. IX)
- este o perioadă a traducerilor
- sunt traduse principalele opere din cultura greco-romană şi orientală
2. perioada de înflorire (sec. X-XI)
3. perioada de declin (după 1100)
În etapa de asimilare, mai ales la Bagdad, dar şi la Damasc (iniţial), apoi la Cairo; se realizează o veritabilă şcoală de traduceri în limba arabă a lui Hipocrate, Oribazius, Galen, Dioscoride.
Tradiţia bizantină a spitalului (întemeiat de Vasile cel Mare - 370) a fost preluată, cel mai celebru fiind spitalul din Bagdad.
Cei mai mulţi medici erau creştini, dar numele creştine nu s-au păstrat, arabii dându-le nume noi. Medicul lui Mahomed a fost un nestorian (Nestor - fost patriarh al Constantinopolului, declarat eretic şi refugiat în Iran, la Edessa. Majoritatea însoţitorilor acestuia erau medici, care apoi au întemeiat spitalele din Harada, Pur).
Arabii au fost primii mari chimişti ai lumii, ducând la apariţia farmacistului; medicul trebuia să delege această funcţie cuiva cu o pregătire specifică, cu responsabilitate morală şi intelectuală, permiţând astfel dedicarea unui timp mai mare activităţii medicale propriu-zise.
Din perioada de înflorire, amintim personalitatea lui Razes (Al Razi), din sec. IX-X, autor de cărţi medicale, cea mai de seamă fiind enciclopedia „Contines” („continentul”).
„Cartea lui Mansur” (numele califului) este o lucrare originală, scrisă cu o atitudine conservatoare („dacă poţi, foloseşte dietă şi nu medicamente sau dacă foloseşti medicamente, alege unele simple şi nu complicate”); nu se admite decât ceea ce se poate deomonstra la patul bolnavului. Lucrarea este structurată în 10 volume, dintre care volumul VIII, cel referitor la medicină internă, este considerat o adevărată capodoperă, devenit manual şi pentru unele universităţi europene.
Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se referă la clasici (ierarhizaţi) şi la experienţa clinică proprie.
Cel mai important rămâne însă Avicena, din ale cărui lucrări amintim „Canonul medicinei” (ultima mare sinteză a întregului câmp al medicinei, realizată de o singură persoană; cea mai limpede şi clară dintre sintezele Evului Mediu), „Poemul medicinei” - o colectie de 5 cărţi, după cum urmează:
1. se referă la „problemele generale”:
anatomia, fiziologia
igiena şi organizarea activităţii medicale
etica şi deontologia
istoria medicinei
2. medicamentele simple
3. medicina internă
4. chirurgie (inclusiv bolile infecţioase eruptive)
5. medicamentele compuse
Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic), a fost un mare poet, filozof, teolog; primul mare geograf şi geolog, muzician.
24
În ceea ce priveşte Califatul de Apus, cu capitala la Cordoba, o interpretare diferită a Coranului a permis o mai mare libertate de gândire, astfel că de multe ori au procedat contrar părerilor lui Avicena. Îi remarcăm pe Averoes, filozof şi autor al unui tratat de patologie generală şi pe Albu Cazi, contemporan cu Averoes, care a descris otitele şi parazitul ce produce râia.
Europa Occidentală
Primele elemente de medicină apar în mânăstiri. Odată cu creştinarea popoarelor germanice, ei adoptă punctul de vedere creştin al medicinei. Au existat călugări specializaţi la nivelul medicinei populare.
Prima şcoală de medicină propriu-zisă laică din Europa Occidetală este scoala medicală din Salermo (port în Italia, în apropierea mânăstirii Monte Casino - unde călugărul Benedict a întemeiat primul spital din Occident şi un ordin călugăresc pentru asistenţa bolnavilor, spre sfârşitul sec. VIII, începutul sec. IX).
- au fost primii care au acceptat şi femei (Trotula a fost medic ginecolog)
- volumul „Regimul de la Salermo” a fost tradus şi în română („Floarea sănătăţii”). Traducerile ce se făceau la Salermo erau din arabă
Igiena precară a oraşelor a permis producerea marilor epidemii al Evului Mediu (lepră, ciumă, variolă, sifilis cu ipoteza originii americane a acestuia). Au existat însă şi aşa-numitele „epidemii psihice”, isterii colective (coreo-mania, când ieşeau şi tremurau la marginea satului până la epuizare, flagelaţii colective).
Are loc o decădere a chirurgiei, nu erau permise manevre sângerânde, pentru că medicii erau şi preoţi. Existau 2 categorii de chirurgi:
chirurgii de robă lungă (propriu-zişi), care învăţau doar anatomie şi tehnici chirurgicale
chirurgii de robă scurtă (chirurgi bărbieri), care transmiteau deprinderile din tată în fiu
Primele oraşe cu facultate de medicină au fost Montpellier (1220), apoi Padova, pentru statul Veneţian; şi Salermo (adevărata facultate de medicină).
Renaşterea (sec. XV-XVI) a readus în prim-plan valorile antichităţii. Pe plan laic se dezvoltă doctrina umanistă, care consideră că Dumnezeu l-a creat pe om liber şi omul trebuie să aibă demnitate („Despre demnitatea omului” - Pico della Mirandelo).
- reforma religioasă, marile descoperiri geografice
- progrese în: - anatomie, fiziologie;
- patologie, terapeutică
- chirurgie
Anatomia
Până atunci, disecţiile fuseseră interzise, dar odată cu apariţia facultăţilor de medicină, au început să se permită (prin bule papale) disecţii în scop didactic. Era disecat câte un singur cadavru într-un an universitar. Erau interdicţii clare referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Disecţiile se făceau în amfiteatre (putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar bărbierul-chirurg tăia (el nu ştia latina, adică profu’ citea degeaba, că el tot ce ştia el tăia... :-) ).
Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris (universitatea era de tip Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit mai târziu profesor de anatomie.
Este considerat întemeietorul medicinei moderne.
- a pus bazele ştiinţei disecţiei, folosind instrumente speciale
26
- efectua disecţii paralele, pe un număr crescut de cadavre (metodă ştiinţifică de cercetare)
- a studiat corelând structuralul cu funcţionalul
- ! este autorul primului atlas anatomic (6 planşe, la Veneţia, în 1538)
- a denumit cu câte un cuvânt anume diverse formaţiuni anatomice, în neolatină
- scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu formaţiunile prezetate în poziţii active. Tot la universitatea din Basel se găseşte un schelet preparat de Vesal
- după publicarea tratatului se refugiază la Madrid, unde apare ediţia a II-a (1555)
- este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este comutată într-o călătorie la Ierusalim (pe drum este mâncat de rechini în Marea Mediterană)
În Renaştere, şi artiştii au contribuit la dezvoltarea medicinei, unii au făcut chiar disecţii şi au realizat planşe anatomice (Leonardo da Vinci).
- acesta a realizat peste 30 disecţii umane, primele cu Marc Antonio de la Torre
- face deosebirea între structurile anatomice la diferite vârste
- aplică tehnici de injectare vasculară sau cu ceară topită în cavităţi
- realizează secţiuni la diferite incidenţe
- 30 caiete, tipărite târziu (sfârşitul sec. XIX)
Albrecht Dürer a publicat o anatomie artistică, rezultat al cercetărilor la cadavru. Este autorul unor gravuri anatomice, de largă circulaţie (au ajuns şi în Transilvania, la Oradea).
Personalitatea cea mai reprezentativă a patologiei renascentiste este Girolamo Fracastoro.
- poet de limbă neolatină
- autorul teoriei sferelor homocentrice în astronomie (contemporan cu Copernic)
- primul critic literar
- descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un păstor pedepsit pentru că iubea fata pe care o iubea şi zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care descrie astfel în versuri tratamentul)
- a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic şi epidemiologic ciuma şi variola
- lansează ideea că bolile infecto-contagioase nu sunt aduse de miasmele morbide, ci de „seminţe ale bolii” („Despre contagiune & bolile contagioase” - 1546)
- ! De abia în 1878, Pasteur şi Koch demonstrează că bacteriile sunt factorul cauzal al diferitelor boli
Se remarcă o creştere a tratamentelor odată cu marile descoperiri geografice (India, America - cartoful a schimbat alimentaţia).
Medicamentele chimice îţi fac apariţia.
Teoria iatrochimică este o variantă modernă a umoralismului hipocratic, starea de sănătate se consideră că este păstrată prin menţinerea stării chimice normale a organismului.
Paracelsius
- consideră că medicina trebuie să se înveţe din practică, nu din cărţi
- a făcut şi chirurgie, chiar dacă din punct de vedere religios îi era interzis
- precursor în balneologie şi patologie profesională
Chirurgia în Renaştere
Toate facultăţile de medicină erau religioase. Oficial se cerea ca operaţia chirurgicală să fie indicată de medic iar chirurgul s-o execute la indicaţiile şi sub controlul medicului.
Ambroise Pané a fost cel mai mare chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de robă lungă)
- numeroase operaţii în armata franceză
- numeroase invenţii în chirurgie (instrumente noi)
- redescoperă ligatura vasculară
- propune pansamentul simplu în tratamentul plăgilor (iniţial tratamentul era de cauterizare cu ulei de soc fierbinte)
- autor al unei cărţi de chirurgie (1545)
- întemeietorul balisticii în medicina legală
Pierre Franco, contemporan cu Ambroise Pané, este autorul a 2 tratate de chirurgie (din care pasaje întregi au fost preluate şi de Pané).
Referitor la circulaţia sangvină, s-au parcurs următorii paşi de-a lungul timpului:
I. Egiptenii (papirusurile Ebner şi în special Schmidt) au fost destul de aproape de descoperirea circulaţiei
II. Herofil, Erasistrat în Alexandria (vezi curs)
III. Galen credea că în inimă sângele arterial se amestecă cu cel venos prin porii interventriculari
IV. Miguel Servet (nu a fost medic propriu-zis) a descoperit mica circulaţie, a fost ars pe rug împreună cu cărţile sale „Despre reinstaurarea creştinismului” (au scăpat doar 3 exemplare)
V. Primul care a pus sub semnul întrebării teoria lui Galen a fost Vesal, care în ediţia a 2-a (1555) arată că nu există nici un orificiu interventricular
VI. Colombo consideră o posibilă expicaţie drumul sângelui prin plămân
VII. Andreas Cesalpino afirmă existenţa a 2 circulaţii (mare şi mică)
VIII. William Harvey, a studiat la Padova (1600-1602), apoi a devenit mare profesor la Oxford; exilat mai târziu pe o moşie a fratelui său şi izgonit din oraş. Concepţia sa este de a se lucra în termeni cantitativi, matematizează lucrurile şi propune metode fizice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.
Istoria medicinei moderne
Din punct de vedere medical, sec. XVII este un secol englez, doar Franţa mai remarcându-se în acest domeniu prin cele 2 facultăţi importante (Paris şi Montpellier), dar care se menţin pe poziţii Galeniste şi se opun marilor descoperiri din domeniul medicinei.
Principalele doctrine medicale sunt iatrochimia (Paracelsius), care se dezvoltă în Ţările de Jos şi Germania; şi iatromecanica, introdusă de Harvey şi care devine doctrină dominantă în Anglia şi Italia.
Saltul calitativ este făcut prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodelor inductive de cercetare (Fr. Bacon) precum şi a celor instrumentale, experimentale.
30
Descoperirile recente ale fizicii (! fraţii Bernoulli au fost medici), studiile pe modele in vitro au ajutat mult medicina să progreseze.
Principala descoperire a sec. XVII este circulaţia sângelui (carte tipărită la Frankfurt pe Main în 1628 - „Despre mişcarea inimii”).
Deşi fusese descoperit, microscopul nu a fost utilizat de Harvey în studiile sale, fiind preferată o lupă foarte puternică.
- Harvey este autor şi al unei cărţi de embriologie
- nu a văzut capilarele
- nu a descris o circulaţie limfatică (! contemporan cu el, un italian, Gasparazelius a publicat o lucrare în 1626 despre circulaţia limfatică)
în 1661 Marcelo Malpighi observă prima celulă animală la microscop (hematia)
Jean Pequet descoperă canalul toracic, cisterna Pequet precum şi racordarea circulaţiei limfatice la circulaţia generală (1646)
danezul Stenon descrie corect parotida şi canalul excretor
englezul Wharton descrie glanda submandibulară
în Bavaria, Wirsung descoperă canalul principal pancreatic
În ceea ce priveşte clinica medicală, se revine la medicina de observaţie ra]ională, de tip hipocratic (Teoria Sineham - englez autor al numeroase descrieri clinice şi anatomo-clinice mergând pe firul observaţiei la patul bolnavului).
- a descoperit coreea acută Sineham
- denumirea unei forme de opiu imaginată de el a rămas până astăzi
- nu a aderat la iatrochimie sau iatromecanică
Pe linia iatromecanicii s-au remarcat Glisson (capsula fibroasă a ficatului, rahitismul), Willis (poligonul arterial cerebral).
ITALIA
Santorio (prima jumătate a sec. XVII)
- a stat timp de aproape 40 ani mult timp pe o balanţă, efectuând măsurători ale propriului corp, descoperind astfel perspiraţia pulmonară
- impune metode matematice în cercetare
- a inventat metode paraclinice de măsurare (puls, temperatură)
31
un profesor de la Pisa, medic şi matematician, scrie un tratat de biomecanică („Despre mi[carea animalelor”), în care aplică legile fizicii la deplasarea omului şi animalelor (în a 2-a jumătate a sec. XVII)
Adepţi ai iatrochimiei: Sylvius, de Graaf (foliculul ovarian).
OLANDA
Antoni van Levercuc (portar la primăria din Leida, remarcat întâmplător de către de Graaf)
- compune un microscop din câteva lentile
- utilizarea microscopului se extinde, Malpighi fiind coniderat întemeietorul histologiei normale şi patologice, vegetale şi animale.
În sec. XVIII, preocuparea pentru ştiinţă devine dominantă pentru numeroşi medici, majoritatea bazaţi pe o finanţare proprie.
Dacă sec. XVII a rămas cunoscut drept „secolul circulaţiei”, sec. XVIII este cel „al luminii”, „al raţiunii”. Medicii recurg la mai puţine metode paraclinice (în afară de termometru, celelalte aparate - pulsilogiu, microscop - nu dau imagini constante).
Se acumulează observaţiile la patul bolnavului, care nu mai sunt explicate prin iatrochimie şi iatromecanică. E nevoie de doctrine noi, pentru o explicaţie ştiinţifică a acestora. Apare un mare număr de supoziţii, unice în istoria medicală, cunoscute sub denumirea de „sistematica sec. XVIII”, care încearcă să oblige faptele să se subsumeze, să se supună unor idei preconcepute.
1. Teoria dinamismului organic (Fr. Hoffman, în Halle)
- elementul definitoriu pentru sănătatea organismului este tonusul muscular
- bolile sunt abateri de la tonusul optim al musculaturii netede & scheletice şi se împart în boli hipertone şi boli hipotone sau atone
- au apărut medicamente, substanţe ce pot corecta abaterile tonusului, în special al musculaturii netede
- licoarea Hoffman (amestec de alcool+eter) reglează echilibrul tonic
- cercetări în domeniul balneologiei (influenţa apelor minerale asupra organismului)
2. Teoria nervistă a şcolii engleze (în continuarea teoriei iatromecanicii, formulată de Cooler şi Brown - fizician, descoperitorul mişcării browniene)
- elementul esenţial: excitabilitatea neuromusculară
- bolile sunt semne ale modificării pragului de excitabilitate
- important este în special corolarul terapeutic
3. Teoria materialist-mecanicistă, potrivit căreia creierul secretă gândire
4. Teoria vitalistă (Montpellier), se baza pe doctrina animistă, formulată de J. Stahl, tot din Halle.
- există spiritul vital („anima”)
- semnele bolii sunt rezultate ale faptului că anima face eforturi pentru a readuce organismul la starea normală şi nu trebuie combătute, indiferent de intensitatea lor.
5. Teoria homeopatiei (Hanemann)
- simptomele nu trebuie contracarate
- utilizarea medicamentelor cu acelaşi efect ca şi cele ce au ca expresie simptomele, în cantitate cât mai mică (ex.: chinina produce o creştere a temperaturii la omul normal)
- medicamentele trebuie folosite în sensul în care acţionează şi boala şi nu contrar
- doze infinitezimale, se ajunge ca până nici măcar o moleculă să nu aibă şansa de a exista în soluţie
- principiul antrenării, al dinamismului; prin agitarea îndelungată a soluţiei homeopate, pătrunde în soluţie un spirit vindecător din neant
- ! Cercetări recente au arătat că apa păstrează amprenta substanţelor ce au fost dizolvate în ea, chiar când nu mai există nici o moleculă activă în soluţie
- începe să se dezvolte medicina anatomo-clinică, principiile medicinei bazate pe anatomia patologică, pe leziuni specifice. Morgagni scrie în 1761 un tratat „despre sediul şi cauzele bolilor studiate prin metode anatomice” (transformări morfologice la nivel macroscopic, de organ).
Nu există încă metode clinice ca percuţia, auscultaţia; ci doar inspecţie, palpare. Tot în 1761, la Viena, apare o carte a lui Leopold Auenburger despre percuţie. Lucrarea a fost apoi tradusă la Paris de medicul lui Napoleon (Jean Corvisard). Auscultaţia este introdusă mai târziu, de către inventatorul stetoscopului, Lieneque drept metodă de investigare a tuturor bolnavilor („Tratat asupra auscultaţiei mediate” - Paris, 1819).
Prin descoperirea ţesuturilor de către Xavier Bichat, tabloul lezional este mult modificat. Înainte de el, bolile erau descrise de la vertex în jos, apoi, odată cu descoperirea leziunii specifice fiecărei boli, această ordine a fost schimbată.
Progrese s-au realizat şi în ceea ce priveşte etiologia bolilor infecto-contagioase. Cercetările efectuate pe cadavre au arătat leziunea specifică a febrei tifoide, studiată până atunci împreună cu celelalte varietăţi de febre abdominale. Bretenon deosebeşte difteria de celelalte boli obstructive ale căilor respiratorii superioare prin prezenţa falsei membrane.
Este răsturnat raportul cauzal al etiologiei bolilor de către Pasteur, care a demonstrat că nu este adevărată teoria generaţiei spontanee (conform căreia prezenţa germenilor ar fi secundară bolii, deci efectul şi nu cauza acesteia). Pouchet (un biolog francez) a susţinut că întotdeauna în substanţele organice în descompunere apar în mod spontan germeni. Pasteur l-a contrazis, ducând vasul de experienţă la o altitudine mare în Pirinei, unde nu au mai apărut germeni.
Carl Zeiss, un mecanic german din Jena, a perfecţionat microscopul, permiţând identificarea bacteriilor cauzatoare.
Postulatele lui Koch
1. în produsele patologice din cadrul aceleiaşi boli se găsesc aceiaşi germeni
2. realizarea de culturi pe medii de cultură
3. cu germenii astfel obţinuţi trebuie să se producă în mod constant la animal aceeaşi boală, cu aceleaşi leziuni şi manifestări
- până la 1878 nu s-a reuşit (apoi au demonstrat Pasteur & Koch)
În sec. XIX, în domeniul chirurgiei, este descoperită anestezia prin inhalaţie şi se cristalizează elemente ale principiilor asepsiei şi antisepsiei. Înainte de descoperire anesteziei:
1. 30 martie 1842, în statul american Georgia, K.Long efectuează o operaţie unui prieten, după o inhalaţie de vapori de eter, iar pacientul nu a simţit durerea
2. 1844 - stomatologul Horace Wells foloseşte gaz ilariant (protoxid de azot), dar demonstraţia este nereuşită (Boston) şi se sinucide
34
3. Morton asistă, dar consideră drept cea mai eficientă metodă cea care foloseşte eterul sulfuric, procedeu rapid adoptat şi în Europa. Prima operaţie reuşită folosind eterul sulfuric a avut loc la 16 octombrie 1846
4. Simpson descoperă cloroformul în ianuarie 1847
DESPRE SLUJITORII SANATATII DE-A LUNGUL TIMPULUI IN TARA NOASTRA
LA INCEPUT DE MILENIU UNU – COMATI
Dupa cercetari minutioase istoricii nostri, interpretind si judecind datele puse la indemina de arheologie , lingvistica, folclor patrund pina in negurile indepartate ale primului mileniu, pentru a descifra atitudini si fapte referitoare la ingrijirea sanatatii in tara noastra.
Consemnarile lui Hipocrate, Dioscorides, Plinius cel Batrin, Teofrast sunt comori de cunostiinte despre practicile cunoscute pentru vindecarea bolilor de catre popoarele antice intre care si geto-daci.
Dupa numarul mare de denumiri dacice ale plantelor de leac – cu efecte antispastice, sedative, purgative, diuretice, antihemoroidale, vomitive, cicatrizante, revulsive – se apreciaza ca stramosii nostri se bucurau in lumea greco-romana de un mare prestigiu.
Dr. N.Vatamanu apreciaza ca fara indoiala, numarul medicilor din rindul marilor sacerdoti era redus. Daca ei instruiau poporul in stiintele fizice, facindu-l sa traiasca potrivit cu legile naturii, nu o puteau desigur face personal, ci prin interpusi, prin subordonati.
Asa cum studile intreprinse in clinici si laboratoare sunt puse in practica printr-un numeros aparat medico-sanitar, pastrind proportiile, observatiile medicilor sacerdoti ajungeau la poporul de jos printr-un corp de agenti subordonati, denumiti COMATI.
Indiferent de opinile istoricilor despre originea lor sociala, unii socotindu-i proveniti din rindul nobilimii de rang mai mic, altii din rindul taranilor saraci, muncitori ai cimpului, mineri, pastori, mestesugari este evident ca acesti comati sau capilati , fiinca purtau capul descoperit erau numerosi.
Aria lor de aributii si servicii era destul de larga. De pilda , in afara unor referiri privind ingrijirile ranitilor conform legilor razboaielor de atunci , dupa cum s-a putut interpreta din cartea cu imagini sapate in piatra , dar lipsita de text , cum numesc istoricii Columna lui Traian din Roma , acesti comati erau antrenati chiar si in unele activitati diplomatice.depre aceste servicii sta marturie si faptul ca o solie de pace trimisa la Traian de catre Decebal era formata din 5 comati, care s-au adresat cezarului in plenul senatului, in limba lui , in latina.
Legat de rolul si importanta activitatii comatilor, istoricii si geografii citeaza episodul stirpirii vitei de vie. Era un fel de educatie sanitara sau morala, pe scara intinsa si cu rezultate pozitive. Acesti comati , pentru a duce la indeplinire sarcinile ce le reveneau , trebuiau sa fie temeinic instruiti de catre pileati, care erau capabili si de o asistenta medicala efectiva.
35
Ucenici vrednici de intelepciunea pileatilor, capabili sa-si insuseasca si sa le aplice invataturile, comati au constituit un organism activ si polivalent, unii dintre ei detinind diferite functii, inclusiv unele legate de ierarhia militara.
Istoricul N. Daicoviciu arata ca “ pileatul reprezinta pe ginditorul care poarta povara deciziei, a hotaririi supreme, in timp ce comatul , este omul de actiune, gata de a-si asuma orice sarcina si de a duce la bun sfirsit cu ori ce pret”, N. Vatamanu apreciaza ca artistii vremii au redat nobililor pileati gindirea interiorizata, simtul si greutatea raspunderii, elevatia sufleteasca, iar aprigilor comati, le-au exprimat hotarirea, dirzenia, forta.
BARBIERII SI VREMEA LOR
Dupa cum arata cercetarile mai noi in domeniul iatroistriografiei, “barbierii” au reprezentat o indelungata perioada principala categorie profesionala cu preocupari privind ingrijirea bolnavilor si executarea unor practici, mai ales in domeniul micii chirurgii.
Originea barbierilor poate fi gasita in inceputurile epocii crestine si este legata de conceptia despre boal a crestinismului.
Daca fata de bolnav , de omul in suferinta , crestinismul militaeza pentru o atitudine de caldura si omenie, de intelegere si ocrotire, inregistrind un pas inainte in organizarea unei largi asistente medicale si sociale, fata de boala, dogmele crestine constituie o frina in cercetarea stiintifica si experimentala.
Boala , infirmitatea ca si moartea , fiind socotite ca o pedeapsa prin care omul trebuie sa plateasca pentru pacatul originar, rascumpararea si izbavirea trebuiau obtinute prin suferinta.
Daca boala este vointa divina, tratarea bolnavului este un semn al razvratirii impotriva acestei vointe supreme.
Interventiila singeroase incep sa fie practicate de unii meseriasi, barbierii, sub supravegherea si la indicatia medicilor. Acest lucru apare cu atit mai explicabil si mai necesar pentru vremea de atunci, cu cit fetele bisericesti care se ocupau de ingrijirea bolnavilor , le era interzis sa aibe asemenea preocupari in afara minastirii, pentru a nu se indeparta de preocuparile monahale.
Denumirea de barbieri vine de la indeletnicirea de a executa tunsura rituala a capului celor ce imbratisau viata de calugari in minastirile din Germania, extinsa apoi la luarea de singe, executarea unor pansamente.
Sub aceasta denumire sunt intilniti si in alte tari europene, cu o activitate afirmata la merile curti si familii domnitoare , avind si propia lor organizare
- la Paris in anul 1363 erau 40 de barbieri – chirurgi
- in tara noastra au aprut abia la mijlocul secolului al XVI – lea
36
- in toate asezamintele spitalicesti medievale din tara noastra cercetate pina in prezent de istoriografi, intre persoanele destinata pentru ingrijirea bolnavilor gasim si barbierul
- aceasta categorie de slujitori ai sanatatii era implicata direct nu numai in actul de ingrijire dar si in raspunderea medicala
- cu timpul activitatea barbierilor este reglementata de diferite acte normative
- actul emis in 1760 intitulat “responsabilitatea medicala pentru interventia gresita” cit si “Hrisovul ui Scarlat Calimachi” din 1813 cuprind norme care se refera si la activitatea barbierilor
- barbierii care au beneficiat de pregatiri suplimentare , vor fi intilniti tot mai mult in spitalele noastre de la inceputul secolului XIX, sub denumirea de chirurg, alaturi de barbierul ramas la pregatirea primita linga un mester
SORA – ASISTENTA MEDICALA – NURSA
- titulatura de sora a reprezentat in tara noastra, momentul afirmarii profesiei si a progresului in asistenta medicala
- in 1839 din dispozitiile data de Banul Mihai Ghica, a luat fiinta la noi prima scoala sanitara sub denumirea de “Scoala de invatatura a mestesugului mosirii”
- apoi Eforia Spitalelor Civile a infiintat scoli de lunga sau scurta durata de formare a felcerilor, subchirurgilor, moase
- in 1873 din initiativa prof dr Severineanu, Institutul surorilor de caritate, a luat fiinta, care avea sa inscrie o indelungata si frumoasa traditie in pregatirea cadrelor sanitare medii
- pe linga surori mai erau si poslusitoarele care erau in subordinea surorilor si se ocupau de ingrijirea bolnavului dar si de curatenie
- in cei peste 100 de ani care au trecut de la infiintare primei scoli de surori , indiferent de sistemul de pregatire , personalul sanitar de la patul bolnavului in timp de pace sau razboi s-a numit SORA
- insasi denumirea generala a acestei categorii de personal apare diferita prin unele legiuiri
- asfel la sfirsitul ecolului al XIX –lea si primele decenii ale secolului nostru apare denumirea de personal inferior sanitar
- apoi Legea sanitara din 1930 introduce denumirea de personal auxiliar si de ocrotire
- in 1943 prin Legea de organizare sanitara a statului introduce denumirea de personal mediu sanitar
- in 1948 in urma Reformei invatamintului in cadrul categoriei de cafre sanitare medii fac parte felcerii, surorile , laborantii
- in 1955 prin trecerea la pregatire pe diferite profile in cadrul scolilor tehnice sanitare de 2 – 3 ani, pregatirea de baza fiind liceul, apare denumirea de asistenta concomitent cu pregatirea surorilor
- Legea nr 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, se revine asupra vechii titulaturi, precizinduse la art 74 ca personalul sanitar mediu este format din surori medicale, laboranti, tehnicieni medicali si alte categorii cu pregatire medie de specialitate
- Denumirea de “sora” cu indelungi traditii si nobile semnificatii, pentru o profesie rara prin marea ei frumusete, de prestigiu, prin omenia si daruirea fata de care nu poate fi exercitata, trebuie si poate fi socotita ca o distinctie cu totul particulara fata de alte profesii
37
- Prestigiul sorei in cadrul colectivului de munca si in fata bolnavului, tine inainte de toate de respectul si exigenta fata de ea insasi, ca pregatire, comportament, disciplina, competenta, omenie
- Fiindca aceasta profesie are semnificatia si rolul de a intinde o mina, pentru a alina suferinta oamenilor sau pentru a o preveni
- In ultimii ani se incearca si la noi inlocuirea denumirii de asistenta medicala cu cea de nursa
- Domeniul sau de activitate detasindu-se si definindu-se prin trasaturi specifice ale acestei profesii
- Cuvintul “nurce” provenit din limba latina (nutrimen = hrana, nutri = a hrani) a cunoscut de-a lungul timpului numeroase semnificatii
- Dupa definirea data de Asociatia asistentelor medicale di SUA (American Nurse, s Association) nursa este o persoana educata si licentiata in practica nursing-ului, adica a diagnosticului si tratamentului raspunsurilor umane la problemele actuale si potentiale
- Nursingul si nursa sunt termeni care par sa tina de orientari legate de prefaceri si reforme pe toate planurilevietii noastre social- economice si de mentalitate
- Prof Dr Valeriu Rusu sustine ca termenul de “nurse” nu este sininim cu “sora” aratind ca in Mosby Medical & Nursing Dictionary sunt definiti nu mai putin de 41 de termeni care reprezinta o imagine completa a profesiei de nursa
- OMS acorda o importanta de prim ordin dezvoltarii nursingului prin programe adecvate si orientari recomnadate tarilor membre
- Ministerul Sanatatii din Romania printre alte obiective figureaza si infiintarea Consiliului national si a Institutului de Nursing
- Asociatia nationala a asistentilor mesicali din Romania considera necesara adoptarea termanului de nursa in locul celui de asistenta medicala, in ideea alinierii la conceptele actuale ale nursingului si a afilierii la Consiliul International al Nurselor
DE LA BOLNITA, LA SPITALUL MODERN
Spitalul. Cadru de referinţă pentru activitatea cadrelor medicale
de la bolniţă la spitalul modern
Începând cu a doua jumătate a sec. XIV sunt cunoscute unele lăcaşuri tămăduitoare denumite bolniţe la Bistriţa, Tismana, în Ţara Româneasca, la Neamţ.
Ospiciile înfiinţate de Radu Basarab în 1372 pe moşia lui de la Măţăuli lângă Câmpulung era pentru adăpostirea unor infirmi, orbi, ologi. Se mai cunoaşte bolniţa de la Simidreni datând din 1542 ce forma, împreună cu un adăpost pentru călători din preajma mănăstirii clădită de Neagoe Basarab, locaşuri destinate călugărilor bătrâni, bolnavi sau infirmi, aceste lăcaşuri neavând şi funcţie de spital pentru laici.
Din cercetările intreprinse până în prezent în ţara noastră rezultă că între primele înjghebări spitaliceşti atestate documentat, se cunosc cele din Transilvania, findate de diferite ordine călugăreşti ca cel din Sibiu, întemeiat de cavalerii cruciferi în 1292, deşi se pare că spitalul din Oradea, fondat de Ioan Niţi era mai vechi. Se mai cunosc spitalul azil din Bistriţa, care a luat fiinţa în acelaşi an cu spitalul din Sibiu cât şi micile spitale medievale cunoscute în secolul următor la Feldioara, Râşnov, Codlea.
Deşi majoritatea istoricilor sunt de acord că spitalele medievale nu au provenit din bolniţe, se pare că, totuşi, unele din acestea au construit nucleul spitalelor de mai târziu, ca
38
Sfântul Spiridon din Iaşi, din bolniţa de pe uliţa Hagioaiei, fondat în 1752 sau spitalul din Roman, înfiinţat în 1798, în locul bolniţei de pe lângă mănăstirea Precista.
Spitalele medievale sunt socotite atât la noi cât şi în întreaga Europă, lăcaşuri de adăpost şi ocrotire, aziluri pentru săraci şi bătrâni, orfani, precum şi ca instituţii specializate pentru izolarea bolnavilor contagioşi.
- Numeroase cercetari pun in evidenta preocupari legate de sanatate, inca din indepartatele timpuri ale Daciei
- Se cunosc 68 de inscriptii dacice
- Studiul acestor pietre a dus la numeroase ipoteze si anume ca la Apullum (Alba Iuia) si Sarmisegetuza au existat temple pe linga care in secolele II si III au functionat asclepeioane, un fel de temple sanatorii deservite de preoti ce practicau magia, dar si o terapeutica realista
- Aici bolnavi , oameni de diferite conditii sociale, liberi sau sclavi, petreceau cel putin o noapte, treceau prin faza de incubatie, dupa care erau supusi unor tratamente
- Pentru faptul ca bolnavii ramineau un timp in incinta templului, inii istorici apreciaza ca aclepeioanele pot fi considerate precursoarele spitalelor de mai tirziu
- Incepind cu a doua jumatate a secolului alXIV- lea , sunt cunoscute unele lacasuri tamaduitoare denumite BOLNITE , la Bistrita si Tismana in Tara Romaneasca , la Prislop in Transilvania, la Neamt in Moldova
- Ospiciile infiintate de Radu Basarab in 1372 pe mosia lui, Mataul, linga Cimpulung, erau pentru adapostirea unor infirmi, orbi, ologi
- 1542 bolnita de la Simidreni, cladita de Neagoe Basarab in Arges er destinat calugarilor batrini, bolnavi sau infifrmi, neavind functie de spital pentru laici
- Ingrijirile acordate in aceste bolnite – aceste lacasuri de binefacere instituite si intretinute de biserici – nu pot fi asimilate cu o asistentamedicala propiu-zisa, chiar in cazul cind se practicau unele proceduri terapeutice si se administrau unele leacuri, acestea erau pe plan secundar, indtorirea principala era sa adune bolnavii fara nici un sprijin, izgoniti de familii, mai ales in timpul epidemiilor, saracii, vaduvele si copii parasiti, pentru a le oferi un adapost
- Pentru asigurarea traiului acestor bolnavi cronici, batrini si infirmi era de ajuns acordarea unei asistente rudimentare deucatre un calugar mai priceput, bolnicerul care dupa nevoie mai pregatea si unele fierturi si alifii
- Nici in spitalele din marile centre orasenesti ale Apusului pina in epoca Renasterii nu se apela la medic sau chirurg decit in caz de nevoie
- In tara noastra intre primele injghebari spitalicasti atestate documentar se cunosc cele din Transilvania , fondate de diferite ordine calugaresti, ca cel din Sibiu, intemeiat de cavalerii cruciferi in 1292, desi spitalul din Oradea fondat de Ioaniti era mai vechi
- Spitalul Sf Spiridon de la Iasi a luat nastere din bolnita de pe ulita Hangioaiei, fondata in 1752
- Spitalul din Roman infiintat in 1798, in locul bolnitei de pe linga minastirea Precista
- Spitalele medievale sunt socotite atit la noi cit si in intreaga Europa lacasuri de adapost si ocrotire, aziluri pentru sarci si batrini lipsiti de mijloace, orfani, precum si ca institutii specializate pentru izolarea bolnavilor contagiosi, case de ciumati, sifilitici, leprozerii, sau pentru bolnavii mintali, aceasta din urma facind trecerea spre ospicii mai tirziu
- In secolul al XIV , feudalismul se afla in perioada de dezvoltare – in asistenta medicala incep sa apara unele elemente laice
39
- Asezamintele medico-sociale , orasenesti, sub forma de aziluri- spitale, incep sa fie conduse si administrate de consilii orasenesti, iar ca personal sanitar intilnim barbierii-chirurgi
- In secolele XV-XVI se deschid primele farmacii la Brasov, Cluj, Sibiu, precum si unele bai publice si particulare unde baiesii puteau sa efectueze venesectii, masaje, sa puna ventuze sau chiar sa trateze entorse si fracturi
- In aceea perioada primii medici suntValentin Krauss din Brasov, care face prima reletare despre sifilis -1500, Paulus Kyr care in calitate de profesor la scoala Honterus din Brasov publica prima lucrare despre cunoasterea din timp a regululor unei vieti sanatoase si cum sa se fereasca de boli
- Unele lacasuri destinate ingrijirii bolnavilor apar si in Moldova si in Tara Romaneasca
- Chiar unii domnitori aveau si pregatire medicala cum a fost Dimitrie Cantemir 1674 -1723, in lucrarile caruia se pomeneste de malarie, de oftica si de ciuma, pe care o numeste lipicioasa boala
- In secolele XVII si XVIII marcate de afirmarea relatiilor capitaliste in viata economica si sociala, care determina o sporire alarmanta a mizeriei la orase si chiar la sate se impun noi atitudini si masuri, intrucit ospicile erau asaltate de tot mai multi bolnavi si infometati
- Foametea, bolile, vagabondajul, crima constiuiau amenintari care impuneau luarea unor masuri de asistenta publica
- 1659 este anul cel mai reprezentativ – care marcheaza statornicia capitalei la Bucuresti, oras socotit mare, bogat, frumos
- In acelasi timp apar si mari epidemii care fac ravagii si impun luarea unor masuri, intre acestea fiind si construirea de spitale
- Din initiativa spatarului Mihai Cantacuzino se construieste la Bucuresti si se da in functiune in anul 1704, spitalul de pe linga Minastirea Coltea cu 24 de paturi numai pentu cei cu rani si bubosi
- Cuprindea o spiterie, o societate “Fratietatea” si o scoala de invatatura slavo-romanesca, iar personalul era format dintr-un medic, un chirurg, un barbier si ingrijitori
- Al doile spital este Sf Pantelimon zidit de domnitorul Grigore ghica al II-lea inrte anii 1735 1752 cu 12 paturi pentru cei ce ar patimi de boli cronice
- A mai ridicat in jurul Minastirii Sf Spiridon citeva cladiri pentru izolarea bolnavilor de ciuma si lingoare (febra tifoida) care au fost insa desfintate in 1793
- In 1796 Al Moruzzi zideste spitalul pentru ciumati de la Dudesti care desi far medic se apreciaza ca avea o buna functionalitate
- In Moldova domnitorul Constatin Racovita mareste in in 1757 vechea bolnita de la Minastirea Sf. Spiridon infiintind spitalul cu acelasi nume
- In ultimul sfert al veacului desi se tinde la o onmultire a paturilor spitalelor de boli neinfectioase , acestea nu ating cifra de 100, exceptindu-se paturile trecatoarelor spitale de campanie austriaca din 1790
- Aceste spitale se intretineau din veniturile unor mosii si ale altor propietati cu care au fost inzestrate, cit si din diferite impozite platite de bresle catre minastiri
- In acele vremuri periodic se abateau asupra populatiei valuri de ciuma, scorbut, variola, paludism, pelagra si boli venerice care faceau ravagii, impuneau preocupari si masuri legislative, organizatorice , educative
- Concomitent cu infiintarea unor spitale, apar intiative si masuri cu caracter preventiv
- Unele reforme sanitare sunt cunoscute si in Transilvania
40
- In aceasta perioada apare o literatura sanitara in limba romana, cit si primul spital comunal, infiintat in 1757 la Timisoara de catre administratia austriaca impus fiind de starea de sanatate precara a populatiei
- Apar primele reglementari privind munca de noapte si imbolnavirile ca cele din hrisovul de la Pociovaliste, se intocmesc catheisme sanitare prin care se combat superstitiile si prejudecatile , formulindu-se indemnuri referitoare la protectia mamei si copilului, prevenirea imbolnavirilor, educatia tineretului si o viata rationala
- Totusi timp indelungat spitalul a ramas un loc sinistru, spre care se indreptau oameni in situatii disperate
- De aceea s-a cerut cu insistenta schimbari radicale in asistenta spitaliceasca
- Savantul Leroy arata in 1777 - ar fi mult mai bine pentru bolnavi sa-i asezam singuri in pat, chiar pe paie , sub corturi instalate intr-o curte sai gradina, decit sa-i ingramadim in Sali si sa-i inghesuim in paturi , dupa sistemul groaznic practicat la Hotel Dieu
- Ca urmare s-au luat masuri menite sa imbunatateasca conditiile de spitalizare, atitudinea fata de bolnavi
- Momentul de rascruce in schimbarea conceptiei asupra continutului activitatii spitalicesti – care prin separarea de asistenta saracilor si batrinilor devine in intregime medical- are loc in prima jumatate a secoluluiXIX
- In prima jumatate a secolului XIX spitalel din tara noastra cunosc o evolutie asemanatoare celei inregistrate in diferite tari europene dezvoltate
- Cresterea cerintelor de asistenta medicala, determinata de dezvoltarea orasului Bucuresti impune construirea spitalului “Iubirea de oameni” cunoascut in zilele noastre sub denumirea de “Spitalul Filantropia”din initiativa Dr C Caracas
- A functionat pe baza primului regulament spitalicesc intocmit in 1817 , ale carui pevederii au fost preluat pina in zilele noastre
- Complicatiile septice in serviciile de chirurgie asa numita putreziciune spitaliceasca la care se adauga ineficienta izolarii in serviciile de boli contagioase determinau o mortaitate de 20-60% si o morbiditate crescuta pina la 60-80%
- Internarea unui caz de holera in spitalul Colentina in decembrie 1865 a fost urmata de imbolnavirea a 35 de persoane din interiorul spitalului numai in decurs de 11 zile
- In a doua jumatate a secolului al XIX-lea marea majoritate a oraselor din tara noastra au spitale care cunosc o evolutie rapida sub aspectul organizarii si functionarii
- Incep sa se creeze secti pe specialitati, iar practica antisepsiei este generata n toate spitalele
- Intre cele doua razboaie mondiale spitalele se dezvolta progresiv unele devin baze clinice de invatamint
- Aglomeratia ospiciilor impune masuri privind si imbunatatirea asistentei psihiatrice
- In 1905 se da in functiune Spitalul Socola de la Iasi, refacut
- In 1907 incep lucraile unui modern asezamint de boli mintale si nervoase la Bucuresti cu 2000 de paturi, care este dat in functiune in 1923
- Ceea ce a caracterizat spitalele din tara noastra a fost promovarea unei largi gratuitati
- In ultimile decenii s-au inregistrat in tara noastra schimbari privind structura si activitatea spitalelor
- In trecutul nu prea indepartat erau dominante cazurile de boli infecto-contagioase , afectiunile chirurgicale externe si bolile acute grave, acum ne confrutam cu numarul mare de boli cronice
- Evocarea citorva momente din evolutia spitalului de-a lungul timpului ne permite sa intelegem ca drumul de la bolnita la spitalul modern este istoriceste impresionant de
41
scurt iar in cadrul acestei evolutii , actul de ingrijire al omului suferind a capatat noi si multiple dimensiuni, ca insasi notiunea de sanatate
PROFESIA DE ASISTENTA MEDICALA SI STATUT SAU SOCIAL
Marile descoperiri stiintifice si influienta lor hotaritoare asupra modernizarii tehnicilor de ingrijire a bolnavilor
- de la primele observatii in legatura cu boala si bolnavul si primele incercari de vindecare, istoria medicinei reprezinta o continua cautare pe acest drum al cunoasterii umane
- anatomia corpului omenesc a fost cunoscuta din secolul III i. d. Ch.de scoala din Alexandria
- primul tratat de anatomie este scris in 1316 de Mondino dei Luzzi si tiparit in 1478, ;a Pavia
- cel care a revolutionat insa cunostiintele anatomice a fost Andreas Vesaluis 1514-1564 care a scris “De humani corporis fabrica”, aparuta in 1543 la Basel
- studiul anatomiei a permis cunoasterea unor organe si au fost infirmate unele conceptii anterioare
- exemple
o canonul medicinei din vremea dinastiei Han – 200 i. d. Ch se considera ca inima este principiul care stapineste corpul, iar singele este lichidul care circula in circuit inchis
o in medicina greaca Empedocle sustinea ca inima raspindeste aerul
o cel care a descris cirsulatia singelui a fost Wiliam Harvey 1578-1657 in cartea sa “Cercetarea anatomica despre miscarea inimii si a singelui la animale” publicata la Frankfurt in 1628
o Marcelo Malpighi 1628 -1694 a descris circulatia prin vasele capilare
- dupa cunoasterea anatomiei corpului uman, fiziologia a descoprit mecanismul sau de functionare
- pe aceasta baza se continua studierea bolilor
- Giovani Batista Morgagni 1682-1771 autor al lucrarii ” Despre sediile si cauzele bolilor studiate cu ajutorul anatomiei”
- Jhon Hunter 1718-1783 descrie anevrismul arterio-venos si introduce ligatura arterei deasupra anevrismului
- In secolul al XIX se cunoste deja destul de bine anatomia , dar efectuarea unor practici chirurgicale erau greu de efectuat in lipsa anesteziei
- Primul care foloseste aplicarea eterului pe tegumente pentru extirparea fara dureri a unor mici tumorete este un medic din statul Giorgia
- Charls Thomas Jakson 1805-1880 perfectioneaza tehnica narcozei cu eter
- In 1846 dentistul american William Thomas Green Morton a efectuat o extractie dentara fara dureri
- Anul 1846 este considerat un an de rascruce in chirurgia modernaJames Young Simpson 1811-1870 introduce in chirurgie si obtetrica cloroformul ca anestezic general
- Ia 1847 Ignac Fulop Semmelweis a introdus spalerea pe miini a moaselor si medicilor inainte de a intra in sala, reducind astfel mult morbiditatea
- 1822-1895 Louis Pasteur a descoperit microbii
- 1827-1912 Lister a introdus metoda antisepsiei si asepsia
42
- Descoperirea microscopului a permis constatarea ca exista unele vietuitoare care nu se vad cu ochiul liber, ducind la legatura dintre boala si agentul patogen care o provoaca
- In anul 1873 chirurgul Alphonse Guerin a intridus pansamentul cu vata pentru a opri patrunderea microbilor veniti din afara plagii
- Ioseph Lister introduce metoda antiseptica cu acid fenic, care este inlocuita de scoala germana cu asepsia, constind din sterilizarea pielii bolnavului prin spalare si badijonare cu lcool sai tinctura de iod si sterilizarea materialelor folosite in chirurgie
- Dupa 1880 asepsia e folosita in toate spitalele
- La sfirsitul secolului al XVIII-lea apare prima metoda stiintifica de vaccinare impotriva variolei
- In tara noastra , vaccinarea antivariolica a fost aplicata in anul 1800 la Bucuresti de dr. C Caras
- In anul 1895 , ia fiinta un Institut de vaccin animal, in cadrul Scolii de medicina veterinara din Bucuresti, iar in 1821 acesta devine Institutul Pasteur
- In anul 1967 OMS lanseaza un program de eradicare a variolei
- Dezvoltarea fizicii de la sfirsitul secolului trecut duce la aparitia radiologiei ca disciplina medicala
- In anul 1895 Wilhelm Konrad Roentgen descopera radiatiile cei poarta numele
- In 1898 sotii Marie si Pierre Curie izoleaza radiumul si poloniul, primii radioizotopi naturali
- Descoperirea lui Roentgen pune astfel bazele diagnosticului radiologic, iar dupa citiva ani radioterapia si curiterapia devin mijloace terapeutice medicale
- Din 1899 laboratorul de pe linga Clinica de chirurgie a spitalului Coltea este condus de dr. Dimitrie Gerota , care preda si cursul de radiografie si radioscopie punind bazele invatamintului radiologic la Bucuresti
- Concomitent cu medicii se pregatesc si asistenti de radiologie ca profil distinct
SCOLI SI FONDATORI IN MEDICINA ROMANEASCA
- istoria profesiei asistentelor medicale din tara noastra, a etapelor de dezvoltare spre sfirsitul sec. xix-xx, nu poate fi inteleasa pe deplin fara cunoasterea unor personalitati ale medicinei romanesti care au pus bazele invatamintului medical
- de numele si activitatea lor este legata si dezvoltarea invatamintului pentru personalul mediu sanitar, inii fiind direct implicati in conceperea programelor si conducerea acestor scoli
- Victor Babes 1854-1926
o Considerat corinfeu al microbiologiei si morfopatologiei mondiale
o A publicat peste 1300 de lucrari
o A publicat primul tratat de bacteriologie din lume
43
o Stabileste principiul antibiozei si antibiogramei, seroterapia in 1889 – metoda romaneasca de tratament antirabic
o A militat pentru formarea agentilor sanitari
o In 1895 – prepararea serului antidifteric
- Ion Cantacuzino 1863-1934
o Se numara printre intemeietorii scolii romanesti de microbiologie si medicina experimentala
o Intre problemele stiintifice carora si-a inchinat viata se numara – holera, scarlatina, tuberculoza si lepra, imunitatea la vertebrate si nevertebrate
o In 1904 pune bazele unui laborator unde se fabrica serul antistreptococic
o In 1905 se prepara serul antidizinteric
o Intre 1910-1913 se prepara vaccinul contra febrei tifoide si holerei asiatice
o In 1916 se prepara vaccinul antidifteric
o In 1920 se prepara serul antimeningococic si antigangrenos
o Prin Legea din 4 aprilie 1921 micul laborator ajunge Institutul Cantacuzino, baza de invatamint, de specializari unde se prepara sute de varietati de seruri si vaccinuri
o Organizeaza societati si sanatorii pentru combaterea tuberculozei, campanii antiholerice si antitifice
- Mihai Ciuca 1871-1956
o Intre 1907-1914 aprofundeaza imunologia scarlatinei si studiul holerei
44
o In 1922 este profesor de igiena la Facultatea de Medicina din Iasi unde prin masuri organizatorice , contrbuie la formarea de cadre pentru nevoile clinice si de laborator
o Intemeiaza scolala de medicina preventiva
- Gheorghe Marinescu 1863 1938
o Creatorul scolii romanesti de neurologie, prin studierea celulei nervoase
o A studiat fiziopatologia epilepsiei, isteriei, tabesului si paraliziei generale
o Este primul care foloseste pelicula cinematografica pentru inregistarea unor experimente de specialitate
o A militat pentru imbunatatirea sanatatii publice
o A acordat pretuire personalului de ingrijire
o In 1950 are loc inaugurarea Institutului de Virusologie care ii poarta numele, al doilea din lume dupa cel de la Moscova
- Endocrinologia
o Stiinta a secretiilor interne
o Abia in 1901 incepe sa se dezvolte
- C. I. Parhon
o Neuropsihiatru
45
o In 1909 sub forma unui tratat Secretiile interne , acesta lucrare marcheaza actul de nastere al endocrinologiei ca stiinta
o In 1910 publica o lucrare cu opinii originale privind raporturile intre endocrinologie si psihiatrie
o In 1934 ia nastere prima catedra de endocrinologie din lume, avindu-l ca profesor pe C.I.Parhon la Bucuresti
o In 1946 se infiinteaza Institutul de Endocrinologie care-i poarta numele devenind o puternica scoala
- Nicolae Paulescu
o In 1897 isi ia doctoratul in medicina la Universitate din Paris cu teza despre structura functionala a splinei
o Peste 2 ani devine doctor in fiziologie
o In 1901 doctor in chimie
o Titular al catedrei de fiziologie normala si patologica
o Se inscrie printre deschizatorii de drumiri in endocrinilogia romaneasca
o Este descoperitorul pancreinei, al insulinei
o Ultimele sale cercetari se refera la localizarea instinctelor pe scoarta lobilor frontali ai creierului
- Scoala romaneasca de chirurgie
o In 1854 dr. N Turnescu este numit in postul de chirurg la Spitalul Coltea
o Rolul si prestigiul chirurgiei incep sa se afirme prin folosirea metodelor noi de investigatie si laborator
46
o Cele trei descoperiri epocale ale sec. XIX –lea – hemostaza, anestezia si asepsia – permit efectuarea unor operatii tot mai complexe si eficiente
o In 1859 se organizeaza 2 mari spitale Coltea si Brincovenesc cu cite 2 sectii distincte una medicala si alta chirurgo-medicala
o In 1869 se infiinteaza Facultatea de Medicina
o Prof. N. Turnescu este socotit unul din intemeietorii chirurgiei stiitifice din tara noastra prin adoptarea metodelot antiseptice , aplicarea narcozei, a noilor precedee de anestezie locala, la scurt timp de la descoperirea lor
- Dr. Constantin Dumitrescu Severineanu 1840-1930
o Al doilea intemeiator al chirurgiei stiintifice
o A generalizat aplicarii antisepsiei
o A introducerea marii chirurgii prin aplicarea primelor laparatomii, ovarorectomii, splenectomii
o A condus catedra de clinica chirurgicala
o S-a preocupat de organizarea invatamintului pentru surori
o La 24 aprilie 1879 ia fiinta prima scoala de surori de caritate din Bucuresti cunoscuta sub numele de Institutul Surorilor de Caritate Regina Elizabeta
- Gheorghe Asachi 1855-1899
o Alt reprezentant al chirurgiei romanesti
o Este profesor si director al primului Institut de chirurgie din tara
o Introduce folosirea manusilor de ata si de cauciuc, si a mastii
o Impima reguli severe de antisepsie
- Prof. Thoma Ionescu
o Unul din cele mai stralucite personalitati ale chirurgiei romanesti
o Studiaza medicina si dreptul la Paris
o Ia concursul pentru postul de prorector al Facultatii de Medicina din Paris
o Metodele sale operatorii au fost insotite de perfectionarea tehnicii prin inovarea unor instrumente folosite si azi in chirurgia mare abdominala
o A fost primul care a precizat situatia topografica exacta a stomacului si duodenului
- Scoala romaneasca de pediatrie si reprezentantii sai
o Printre primele institutii sociale sub forma de azile scolicare au fost infiintate in tara noastra sunt cunoscute azilul “Domnita Balasa” pentru baieti si cel de la biserica Tuturor Sfintiilor pentru fete, care erau intretinute din cutia milei
o La Iasi in cadrul complexului Institutului Gregorian se organizeaza in 1852 si un azil pentru copii abandonati
o Dr. Carol Davila in 1861 a deschis azilul de fete “Elena Doamna” si pentru baieti pe strada Coltea
o In 1897 Maria Cutzarida Cratunescu, prima femeie medic din tara noastrapune bazele “Societatii Materna” la Bucuresti, destinata ocrotirii copiilor saraci
o Din initiativa Ecaterinei Cantacuzino ia fiinta Leaganul Sfinta Ecaterina , in acelasi an, iar in 1921 a functionat si prima clinica de puericultura din Bucuresti
o Pina la instruirea unei asistente pediatrice de specialitate, au existat numeroase preocupari avind drept scop protectia gravidelor si a copiilor
o 1870 Societatea Nadejdea in judetul Tulcea
o 1894 Societatea de ajutor a comunitatii izraeline
o 1907 Societatea lauzelor din judetul Tulcea
47
o Tot in aceea perioda s-a dezvoltat invatamintul in legatura cu asistenta de urgenta, educatie sanitara in scoli, chiar invatatorii fiind instruiti si in legatura cu administrarea medicamentelor dupa indicatia medicului
o Prima clinica pentru bolile de copii fiinteaza la Bucuresti din anul 1864
o In 1901 se fiinteaza la Cluj Facultatea de Pediatrie, iar dupa unire prof. Dr. Titu Gane ocupa prima catedra de pediatrie in cadrul aceleiasi institutii
o Clinica infantila cuprindea : ambulator, bucatarie dietetica, laborator biochimic si bacteriologic, un serviciu social si curs de infirmiere precum si o sectie speciala pentru practica surorilor de ocrotire
o Tot aici au fost pregatite si moasele in privinta fiziopatologiei nou-nascutului
o In perioada interbelica se pun bazele unui invatamint pediatric si al unor masuri legislative si organizatorice, care au ca prim obiectiv ocrotirea mamei si copilului
- Medicina interna
o Constituie punctul de plecare al multor alte discipline ca neurologia, psihiatria, ftiziologia, endocrinilogia, bolile contagioase
o Este legata de cadrul organizatoric al invatamintului medical concepit de Carol Davila
o 1859 primul serviciu de medicina interna la Spitalul Coltea
o Prof. Al. Marcovici instituie pentru prima data
Termometrizarea ca mijloc de investigare
Metoda examinarii sistemice a bolnavului
Aplicarea tratamentului individualizat, prin examinarea atenta a simptomelor bolii si stabilirea diagnosticului individual
Prof. Nanu Muscel 1862-1938 care amplifica activitatea de laborator, insistind ca medicul trebuie sa fie intii clinician si apoi om de laborator
- Educatia pentru sanatate, traditii si preocupari
o Raspindirea unor cunostiinte si practici in legatura cu prevenirea imbolnavirilor si ingrijirea sanatatii se regaseste sub forma de descintece, sfaturi si indemnuri
o Secolul XVIII denumit secolul luminilor avea sa aduca in prim plan cotributia multor slujitori a lui Esculap la actul de educatie si culturalizare a poporului roman
- Pavel Vasici
o Editeaza prima publicatie periodica ”Igiena si scala”
- Constantin Varnav
o Publica in 1844 – propovaduitorul sanatatii si al economiei
- Conceptii si orientari ale educatiei sanitare contemporane
o Prin atragerea populatiei pentru apararea si pastrarea propiei sale sanatati cum defineste OMS acest domeniu de activitate, educatia sanitara este u domeniu cu raspunderi tot mai largi
o Din 1978 OMS a elaborat o declaratie prin care se stabilesc cele 8 elemente esentiale
O educatie privind problemele de sanatate, metodele de prevenire
Promovarea conditiilor de alimentatie si nutritie
Aprovizionarea cu apa potabila
Ocrotirea mamei si copilului, inclusiv planificarea familiala
Vaccinarea impotriva bolilor infecto – contagioase
Prevenirea si controlul epidemiilor locale
Tratamentul bolilor curente
48
Asigurarea cu elementele esentiale
- Medicina sociala. Traditii si perspective
o Descoperirea factorilor fizici, chimici si biologici din mediul de munca si de viata, ca origine a bolilor , a dus la dezvoltarea igienei, microbiologiei si epidemiologiei
o Starea de sanatate a individului a fost legata tot mai mult de ideea bunastarii colective, a progresului social – economic al intregii colectivitati
o In 1912 – prima catedra de igiena sociala la Berlin
- Medicina omului sanatos
o Ca disciplina medicala aparte
o P. Delore isi motiveaza atitudinea si conceptiile in confruntare cu medicina curativa, care are in centrul preocuparilor boala si bolnavul si insista pe necesitatea studierii omului in toata complexitatea sa
o Medicina omului sanatos cuprinde importante domenii, care se refera indeosebi la cresterea si formarea nolor generatii prin insusirea deprinderilor alimentare, ale muncii, erosului, intemeierii si bunei functionari a familiei, ale pregatirii si vietuirii la virsta a treia
o Herodot preciza ca “toate bolile care le vin oamenilor din hrana cu care se nutresc
o OMS sustine ca o buna sanatate nu depinde numai de spitale, medici si medicamente, ci inainte de toate , de calitatea vietii
- Medicina comunitara
o In 1977 si-a definit domeniul de activitate, cind la Alma Ata, statele membre ale OMS si-au propus ca obiectiv “Sanatate pentru toti in anul 2000”, pentru ca toti locuitorii lumii sa ajunga la un nivel de sanatate care sa le permita o viata productiva din punct de vedere social si economic
o Medicina sociala se refera la o cuprindere mai larga din punct de vedere geografic, social si cultural, punind in prim plan nevoile comunitatii
o Sanatatea publica in care rolul de actiune si decizie revine exclusiv profesionistilor sistemului sanitar, este un termen general, care cuprinde organismele oficiale abilitate in a organiza , supraveghea si controla starea de sanatate a populatiei si a mediului inconjurator pe un anumit teritoriu
o Medicina comunitara reprezinta o reala participare la apararea si ameliorarea sanatatii, pe baza cunoasterii nevoilor, prioritatiilor, a aplicarii, gestionarii si evaluarii activitatiilor
o Conceptul legat de ideea “Sanatate pentru toti” asistentele medicale (nursele) sunt in cautarea propiei lor identitati, a modalitatilor de implicare in realizarea celor 38 de obiective ale Biroului Regional al OMS, referitoare la cele 4 domenii
Programarea unor moduri de viata sanatoasa
Reducerea factorilor de risc pentru sanatate din mediul inconjurator
Reorientarea sistemelor de ingrijire practicate de asistentele medicale
Mobilizarea mijloacelor politice, tehnice, a insrtumentelor de gestionare, a resurselor umane, a cercetarii
49
Etape şi personalităţi în dezvoltarea nursingului
După milenii de existenţă umană medicina modernă îşi consideră punctul de cotitură în cunoaşterea asepsiei şi antisepsiei a lui Joseph Lister(1827-1912).
Asepsia – a sepsis – fără microbi
Antisepsia – împotriva microbilor
Descoperirea microbilor de către Louise Pasteur(1822-1912), a fost momentul ce a determinat noi orientări şi concepţii în formarea cadrelor sanitare, în organizarea asistenţei medicale şi implicit, în actul de îngrijire a omului suferind. Este perioada în care se plaseaza naşterea nursingului modern legat de numele lui Florence Nightingale(1820-1910), cea care a fundamentat convingerea că, fără armata personalului sanitar de îngrijire a bolnavului, fiind formată şi organizată lupta pentru sănătate pe timp de pace sau război, poate fi câştigată. De la Florence Nightingale asistăm la tendinţe şi eforturi de profesionalizare, de găsire a unui loc stabil în iererhia slujitorilor sănătăţii, de definire a rolului care să fie acordat cu titluri şi cadru juridic respectiv. Statutul socio-profesional al asistentei medicale se bazează tot mai mult pe existenţa unei structuri bine definite, cu un loc bine stabilit în statutele de funcţiuni care emană dintr-o pregătire bazată pe programe corespunzătoare orientate de principii deontologice clar definite. Există o fundaţie care îi poartă numele, o insignă şi o statue în centrul Londrei. S-a născul la Florenţa, numele fiindui dat după numele acestei localităţi, la data de 18 Mai 1820. Era frumoasă, cultivată, deşteaptă, construită şi bogată şi nu a cedat tentaţiilor şi succeselor vieţii moderne. La 30 de ani îşi afirmă convingerea că sensul vieţii ei era să facă ceva folositor pentru oamenii care au nevoie de ajutor. Acest altruism neînţeles şi neacceptat de societatea şi familia din care făcea parte şi care socotea o aberaţie sau dramă faptul că o fată ca ea să muncească a trebuit apărat. În călătoriile sale, Florence Nightingale va culege informaţii despre problemele sănătăţii publice şi a celor din spitale. În 1851 ea va studia, timp de 3 luni, la şcoala de la Kaiserwerth a păstorului Cliedern. Anul 1853 o găseşte pe tânara Florence lucrând într-un comitet ce conducea instituţia pentru îngrijirea femeilor nobile în perioada îmbolnăvirii. În cele din urmă, ea va fi numită şefa acestei organizaţii. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau, Florence a fost cunoscută ca o autoritate în materie.
Când a izbucnit Războiul Crimeei, în 1854, corespondenţii de pe front descriau maniera în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. Florence Nightingale venind în întâmpinarea guvernului britanic va propune prietenului ei, Sir Sidney Harbert, care îndeplinea funcţia de secretar de război, să fie trimis în Crimeea cu un grup de nurseri. Dând dovadă de reale calităţi organizatorice şi profesionale, ea se va distinge prin organizarea în prima linie a frontului, a unui spital de campanie modern.
50
Alintată femeia cu lampa, Florence Nightingale a devenit o figură legendară printre soldaţi.
În 1856 se reîntoarce în Anglia cu sănătatea serios afectată. În următorii 40 de ani îşi va conduce afacerile din apartamentul său izolat. Îşi va petrece restul vieţii scriind despre spitale, salubritate, statistici de sănătate şi în special despre nursing şi educaţie în nursing.
În 1860 ea reuşeşte să inaugureze prima şcoală laică de nursing în cadrul spitalului Sfântul Tomas din Londra. În acelaşi an, la Boston, Maria Zakrzewski şi Elisabeth Blackwell vor înfiinţa prima şcoală de asistente medicale.
Principiile de bază pe care Florence Nightingale şi-a creat şcoala au fost următoarele:
1. Nursele trebuie să fie educate în spitale clinice, organizate în acest scop şi o asociate cu şcoli medicale.
2. Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine special amenajate pentru a le forma caracterul şi a le impune o disciplină.
3. Intendenta şefă a şcolii va avea cuvânt hotărâtor asupra programei, asupra modului de administrare şi asupra celorlalte probleme ale şcolii.
4. Programa şcolară va cuprinde atât material teoretic cât şi practic.
5. Frecvenţa studenţilor la cursuri va fi obligatorie existând o epidenţă în acest sens.
6. Cunoştinţele dobândite de studenţi vor fi apreciate prin teste scrise şi examene orale.
Respectând trediţiile şcolii engleze tinerii absolvenţi erau trimişi în toate colţurile Imperiului Britanic pentru a implementa îngrijirile de sănătate aşa cum au fost învâţaţi. Modelul şcolii Saint Thomas va constitui un nivel de învâţământ şi funcţii pentru multe şcoli din Anglia.
Florence Nightingale este incontestabil fondatoarea nursingului modern. Ea reuşeşte să convingă opinia publică că îngrijirile de sănătate reprezintă o artă ce trebuie ridicată la rangul de profesie disciplinară. Ea apreciază că e mai util ca nursele să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii fără să facă curăţenie îndeletnicire rezervată personalului îndemnat pe această activitate.
Profesia de nurser va fi aleasă de persoane inteligente, ce vor căuta să-şi îmbogăţească cunoştinţele, pe care le vor folosi pentru ameliorarea condiţiilor pacienţilor pe care îi au în îngrijire.
Pentru ca această profesie să fie respectată ea consideră că liderii de nursing trebuie să aibă un statut social.
Contrar la ceea ce se observă astăzi, Florence gândea că această profesie e rezervată exclusiv femeilor dar pe de altă parte remarcă faptul că nursingul, pentru a putea fi practicat cu ştiinţă şi conştiinţă, nu e obligatoriu să fie legat de domeniul religios. Pentru a reuşi în apărarea profesiei a intuit munca în echipă şi combaterea individualismului.
Spre sfârşitul vieţii sale, susţinând atât eforturile înaintaşilor cât şi pe cele a succesorilor ei, ea va contribui la infiinţarea Consiliului Naţional al Nurselor(ICN) în 1890.
Florence Nightingale moare în somn la vârsta de 90 de ani, ziua de 12 Mai, data naştrii sale, a fost consacrată drept Ziua Internaţională a Nursingului, fiind sărbătorită de către nurse în toată lumea.
51
Dezvoltând principiile unui învâţământ corespunzător în acordarea îngrijirilor medicale adaptate, Florence e fondatoarea unei reforme a căror beneficiari suntem noi. Esenţialul mesajului său e următorul: prioritatea îngrijirilor acordate de nursă e ajutorul pe care aceasta îl garantează unei persoane vazută în toată complexitatea sa pentru ai menţine şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă singură. Inspirându-se din jurământul lui Hipocrate, Florence Nightingale îşi caracterizează concepţia profesională prin textul proproului jurământ pe care îl propune tuturor asistentelor medicale ca să îl cunoască şi să îl rostească la începutul carierei lor: Mă angajez, solemn, în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa acestei adunări să duc o viaţa integră şi să-mi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle profesiei mele. Nu voi lua şi nu voi administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru creşterea nivelului profesiunii mele şi voi păstra cu o totală discreţie lucrurile private care îmi vor fi încredinţate. Voi ajuta din toate puterile mele şi în mod cinstit medicul în munca sa şi mă voi dedica bunăstării celor ce sunt lăsaţi în grija mea. Virginia Henderson
S-a născut la 30 Noiembrie 1897 la Kansass City, în Virginia, USA. A stusiat nursingul fiind eleva unei asistente medicale care se pregătise la rândul ei cu Goodrich, o renumită profesionistă americană. S-a impus printr-o activitate de înaltă competenţă dar mai ales prin scriierile sale care stabilesc cu claritate concepţiile privind activitatea asistentei medicale în îngrijirile specifice acordate bolnavului şi familiei sale. În 1948 a început să scrie principiile fundamentale ale îngrijirii bolnavului
Crucea Roşie – organism internaţional de solidaritate umană
De-alungul secolelor, în timpul războaielor au existat permanent unele principii umanitare care au inspirat comportamentul faţă de răniţi. Adeseori îngrijirea răniţilor era asigurată în măsura posibilităţilor de populaţia din teritoriul unde avuseră loc luptele. În 1743, în timpul războilului de succesiune la tronul Austriei, au format un serviciu medical de campanie şi în care s-a stabilit ca răniţii să fie consideraţi neutri iar spitalele militare să fie protejate.
O altă iniţiativă remarcabilă este cunoscută în timpul Războiului din Crimeea(1853-1856) prin 2 unităţi de surori: una în Rusia, 300 de femei conduse de ducesa rusă, Charlote, iar celălalt format din 37 de femei, având în frunte pe Florence Nightingale.
Conceperea şi organizarea unui organism internaţionalcare să reglementeze protecţia răniţilor şi bolnavilor a aparţinut unui filantrop elveţian, Hanrz Dunant, care a elaborat prima carte umanitară numită Convenţia de la Genova, din 22 August 1864.
52
În 1863, la 28 Octombrie, are loc Congresul Internaţional de la Geneva când se pun bazele Comitetului Internaţional, iar în 1864 convenţia şi statutul sunt aprobate de 12 guverne. Se adoptă simbolul “Crucea Roşie”, identic cu drapelul Elveţiei, dar cu culorile inversate.
Prima ţară ce a adoptat denumirea de Crucea Roşie a fost Olanda, urmatăa poi de celelalte. Ca urmare, în 1880, centrul din Geneva capătă denumirea de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.
Crucea Roşie în România
Aron Florian, participant al revoluţiei de la 1848, a întocmit un proiect de statut pentru înfiinţarea unei asociaţii a femeilor al cărei scop era ajutorarea tinerelor fete românce rămase orfane după moartea părinţilor în revoluţia din 1848. În 1850 proiectul este aprobat şi apare Asociaţia Femeilor Românce din Braşov.
În 1876, Comitetul Provizoriu format din Dimitrie Ghica, Dimitrie Sturza, Grigore Cantacuzino şi medicii Carol Davila şi Ponoit Iacropol, i-au în discuţie statutul şi stabilesc denumirea de Societatea Crucii Roşii a României.
În 1887 Societatea de Cruce Roşie îşi propune să se preocupe de formarea surorilor de caritate pentru care alocă o aprte din fonduri.
În 1906 ia fiinţă Socetatea de Cruce Roşie a Doamnelor din România în spiritul Conferinţei de la Geneva, cu 54 de filiale şi 1200 de membri.
În 1913 cele 2 organizaţii se unifică sub denumirea de Comitetul Unirii Crucii Roşii.
În perioada următoare Societatea de Cruce Roşie organizează trenuri-spitale şi caravane medicale dotate cu laborator de analize, medicamente, cu echipe medicale formate din medici şi surori, care participă la combaterea unor epidemii de holeră şi tifos.
Organizarea internaţională şi influenţa lor asupra evoluţiei nursingului
Organizarea Naţiunilor Unite(ONU)
În 1945 în San Francisco-USA, Anglia, China şi URSS hotărăsc înfiinţarea ONU. Doi ani mai târziu ONU crează Fondul Internaţional de Ajutoare a copiilor victime de război.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
Art.25 di acest document prevede că oricare persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii sau a familiei, cuprinzând hrana, locuinţa, îngrijirea medicală şi serviciile sociale necesare; mama şi copilui au dreptul la ajutor şi ocrotire socială.
Consiliul Naţional al Asistenţilor Medicali(ICN)
53
A luat fiinţă în 1899 şi are sediul la Londra. Obiectivul său de bază este să ajute la menţinerea îngrijirilor de sănătate la cel mai înalt nivel, în toate ţările lumii membre ale consiliului.
Asistenţa medicală ca activitate profesională
Asistenţa medicală mizează:
Menţinerea sau refacerea sănătăţii
Educaţia schematică pentru sănătate
Menţinerea independenţei persoanei îngrijite cât mai mult timp în ideea respectării valorilor individului, familiei, societăţii
Întărirea capacităţii de muncă
Creşterea duratei de viaţă activă
Prevenireo îmbolnăvirilor
Alinarea suferinţelor
Vindecarea omului bolnav
Reintegrarea rapidă, socio-profesională a celor suferinzi.
Rolul asistentei medicale, conform Conferinţei de la Viena de la 1899:
Nevioa de a dezvolta servicii inovatoare pentru asistenţe medicale care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală, ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale
Restructurarea, reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentelor medicale pentru a prodice la bază un cadri capabil să lucreze în spital sau comunitate
Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevio de sănătate, pe participarea populaţie în functie de caracterul epidemiologic, de valorile culturale, de consideraţiile etnice ale populaţiei respective
Comportamentul profesional recomandat
Adaptează comportamentul necesităţilor de îngrijire
Întăreşte prin ceea ce face comportamentul dorit de pacient
Menţine o comunicare deschisă cu pacientul oferindu-i informaţii şi sfaturi
Respectă intimitatea pacientului şi îl ajută să nu-şi piardă demnitatea
Ascultă pacientul şi îl învaţă şi pe el să asculte
Nu produce durere acolo unde ea nu există
Nu face discriminare religioasă, ideologică, etică, culturală, sexuală, etnică
Sarcinile personalului din spital
Medicul şef
Controlează şi răspunde de întreaga activitate
54
Medicul specialist
Examinează bolnavul
Completează dosarul medical(foaiai de observaţie – F.O.)
Consemnează evoluţia bolilor şi manifestărilor
Recomandă explorările de laborator
Indică tratamentul
Înlocuieşte epicriza la externare
Întocmeşte condica de farmacie
Controlează personalul din subordine
Controlează comportamentul bolnavilor
Răspunde de aplicarea măsurilor de igienă şi de respectarea normelor de protecţie, sănătate şi securitate în activitatea medicală
Medicul rezident
Îndeplineşte sarcinile indicate de medicul specialist
Asistenta şefă
Colaborează cu medicul şef
Controlează şi îndrumă cadrele medii şi auxiliare
Răspunde de ţinute şi disciplina personalului
Asigură condiţii optime de spitalizare
Repartizează bolnavii în secţii
Ţine evidenţa bolnavilor în registrul intrări/ieşiri al secţiei
Participă la raportul de garda şi la vizita medicului şef
Întocmeşte F.O.
Supraveghează distribuţia alimentelor
Întocmeşte graficul de muncă al pesonalului
Asigură instrumentele şi materialele necesare
Controlează şi răspunde de aplicarea măsurilor anti-epidemice
Contribuie la ridecarea nivelului profesional al personalului din subordine
Sprijină pregătirea practica a elevilor stagiari
Asistenta medicală
Este subordonată asistente şefe şi medicilor
Are obligaţia de a purta echipament de protecţie şi de respecta graficul de lucru
Previne infecţiile nosocomiale(infecţii intraspitaliceşti)
Primeşte şi repartizează bolnavul în salon
Respectă drepturile pacientului
Ajută şi supraveghează pacientul
Măsoară şi notează funcţiile vegetative
Participă la vizita medicală şi îşi notează recomandările
Pregăteşte bolnavul pentru intervenţii şi investigaţii diverse
Efectuează recomandări şi investigaţii conform competenţelor
55
Însoţeşte bolnavul la diverse examene şi investigaţii
Asigură igiena şi alimentaţia bolnavilor
Administreaza personal tratamentul
Respectă normele de protecţie, sănătate şi securitate în activitate
Răspunde de buna funcţie a aparaturii şi instrumentelor
Se preocupă de ridicarea propriului nivel profesional
Participă la foemarea viitorilor asistenţi medicali
Face educaţie pentru sănătatea bolnavilor internaţi
Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistenţilor medicali
Infirmiera
Îngrijeşte bolnavul grav
Ajută asistentul medical în activităţile de îngrijire
Întreţine igiena salonului, patului, veselei
Îngrijitoarea
Asigură curăţenia şi dezinfecţia saloanelor şi spaţiilor anexe
Răspunde de materialele de curăţenie
Igienizează urinarele, bazinetele, scuipatorile, tăviţele renale
Brancardierul
Transportă bolnavii şi decedaţii
Ajută la mobilizarea bolnavilor
Teorii de îngrijire
În 1990, la Copenhaga, întânlire OMS şi UNICEF au stabilit că nursingului este partea integrantă a sistemului de asistenţă socială care cuprinde ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi înfrijirea bolnavilor fizic, psihic etc. în toate formele de asistenţă socială şi aşezări comunitare.
Nursingul este o parte importantă a sistemului de îngrijire ce cuprinde promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental, psihic, îngrijirea handicapaţilor de toate vârstele în toate unităţile medicale, aşezările comunitare şi sub toate foemele de asistenţă medicală.(OMS)
Nursingul – să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul bolbav sau sănătos să-şi folosească fiecare funcţie pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca aceştia să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentru a o faceşi să acţionezi în aşa fel încât aceştia să-şi poarte de grijă singuri cât mai curând posibil.(Virginia Henderson)
Nursingul este o artă care necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică ca orice pictor sau sculptor. (Florence Nightingale)
Nursingul este arta şi ştiinţa care îl împiedică pe pacient în întregul său corp, intelect, afect şi care promovează sănătatea sa fizică, mentală şi spirituală punând aceent pe educaţia sănătăţii, pe menţinerea sănătăţii şi pe ajutarea bolnavului. (Olivia Gowen)
56
Nursingul este disciplina care se concentrează asupra servirii directe a indivizilor si o grupă de oamnei, având ca scop facilitarea şi menţinerea sănătăţii optime folosind îngrijirea prin procesul de nursing. (Dorothy Johnson)
Nursingul este un proces interpersonal semnificativ terapeutic ce funcţionează în cooperare cu alte procese umane făcând posibilă existenţa sănătăţii. (Hildergard Peplau)
Nursingul este o profesie care funcţionează autonom fiind preocupată de nevoia de ajutor reală sau potenţială a individului.(Orlando)
Nursingul este ştiinţa şi arta care caută să studieze natura şi direcţia de dezvoltare a unei persone unitare în interacţiune cu mediul. (Martha Rogers)
Nursingul este un serviciu solicitat când cerinţele terapeutice ale autoîngrijirii depăşesc resursele proprii. (Dorothy Orem)
Dorithy propune trei reguli:
Contactul cu pacientul cu grijă faţă de sănătatea nevoilor
Contactul continuu pentru a dezvolta acţiuni de îngrijire
Etape de pregătire a pacientului pentru a dezvolta acţiunea de asistentă medicală independentă şi de supraveghere medica
Ea diferenţiază trei tipuri de cerinţe:
Cerinţe universale
A insipra aer suficient
A ingera suficient lichid
A consuma alimente suficiente
Cerinţele determinate de dezvoltare se află în strânsă corelaţie cu procesul de dezvoltare al omului, cu evenimentele apărute în difrite stadii de viaţă sau cu întâmplări care pot fi dăunătoare dezvoltării.
Cerinţe determinate de starea de sănătate. Acestea derivă din starea de boală, traumă, care au legătură cu îngrijirea medicală prescrisă de medic.
Nursingul este o profesiune unică acre abordează variabilele care afectează persoana ca întreg. (Booty Newman)
Teoria este influenţată de concetul de stres şi propune 2 instrumente pentru studiul îngrijirii medicale:
Gândirea inductivă
Abordarea deductivă
Botty concepe individul ca un ansamblu de factori ce funcţionează precum un sistem deschis iarscopul îngrijirilor este de a ajuta individul, familia, grupul de indivizi să atingă starea de bine şi să o menţină la un nivel optim.
Nursingul este cerut atunci când o persoana cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de creştere, suprevieţuire, reproducere şi perfecţionare. (Calisto Roy)
Conform teoriei sale, îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptiv.
Propune 6 etape în procesul de îngrijire:
Aprecierea comportamentului bolnavului
Influenţa factorilor
57
Identificarea problemei
Stabilirea obiectivelor
Intervenţii
Evaluare
Totodată pledează şi pentru utilizarea termenului de diagnostic de nursing.
Nency Roper a fondat teoria asistenţei medicale care se bazează pe activităţi de viaţă. Teoria se bazează pe 2 modele concepute:
I. Modelul de viaţă – în care sunt luate în consideraţie dimensiuni diferite: durata de viaţă, dependenţă, independenţă şi activităţi de viaţă.
II. Modelul de asistenţă medicală – se bazează pe modelul de viaţă şi serveşte pentru a oferi aistenţei medicale o structură atât conceptuală cât şi practică pentru a furniza îngrijirea medicală la persoane fizice.
Virginia Henderson consideră omul ca fiind o unitate psiho-socială. Sănătatea omului este corelată cu nevoile fundamentale umane pe care se bazează activitatea de îngrijire. În principiile de bază, o îngrijire medicală diferenţiază 14 nevoi de viaţă. Tot în teoria ei, bolile sau stările patologice, pot influenţa modul de satisfacere a neviolor de bază.
Asistenta medicală este un membru recunoscut în cadrul echipei de îngrijire, cu rol în asigurarea nevoilor de bază a pacientului. Ştiinţa îngrijirii de bază a bolnavului este aplicabilă la orice pacient, în orice mediu şi este dirijată atât spre promovarea stării de sănătate cât şi spre activitatea medicală preventivă şi cutativă. Gradul de independenţă al pacientului constituie un criteriu important de evaluare.
Cele 14 Nevoi Fundamentale
ale Virginiei Handerson
1. Nevoia de a respira
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se imbrăca şi a se dezbrăca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat a-şi proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale
12. Nevoia de a se realiza
13. Nevoia de a recreea
14. Nevoia de a învăţa
Funcţiile nursei
58
1. Funcţia de natură independentă – asistenta asistă pacientul din propria iniţiativă, temporar sau definitiv în:
a. Îngrijiri de comfort atunci când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii; ajutorul asistentei e în funţie de vârstă, de naruta bolii, de alte dificultăţi fizice, psihice, sociale.
b. Stabileşte relaţie de încredere cu persoana îngrijită şi cu colegii
c. Este alături de indivizi şi de colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
2. Funcţia de natură dependentă – la invitaţia medicului, aplică metodele de observaţie, de tratament, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului.
3. Funcţia de natură interdependentă – asistenta colaborează cu alţi profesionişti din dimeniul sanitar, social, educativ, administrativ şi participă la activităţi interdisciplinare.
Alte funcţii
Profesional este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient.
Educativ asistenta tebuie să aibă calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice, de a şti să comunice şi să fie convingătoare.
Economic asistenta trebuie să fie o bună gestionară.
Domenii de activitate
Servicii de sănătate în staţionar şi ambulator
Învăţământ
Cultură
Cercetare
Educaţie
Administraţie
Igienă
Locul de muncă a asistentului
1. În comunitate şi ambulator, adică în dispensar urban sau rural, policlinică, şcoli, grădiniţe, creşe, leagăne, cămine de bătrâni.
2. În staţionari, adică în secţii de chirurgie, pediatrie etc.
3. În sectoarele de poliţie sanitară.
Îngrijiri primare de sănătate(IPS)
Definiţie: Prin IPS înţelegem îngrijiri esenţiale de sănătate accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate prin mijloace ce le sunt acceptabile cu participarea lor plenară şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.
IPS se sprijină pe comunitate.
59
Comunitatea – ansamblul unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat de care este legat prin interese şi valori comune, având o formă de gestiune administrativă iar membrii săi au inter-relaţii cu grupuri sociale şi instituţii.
IPS-ul acoperă 3 niveluri de intervenţii:
1. Îngrijiri de prevenire primară
prin prevenirea primară înţelegem menţinerea şi promovarea sănătăţii precum şi prevenirea îmbolnavirii lor
intervenţia asistentei urmăreşte:
o edicaţia sanitară
o prevenirea specifică
2. Îngrijiri de prevenire secundară
Urmăreşte intervenţii curative pentru tratamenrul bolnavilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor
Rolul asistentei este să descopere problema la timp.
3. Îngrijirea de prevenire terţiară
Urmăreşte recuperarea
Rolul asistentei este să susţină persoana îngrijită pentru a readopta la diferitele dificultăţi cauzate de problemele de sănătate.
Cadrul conceptual al îngrijirilor
1. Conceptul de om – este o fiinţă unică având nevio biologice, sociale şi culturale, o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu meduil său înconjurător, o fiinţă responsabilă liberă şi capabilă de a se adapta. Virginia Henderson spune că individul este o entitate bio-psiho-socială, formând un tot indevizibil, are nevoi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le statisface singur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie, spre satisfacerea nevoilor sale.
2. Conceptul privind sănătatea – defiiţia OMS-ului despre sănătate:
“Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social şi nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii”.
Virginia Handerson spune că sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfacute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii.
3. Concepţia despre boală – este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.
MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
- precizarea conceptelor cheie ale acestui model
o individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentind 14 nevoi fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca
o scopul ingrijirilor este de a pastra sau a restabili independenta individului in satisfacerea acestor nevoi
o rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca sigur
60
Comportamentele esentiale ale unui model conceptual
- comportamentele esentiale ale unui model conceptual sunt urmatoarele
o postulatele
sunt suportul teoretic si stiintific al modelului conceptual
ele sunt recunoscute si acceptate
postulatele pe care se bazeaza V. Henderson sunt
orice fiinta umana tinde spre independenta si o doreste
individul formeaza un tot caracterizat pe nevoi fundamentale
cind una din nevoi ramine nesatisfacuta individul nu este complet , intreg, independent
o valori
modelul V. Henderson este sustinut de 3 valori
asistenta poseda functii care sunt proprii
o cind asistenta preia din rolul medicului, ea cedeaza o parte a functiile sale unui personal necalificat
o societatea asteapta un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate sa-l primeasca de la nici un alt personal
o elemente
scopul profesiei
este
o de a ajuta pacientul
o de a favoriza vindecarea
o de a asista muribundul spre un sfirsit demn
membrii acestei profesii tind spre un ideal
fiind insa realisti , neputind sa il atinga – accepta sa desfasoare activitati limitate care au scopul de a comserva sau a restabili independenta persoanelor ingrijite
telul activitatii
este beneficiarul – adica persoana spre care este indreptata activitatea
rolul activitatii
desemneaza rolul social pe care il au membrii profesiei
rolul asistentei este de suplinire a dependentei
dificultati intilnite la pacient
dificultatiile intilnite la pacient, care fac ca persoana sa nu poata raspunde la una din nevoile sale , sunt cauzate de o lipsa
o de forta
o de vointa
o de cunostiinte
aceste dificultati tin de competenta asistentei
interventia acordata
asistenta nu trebuie sa piarda din vedere omul
interventia va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta persoanei
consecintele
sunt rezultaele obtinute – atingerea scopului – cistigarea independentei pacientului
61
Nevoia si homeostazia
- satisfacerea in ansamblu a nevoilor uneipersoane permite conservarea in stare de echilibru a diverselor sale procese fiziologice si psihologice
- nevoia - stare care cere un aport , o usurare , lipsa unui lucru de necesitate , de dorinta, de utilitate
- homeostazia – este o stare de ehilibru si de autoreglare care se instaleaza intre diverse procese fiziologice ale persoanei
- nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic – este susceptibila de a avea repercursiuni la una sau mai multe nevoi
- exemplu – de autoreglare – transpiratia in febra – o eliminare insuficienta a acidului uric poate provoca un oarecare grad de acidoza metabolica pe care nevoia de a respira va icerca sa o compenseze printr-o respiratie rapida si profunda, antrenind astfel o mai mare eliminare de CO2 si o restabilire posibila a echilibrului acido-bazic
- exemplu mai putin favorabil in procesul de autoreglare – o persoana care nu se poate misca , va avea apetitul scazut, capacitatea pulmonara redusa, motilitatea intestinala incetinita , tonusul psihologic scazut
Independenta si dependenta in satisfacerea nevoilor fundamentale
- independenta la adult
o atingerea unui nivel acceptabil in atisfacerea nevoilor prin actiuni pe care le indepineste individul insusi, fara ajutorul altei persoane
o pentru copii independenta se considera si atunci cind nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altora in functie de faza de crestere si de dezvoltare a copilului
- dependenta
o incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini singur , fara ajutorul unei alte persoane, actiuni care sa-i permita un nivel accesibil in satisfacerea nevoilor astfel incit sa fie independent
o exemplu – o persoana este independenta daca foloseste intr-un mod adecvat, fara ajutorul altei persoane , un aparat, un ispozitiv, o proteza fapt care ii permite sa-si manifeste o stare de bine
o dependenta recurge din momentul in care persoana trebuie sa recurga la alta persoana pentru a utiliza un aparat
- manifestarea de dependenta
o atunci cind nevoia fundamentala nu este satisfacuta din cauza unei surse de dificultate
o exemplu – incapacitatea unei persoane sa-si protejeze tegumentele , poate duce la roseata sau la leziune – este o manifestare de dependenta fata de aceasta nevoie
Tipuri de dependenta si nivelul de interventie
- dependenta poate sa intereseze aspectul biologic, psihologic, social, cultural si spiritual al fiintei umane
62
- pacientul poate sa prezinte 4 forme de dependenta
o potentiala
este posibil s apara din cauza anumitor predispozitii – stare de dependenta potentiala
trebuie planificata o interventi in acest caz
exemplu – la un pacient subalimentat, imobilizat, poate usor sa apara roseata sau rani prin presiune – escara – o actiune preventiva poate evita aceasta problema de dependenta
o actuala
daca problema este prezenta – dependenta este actuala
actiunile vor fi corective
o descrescinda
cind dependenta pacientului se reduce este in descrestere – rolul asistentei in acest caz este de a sustine acest progres si de a ajuta pacientul sa isi regaseasca gradul optimal de autonomie
o permanenta
daca in ciuda ingrijirilor primite din partea asistentei problema nu poate fi corectata, dependenta este atunci permanenta sau cronica – paraplegie
rolul asistentei este in acest caz de suplinirea a ceea ce el nu poate face independent si de al ajuta sa se adapteze la aceste limite
63
SURSE DE DIFICULTATE
- sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei – orice obstacol major care impiedica satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale constituie o sursa de dificultate
- pot fi cauzate de factori
o de ordin fizic
cuprind toate obstacolele fizice de natura intriseca sau extriseca ce ifluienteaza negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoisursele intrinsece provin de la individ insasi – o problema articulara, o paralizie, o problema metabolica, o infectie
sursele extrinseci cuprind agenti exteriori care in contact cu organismul uman impiedica functionarea normala – o sonda nazo-gastrica, vezicala, pansament compresiv, o imobilizare
o de ordin psihologic
cuprind sentimente si emotii - pe scurt starile sufletesti si intelectuale care pot influienta atisfacerea unor nevoi – tulburari de gindire, anxietate , stres pot afecta toate nevoile – hipoventilatie, anorexie, diaree, perturbarea capacitatii de comunicare
o de ordin social
cuprind problemele generate persoanei in raport cu anturajul sau
asistenta nu poate intotdeauna sa influienteze direct problemele generate de aceste surse, ea trebie sa stie sa le recunoasca si sa ajute pacientul
acestea pot afecta calitatea vietii
o de ordin spiritual
este vorba de aspiratiile spirituale, revolta persoanei asupra sensului vietii, intrebari religioase, filozofice, limite in practicarea religieicare dau persoanei insatisfactii
au repercursiuni asupra persoanelor in virsta si la muribunzi
o legati de insuficiente cunostiite
asistenta poate ajuta pacientul in cistigarea unor cunostiite care sunt necesare pentru a-l ajuta in satisfacerea nevoilor
sunt necesare informatii pentru
cunoasterea de sine
64
cunostinte despre sanatate si boala
cunoasterea mediului social
PROCESUL DE INGRIJIRE
Prezentare generala
Ce este procesul de ingrijire ?
- este o metoda organizata si sistematica , care permite acordarea de ingrijiri individuale
- permite asistentei medicale
- sa puna un diagnostic de ingrijire
- sa trateze raspunsurile umane in fata imbolnavirii si la boala
- procesul de ingrijire de nursing se bazeaza pe ingrijirea individuala a pacientului
- trebuie sa stabilim ce este nevoie pentru aceea persoana din punct de vedere al nursingului si in ce mod se poate raspunde optim nevoilor sale
- modelul medical de ingrijire cauta informatii despre semne , simptome si rezultate ale investigatiilor referitoare la o boala
- incearca sa afle un diagnostic
- modelul nursing tine seama de conditiile medicale, dar se concentreaza asupra functionarii in ansamblu a individului
- rolul asistentei medicale este de a ajuta pacientul sa se vindece si sa-si recapete nivelul maxim de independenta
- de exemplu – medicul diagnosticheaza o bronsita acuta si precrie antitermice, expectorante, antibiotice, bronhodilatatoare , in timp ce asistenta medicala va urmari in ce masura bronsita il afecteaza pacientului capacitatea de a respira, mica, dormi , a se misca
- apoi instituie un tratament corespunzator starii respective
- este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ la o modificare reala sau potentiala de sanatate
- procesul de nursing mai poate fi definit ca un proces intelectual compus din diverse etape logic ordonate avind ca scop obtinerea unei mai bune stari a pacientului
- reprezinta aplicarea modului stiintific de rezolvare a problemelor , a anallizei situatiei , a ingrijirilor pentru a raspunde nevoilor fizice, psihologice ale persoanei, pentru a renunta la admiistrarea ingrijirilor stereotipe si de rutina, bazate pe necesitati presupuse
- este un mod de a gindi logic care permite interventie constienta , planificata a ingrijirilor in scopul protejarii si promovarii sanatatii individului
Modele conceptuale
- modelul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea celor 14 nevoi fundamentale cu componente bio-psiho-sociale, culturale si spirituale ale individului
65
- pentru a aplica acest model asistenta medicala trebuie sa stie ca nevoia fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-si asigura starea de bine fiziologica si mentala
- cele 14 nevoi fundamentale sunt
1. a respira
2. a se alimenta si hidrata
3. a elimina
4. a se misca, a avea o buna postura
5. a dormi, a se odihni
6. a se imbraca si dezbraca
7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale
8. a fi curat , a-si proteja tegumentele
9. a evita pericolele
10. a comunica
11. a actiona conform credintei si valorilor sale
12. a se realiza
13. a se recrea
14. a invata
- fiecare din aceste nevoi comporta diferite dimensiuni ale fiintei umane
1. biofiziologica
2. psihologica
3. sociologica
4. culturala
5. spirituala
- modelul conceput de Ruper, Tierney si Iogan se bazeaza pe 12 activitati curente care trebuie luate in consideratie pentru incercarea de a identifica nevoile pacientilor si de a planifica un program de ingrijiri
- cele 12 activitati curente sunt
1. mentinerea unui mediu de siguranta
2. comunicarea
3. respiratia
4. mincatul sau bautul
5. eliminarea materiei reziduale
6. curatenia si imbracamintea personala
7. controlul temperaturii corporale
8. mobilizarea
9. munca si jocul
10. exprimarea sexualitatii
11. dormitul
12. moartea
- modelul conceptual al lai Maslow afirma ca exista 5 categorii de nevoi umane
1. fiziologice
2. de securitate
3. de apartenenta
4. de recunoastere sociala
5. de realizare
- folosind o abordare holistica a ingrijirii, asistenta medicala va lua in consideratie toti factorii care-l constituie pe un pacient intr-o individualitate unica
Avantaje
66
- aplicarea procesului de ingrijire
1. permite asistentei medicale un control mai mare asupra propiei practici
2. asigura un limbaj comun pentru asistentele medicale
3. ajuta la verificarea profesiei
4. creste la continuitatea ingrijirii pacientului
Etapele procesului de ingrijire
- procesul de ingrijire comporta 5 etape
1. culegere de date
2. analiza si interpretarea lor – probleme, diagnostic de ingrijire
3. planificarea ingrijirilor – obiective
4. realizarea interventilor – aplicarea lor
5. evaluarea
1. culegere de date
- este prima etapa in care asitenta medicala in mod sistemic culege informatiile necesare despre pacient
- scop
1. asigura o baza pentru luarea de decizii eficiente si in cunostiinta de cauza
2. promoveaza o abrdare holistica a ingrijirii
3. aduna datele pentru cercetare de nursing
4. faciliteaza evaluarea ingrijirilor
- ne permite sa facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul in globalitatea sa
- ne informeaza asupra
o ceea ce este pacientul
o suferintei
o obiceiurile sale de viata
o starii de satisfacere a nevoilor fundamentale
2. analiza si interpretarea lor – probleme, diagnostic de ingrijire
- permite se punem in lumina problemele specifice de dependenta si sursa de dificultate care le-a generat
3. planificarea ingrijirilor – obiective
- permite
o determinarea scopurilor care trebuie urmarite – determinarea obiectivelor de atins
o stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor
4. realizarea interventilor – aplicarea lor
- utilizarea planului de interventii elaborat
5. evaluarea
- consta in analiza rezultatului obtinut
- daca au aparut noi probleme in evolutia starii pacientului
- dace este necesara reajustarea iterventilor si obiectivelor
-
Care sunt avantajele utilizarii procesului stiintific din punct de vedere al calitatii ingrijirilor?
67
- avantajul cel mai mare este – faptul ca demersul se sprijina pe datele furnizate de pacient sau luate din alte surse sigure
- demersul constituie deci un instrument
o de individualizare
o de personalizare a ingrijirilor
1. COLECTAREA DE DATE SAU APRECIEREA
- prima etapa a procesului de ingrijire
- este faza initiala
- este un proces continuu- in sensul ca pe tot parcursul muncii sale asistenta nu inceteaza de a observa, de a intreba, de a nota datele privind pe fiecare pacient
- incepind cu sosirea pacientului in spital sau in momentul contactului cu personalul de ingrijire si pe tot parcursul ingrijirii culegerea de date permite asistentetei culegerea de date pentru a putea sa – si stabileasca actiunile de ingrijire
Tipuri de informatii culese
- informatiile culese sunt
o date
obiective
subiective
continind informatii trecute
continind informatii actuale
legate de viata pacientului, de obiceiurile lui, de anturaj, de mediu inconjurator
- ingrijirea pacientului porneste de la informatiile primite
o scop – este de a rezolva problemele pacientului
o identificarea problemelor - se bazeaza pe cunoasterea pacienului
cunoasterea deficientelor pacientului
cunoasterea asteptarilor acestuia in ce priveste
ingrijirea
sanatatea
spitalizarea sa
cunoasterea propriilor resurse pentru a face fata nevoilor de sanatate
- toate informatiile culese pot fi grupate in
o date relativ stabile
informatii generale
nume
virsta
sex
stare civila
caracteristici individuale
rasa
limba
religie
cultura
ocupatie
68
gusturi personale si obiceiuri
alimentatia
ritm de viata
elemente biografice legate de sanatate
boli anterioare
sarcini
interventii chirurgicale
accidente
elemente fizice si reactionale
grup sanguin, Rh
deficite senzoriale - alterarea coordonarii sau echilibrului
proteze
alergii
reteaua de sustinere a pacientului
familie
prieteni
o date variabile
date in continua evolutie, schimbare si care cer o constanta de reevaluare din partea asistentei
legate de
starea fizica
o temperatura
o tensiune arteriala
o functia respiratirie
o apatitul sau anorexia
o eliminarea
o somnul
o miscarea
o reactii alergice
o inflamatii
o infectii
o oboseala
o intensitatea durerii
o reactii la tratament, la medicamente
conditiile psihosociale
o anxietate
o stres
o confort
o inconfort
o stare depresiva
o stare de constienta
o grad de autonomie
o capacitatea de comunicare
o acceptarea sau neacceptarea rolului
Surse de informatie
- surse
o directa primara – pacientul
o surse indirecte sau secundare
69
familia
anturajul
membrii echipei de sanatate
dosarul medical
scheme de referinta – consultarea unor date – cazuri specifice – hemodializa
- mijloacele principale cele mai eficace de a obtine informatiile dorite
o observarea
o interviul
o consultarea surselor secundare
a. Observarea
- elementul primordial
- presupune o capacitate intelectuala deosebita de a sesiza toate detaliile
- este un proces mintal activ
- se bazeaza pe subiectivitatea celui ce observa
- ese un proces care ne duce la a vedea ceea ce am invatat sa vedem si la ceea ce este de vazut
- trebuie ca in atentia noastra sa fie diminuata subiectivitatea prin efort intelectual
Implicarea simturilor
- asistenta se foloseste de
o vedere
ne aduce o multitudine de informatii privind caracteristicile fizice ale unei persoane
ne informeaza asupra anumitor semne si simptome care traduc o nevoie insatisfacatoare, o problema de sanatate
fata trista sau denotind suferinta
agitatie
descurajare
eruptie a pielii
ictere
o auz
prin simtul auzului ne parvin cuvintele
intonatia vocii
gemete
vaicareli
plingeri
zgomote emise de pacient
batai cardiace
gaze
o atingere
joaca un rol important
permite cunoasterea detaliilor
induratia
grosimea unei mase
caldura membrelor
o miros
permite
70
decelarea unui miros relevant pentru gradul de curatenie al pacientului
procese patologice
o infectia unei plagi
halena - este denumirea data aerului cu miros insuportabil care iese din gura in timpul expiratiei
o la un diabetic
Utilizarea observatiei
- trebuie facuta cu multa atentie
- asistenta trebuie sa-si dezvolte spiritul de observatie
- permite observarea pacientului ca un tot – adica de a avea o viziune holistica asupra persoanei
- presupune epistarea surselor de dificultate care sunt cauza dependentei pacientului
- de evitat
o subiectivismul
o juecatile preconcepute
o rutina
o superficialitatea
o lipsa de concentratie si continuitate
IMPORTANT!!!!!!!!!!
- in observarea pacientului de catre asistenta pentru culegerea datelor se recurge la instrumentele de masura termometrice , aparate de monitorizare
- acetea sunt informatii culese dupa modelul medical
- important este ca datele sa fie dupa modelul nou care permite o viziune globala a pacientului din toate punctele de vedere
- daca folosim modelul medical vom avea numai informatii medicale
b. Interviul
- intrevederea
- dicuti cu pacientul
- dialogul
- este o forma speciala care se desfasoara intre asistenta si persoane care recurg la ingrijiri de sanatate
- permite depistarea nevoilor nesatisfacute ale persoanei si diferse manifestari de dependenta
- este un instrument de personalizare a ingrijirilor
- conditiile pentru interviu
o trebuie sa se tina cont de anumiti factori importanti
alegerea momentului oportun pentru pacient
respectarea
orei de masa
momentelor de oboseala si de repaus
perioadelor cind pacientul se simte foarte suferind
asistenta sa-si organizeze astfel munca sa incit sa prevada un timp suficient de lung pentru a permite pacientului sa se exprime in ritmul sau
asistenta trebuie sa creeze toate conditiile tinind cont de intimitatea la care pacientul are drept si de confortul lui
71
interviul se bazeaza pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare clara si eficace
interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care sa reflecte
atitudine de acceptare
capacitate de ascultare
atitudine de respect
capacitate de empatie
demonstreaza acest comportament prin
mentinerea unui contact vizual – expresie, mimica senina a fetei- surizatoare dupa caz
printr-o pozitie comoda si llimbaj care dovedesc pacientului dorinta sa de a-l asculta si de a-i usura urmarirea interviului
- abilitati ale asistentei de a facilita interviul
o abilitatea de a pune intrebarile adecvate
intrebarile pot fi
inchise
o aduc un raspuns limitat prin da sau nu
o ex – ati dormit bine?
deschise
o permit pacientului sa se exprime
o ex – vorbiti-mi despre problema care v-a adus la spital sau puteti sa-mi descrieti obisnuinta dv in legatura cu somnul
o pot fi de diverse tipuri
narativ
ex – povestiti-mi ce probleme va mai creeaza boala sau povestiti-mi ce s-a intimplat
descriptiv
ex – descrieti-mi felul dv de a proceda
de calficare
ex – de ce nu mincati niciodata carne
o abilitatea de a confirma perceptiile sale in legatura cu pacientul in asa fel incit sa elimine subiectivismul observatiei sale
ex – mi-ati spus ca sunt 2 zile de cind vomati – cereti-i sa va repete ceea ce credeti ca nu ati inteles
o abilitatea de a readuce pacientul la raspunsurile necesare – atunci cind face digresiuni
ex – vad ca va preocupa mlt digestia dv, dar n-ati putea sa-mi dati amanunte despre somnul dv
o abilitatea de a face o sinteza
ex – ceea ce dv mi-ati povestit, demonstreaza ca nu puteti niciodata sa va destindeti din cauza nervozitatii dv
o abilitatea de a aplica o ascultare activa
prin repetarea ultimei parti din fraza pacientului
prin extragerea si reformularea continutului emotiv din enuntul pacientului si raspunzindu-i in asa fel ca sa-i demonstrezi ca intelegi ceea ce el simte
72
o aceste abilitati sunt necesare pentru a nu-l face pe pacient sa se inchida in el, sa nu mai raspunda
Cum favorizam o relatie de interactiune cu pacientul?
- asiguram o anumita intimitate, ambianta, ne instalam ntr-un loc calm izolat sa nu fim deranjati
- ne adresam pacientului numindu-l
- ne prezentam si ii aratam un real interes pentru starea lui de saatate
- ii explicam demersul nostru, scopul interviului
- ii acordam toata atentia printr-un contact vizual
- nu ne grabim – il lasam sa –si termine fraza, nu-l bruscam
- sa fim atenti si la propia noastra atitudine – diferenta de cultura poate fi uneori un obstacol in comunicare
- utilizam vocabular adaptat – nu incepem prin intrebari intime, delicate
- sa fim un ascultator activ - o inclinare din cap, o privire plina de interes care sa exprime intelegerea fata de problemele sale
!!!!Important
- pentru obtinerea prin interviu a unor informatii care sa foloseaca la intocmirea unui plan de ingrijire individualizat este recomandabil
o sa se culeaga in prealabil informatii in legatura cu pacientul
o sa se puna o singura intrebare o data, mai multe intrebari simultane pot crea confuzia pacientului
o sa se lase suficient timp pacientului pentru a raspunde
o daca e cazul – sa se discute citeva minute despre lucruri banale
o sa se explice pacientului ca informatiile sunt necesare pentru planificarea unor ingrijiri potrivit dorintelor sale, respectarea obiceiurilor sale
o sa se puna intrebare in asa fel incit sa nu se sugereze raspunsul
o sa se foloseasca un sistem de inscriere a informatiilor – a nu se baza pe memorie
o sa se faca o concluzie a interviului
o sa se aprecieze daca pacientul considera folositor acest interviu
o sa se multumeasca pacientului pentru colaborare
o daca interviul initial nu poate fi finallizat - trebuie sa se revina- lucru care trebuie mentionat pacientului
Profilul pacientului
- este constituit din informatiile pacientului culese din interviu si cuprinde elemente de baza urmatoarele
o informatii generale
nume, pronume
sex
stare civila
ocupatie
religie
surse de sustinere
o antecedente medicale
bolile copilariei
vaccinari
73
spitalizari
interventii chirurgicale
alergii medicamentoase
utilizarea tratamentelor empirice
o antecedente familiale
boli cronice
afectiuni mentale ale membrilor de familie
o mod de viata, obisnuinte
utilizarea de alcool, tutun, droguri
obiceiuri de munca, somn, alimentatie
practicarea exercitilor fizice
o probleme de sanatate actuala
aparitia simptomelor
natura lor
caracteristici
o localizare
o durata
o intensitate
factori declansatori
o frig
o umezeala
o efort
masuri luate pentru a le usura si efectul acestora
cunostinte despre sanatate
o mediul ambiental
factori de risc
poluanti
zgomote
trepidatii
securitatea fizica
respectarea masurilor de protectia muncii
o profilul psiho-social si cultural
limba vorbita
etnie
capacitati cognitive
emotii
sentimente
stari sufletesti care pot influienta satisfacerea nevoilor
probleme generate in raport cu familia, anturaj
In culegerea datelor va fi inclus si examenul sistemelor si aparatelor
- Examen fizic
- Investigatii radiologice si endoscopice
- Explorari functionale
- Examene de laborator
74
75
76
2. analiza si interpretarea datelor
A doua etapa a procesului de nursing
Definitie
Interpretarea datelor este un proces mintal impartit in 2 faze
- prima faza consta in stabilirea unei legaturi intre faptele observate si comportarea lor cu datele stiintifice in incercarea de a le explica
- in faza a doua enuntarea judecatii clinice conduce asistenta medicala la concluzia ca pacientul este capabil sa utilizeze propriile resurse
- pentru ca datele culese sa poata orienta asistenta spre interventii inividualizate este important ca ele sa fie analizate si interpretate
- presupune identificarea nevoilor specifice ale pacientului
- identificarea nevoilor particulare se face pe ct posibil cu participarea pacientului
Problema de ingrijre
- se defineste ca fiind o dificultate traita de o persoana
- sunt 2 categorii de probleme pentru ingrijiri
1. probleme clinice care decurg din natura problemelor medicale
2. diagnosticul de nursing al asistentei medicale corespunde dimensiunii interdependente a practicii
- necesitatiile nu constituie toate obiectele unui plan de ingrijiri
1. din momentul in care satisfacerea unei necesitati pune o problema persoanei, adica atunci cind nu poate sa o satisfac afara ajutor, aceasta necesitate obliga la o interventie a asistentei medicale
2. exista un avantaj operational utilizind termenul problema in locul celui de necesitate
- in functie de competenta si experienta asistenta medicala identifica problemele pe care pacientul le sesizeaza si le poate prezenta
- analiza
o se face prin
examinarea datelor
date de independenta – acelea care permit satisfaerea autonoma a nevoilor
clasificarea datelor
date de dependenta
stabilirea problemelor de ingrijire
recunoasterea legaturilor si a prioritatilor - problemelor
o presupune regruparea datelor la fiecare 14 nevoi
o regruparea permite identificarea resurselor individuale
- interpretarea
o inseamna a da un sens
o a explica originea si cauza problemei de dependenta
o a defini sursele de dificultate
- analiza si interpretarea datelor vor conduce asistenta la stbilirea diagnosticului de ingrijire
- organizarea datelor se poate face si dupa alte metode – pe sisteme – respirator, cardiovascular, etc
77
- complexitatea analizei si a interpretarii – dificultate
o analiza si interpretarea datelor – in nursing este o sarcina complexa
o dificultatea provine din
numarul mare de date culese
relativ cele 14 nevoi
varietatea surselor de informatii
pacient
familie
dosar
echipa de ingrijire
caracterul schimbarilor al unui mare numar de date
subiectivitatea persoanei care culege datele
caracterul adesea urgent si grav al situatiei
o rolul asistentei este sa determine prin datele culese
ce nevoie este nesatisfacuta
sa determine unde se afla sursa de dificultate
o diversele cunostinte ale asistentei in nursing si in stiitele conexe - anatomie, fiziologie, psihologie, etc – ii vor fi sprijin in procesul de nursing si anume analiza si interpretare
Departajarea intre manifestarle de independenta si manifestarile de dependenta
- exemplu
Comportamenete ale pacientului care-i favorizeaza satisfacerea nevoilor
Comportamente ale pacientului care nu-i favorizeaza satisfacerea nevoilor
- isi ia masa regulat cu pofta
- alimentatie variata care respecta normele
- nici o alergie alimentara
- hidratare in jur de 2000 ml/zi
- lipsa poftei de mincare
- greutate in stomac atunci cind maninca
- dificultate in a dormi de 2 zile
- spune ca nu simte gustul alimentelor pentru ca este prea nervos si se gindeste cum va fi la intoarcerea acasa
- din coloana stinga se observa ca aceasta persoana evolueaza bine
- din coloana stinga observam ca prezinta un oarecare dezechilibru, datorita nelinistii intoarcerii acasa
- aceasta persoana are nevoie de suport si de informatii privind convalescenta acasa
- aceste probeleme pot constitui o problema de dependanta
Exercitiu
M.P. este un pacient de 76 de ani, spitalizat de mai multe saptamini ca urmare a unui accident vascular cerebral – AVC –cu imobilizare aproape completa a partii drepte.
(Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca
78
rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat.)
- el prezinta de asemenea dificultate in articularea cuvintelor
- respiratia sa este superficiala ritm 24/min
- apetit bun, dar are nevoie de ajutor pentru a-si taia alimentele si sustinerea miinii drepte
- se hidrateaza bine
- poate tine un pahar in mina
- poate cere bazinetul
- nu poate sa-si mentina scaunul prea mult – incontinenta de fecale si pierderi de urina, scaune moi
- roseata la nivelul sacrului 29 cm diametru
- de citeva zile poate sa se intoaca in pat ajutindu-se de marginea patului
- se ridica in fotoliu 1 ora zilnic
- se simte in general anxios- in momentul ridicarii fiindu-i frica sa nu cada
- cu toate aceste limite comunica bine
- ii place sa il atingi, sa il mingii
- se plictiseste, nu are decit un televizor
- se simte foarte singur
Faceti partaj intre datele care ii favorizeaza satisfacerea nevoilor si cele care nu satisfac nevoile, partaj intre manifestarile de dependenta si independenta
Manifestari de independenta
Manifestari de dependenta
- respiratie superficiala 24/min
- partea dreapta imobilizata
- are nevoie de ajutor pentru a-si taia alimentele sipentru sustinerea miini sale
- nu poate sa-si retina scaunul mai mult timp – incontinenta de fecale si urina
- roseata la nivelul sacrului
- anxios in momentul cind se ridica, ii este frica sa nu cada
- dificultate in a articula cuvintele
- se plictiseste
- se simte singur
79
Diagnosticul de ingrijire – de nursing
- pornind de la informatiile culese si de la departajarea manifestarilor de dependenta, asistenta poate sa defineasca problemele pacintului si sa puna un diagnostic de nursing
- formularea informatiilor intr-un diagnostic de ingrijire usureaza munca asistentei , pentru ca se clarifica sensul interventiei ei
- definirea diagnosticului de ingrijire nu este un element nou
- inceputul l-a facut Florance Nightingale in anii 1854- 1855
- au urmat din ce in ce mai multe descrieri despre problemele de ingrijire si despre necesitatea unui cadru conceptual pentru profesia de asistenta
- in ultimile decenii pe plan mondial ingrijirile acordate de asistente au evoluat considerabil in materie de responsabilitate
- rolul asistentei a inceput sa evolueze
- invatamintul tinde sa formeze nu numai asistente executante – ci de preferinta – asistente care sa rspunda in mod autonom de problemele unui individ
- grupul de studiu Asociatia Nurselor Americane – a fost format din asistente practiciene, asitente din invatamint, teoreticiene, conducatoare
- acest grup elaboreaza o lista de diagnostice care au fost studiate si testate in practica
- apoi acest grup se transforma in North American Nursing Diagnosis Associations - N.A.N.D.A. sau ANADI
- diferite definitii ale diagnosticului de ingrijire
o este o forma simpla si precisa care descrie raspunsul persoanei la o problema de sanatate
o este un enunt concis actual sau potential al manifestarilor de dependenta a persoanei regrupate sau nu si legate de o sursa de dificultate
o o problema de sanatate reala sau potentiala pe care asistentele prin baza pregatirii si experientei lor sunt capabile sa acorde ingrijire
o este enuntul care descrie raspunsul uman al unui individ sau al unui grup pe care asistentele pot sa il identifice legal si pentru care ele pot prescrie interventii definitive in vederea mentunerii sanatatii sau reducerii, eliminarii, prevenirii deteriorarilor
o in 1990 este adoptata oficial definitia diagnosticului de nursing de Adunarea Generala ANADI - enentul unei judecati clinice asupra reactiilor la problemele de sanatate prezente sau potentiale , la evenimente de viata ale unei persoane , ale unei familii sau ale unei colectivitati
- diagnosticele de ingrijire servesc ca baza pentru a alege interventiile de ingrijire vizind atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabila
Diagnosticul de ingrijire
- este o problema de sanatate actuala sau potentiala pe care asistentele medicale in virtutea educatiei si experientei lor sunt capabile si calificate sa o trateze
- asistentele medicale cunosc si compara diagnosticul medical si diagnosticul de ingrijire
80
Diagnostic de ingrijiri
Diagnostic medical
Identifcam un raspuns uman la boala, imbolnavire, conditie sau situatie
Identificam boala sau imbolnavirea specifica in functie de patologia organelor sau a sistemelor
Deriva din reactiile fizice si psihice ale pacientului
Deriva din simptomele pacientului , examenul fizic si examinarile paraclinice
Se schimba ori de cite ori se modifica raspunsurile pacientului
Ramine de regula constant pe intreaga perioada a bolii, la nevoie se mai adauga noi diagnostice
Nu exista clasificare sau terminologie constanta
Terminologia este clasificata si acceptata de profesiunea medicala
Servaste drept ghid pentru ingrijiri, conduce la planurile si interventiile de nursing
Servste drept ghid pentru conduita medicala, parti ale caruia pot fi implementate de asistenta , conduce la prescriptii si la recomandari ale medicilor
Componentele diagnosticului de ingrijire
- este format din 2 sau 3 parti principale
o problema de dependenta a persoanei
o cauza problemei de dependenta
o semne si simptome
- prima parte a diagnosticului
o consta in enuntul problemelor care expria o dificultate traita de persoana , un comportament sau o atitudine nefavorabila sanatatii sau satisfacerii nevoilor sale
o problemele de dependenta se definesc in urma analizei si interpretarii datelor
o termenii care arata o schimbare in starea de sanatate si frecvent folositi in formularea problemei sunt
alterare
deteriorare
deficit
incapacitate
dificultate
perturbare
o dupa culegerea datelor asistenta poate trage o concluzie explicind clar situatia si definind problemele
o exemple
alterarea starii de constienta
atingerea integritatii pielii
alterarea integritatii fizice
alterarea mobilitatii fizice
alterarea eliminarii intestinale – constipatie
- a doua parte a diagnosticului
o este constituita din enuntul cauzei – etiologia – problemei adica a sursei de dificultate
o sursa de dificultate = o piedica - obstacol major – in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale
o cauza poate fi legata de mai multi factori de ordin
81
fizic
psihologic
social
spritual
insuficienta cunoastere
- diagnosticul de ingrijire format din 3 parti utilizeaza formula PES
problema de sanatate
etiologia
semne si simptome
P E S
Probleme de dependenta
Etiologia sau cauza
Semnele prin care se manifesta
- exemplu
o P = alterarea eliminarii intestinale - constipatie
o E = din cauza imobilitatii
o S = manifestata prin scune rare, dure, senzatii de presiune la nivelul rectului, dureri abdominale
- exista 3 tipuri de diagnostic
o actual
cind manifestarile de dependenta sunt prezente, observabile
o potential
cind o problema poate surveni, daca nu se previne
o posibil
este acela care descrie o problema a carei prezenta nu este sigura
in loc sa risti un diagnostic eronat este perferabil sa se prezinte ca posibil care pe urma poate fi infirmat sau confirmat
Sinteza celor 3 tipuri de diagnostic de ingijire
- actual
o problema este prezenta
o semnele si simptomele sunt validate
o cauza identificabila
o exemplu – alimentatie inadecvata prin deficit din cauza starii depresive
- potential
o problema are mari sanse sa survina
o sunt prezenti factori de risc
o exemplu – atingerea potentiala a integritatii pielii din cauza imobilitatii
- posibil
o problema poate sa fie prezenta dar nu sunt indicii care lasa sa se intrevada
o colectarea de date va trebui sa infirme sau sa confirme
o exemplu – perturbare posibila a stimei de sine din cauza unei dificultat in asumarea rolului de tata sau disfunctii sexuale
- deoarece diabnosticul de ingrijire trebuie sa orienteze spre actiunile autonome este esential a se identifica o cauza sau etiologia asupra careia asistenta poate sa actioneze
82
Orientarea diagnosticelor spre interventii autonome si/sau interventii de colaborare
- formularea diagnosticului de ingrijire se face de catre asistenta
o exprima problema persoanei,
o cauza acestei probleme
o semnele prin care se manifesta
o semnele care reies din datele culese
- exemple
1
Date culese
Diagnostic de ingrijire
- amputatie de gamba stinga
- refuza sa-si priveasca bontul
- isi ascunde bontul sub cuvertura
- exprima sentimente negative fata de aceasta operatie
- vorbeste putin
Alterarea imaginii corporale din cauza amputatiei gambei, manifestata prin ......
2
Date culese
Diagnostic de ingrijire
- sta toata ziua la televizor
- nu il intereseaza alte lucruri
- se apropie putin de alte persoane
- spune ca se simte singur
- spune ca se plictiseste
- primeste putini vizitatori
- sedentarism din cauza lipsei de motivatie de a face alte activitati sau exercitii
- sentiment de inutilitate din cauza lipsei de activitate
- sentiment de singuratate din cauza izolarii sociale
3
- dupa culegerea datelor si separarea manifestarilor de dependenta a pacientului M.P. putem formula diagnosticele
Diagnostice
- problema respiratorie potentiala din cauza imobilitatii manifestata prin
- dificultate in a se alimenta din cauza imobilitatii partii drepte manifestata prin
- modificarea eliminarii intestinale si urinare – incontinenta – din cauza pierderii controlului sfincterian manifestata prin
- lezarea integritatii pielii din cauza presiunii asupra sacrului , manifestata prin
- anxietate – legata de limitele sale – frica de a cadea
- alterarea comunicarii din cauza AVC, manifestata prin dificultatea in articularea cuvintelor
- diagnosticele astfel formulate orienteaza munca asistentei spre interventii cu obiectivul precizat
83
Problema conexa – de colaborare
- se tine cont in acelasi timp de functiile de colaborare ale asistentei cu medicul
- toate problemele identificate de asistenta se pot defini in doua tipuri de probleme utilizind 2 termeni
o diagnosticul de ingrijire – probleme cu rol propiu de ingrijire
o probleme conexe – cu rol de colaborare sau cu rol independent de ingrijire
- problemele conexe pe care le identifica asistenta sunt probleme reale sau potentiale de sanatate – complicatii – care rezulta sau pot rezulta din situatii patologice sau iatrogene
- problema conexa este definita astfel
o problema reala sau potentiala de sanatate – complicatie – corespunzind unui raspuns fiziopatologic al organismului – unui traumatism, unei boli – pe care asistentele au intreaga responsabilitate sa le recunoasca, sa le semnaleze si sa le trateze in colaborare cu medicul
o deci asistentele identifica si problemele de ingrijire care tin cont de fuctiile de colaborare
o exemplu
in cazul unui diabetic pot apare
hipotensiune
stare de lesin
tremuraturi
roseata a fetei
iritabilitate
somnolenta
voma
in cazul iminentei de infarct miocardic
dureri retrosternale
aritmii
tahicardie
o cazuri in care interventile asistentei sunt de colaborare – dar permit si interventii autonome vizind confortul bolnavului , diminuarea anxietatii
o exemple de diagnostic de ingrijire colaborativ – reunind problema si cauza
intoleranta - imposibilitatea, nu suporta – la activitati fizice din cauza conditiei sale cardiace
modificarea starii de confort din cauza durerii retrosternale
anxietate legata de frica de moarte
- important!!!!!
o In formularea diagnosticului de ingrijire cauzele – sursele de dificultate – care constituie a doua componenta a diagnosticului se leaga de prima componenta prin urmatoarele cuvinte
Legat de
Din cauza
o In cazul imposibilitatii de a cunoaste clar sursa de dificultate asistenta va descrie doar problema pacietului sau specifica sursa posibila
o Se poate intimpla ca uneori problema de dependenta sa fie privita ca o sursa de dificultate sau invers
o Exemple
84
Durerea - poate fi o problema de dependenta , dar si o sursa de dificultate – in mers
Frica
Stresul
Doliul
- exercitii
caz 1
M.S. 63 de ani, vaduv de o luna
- in prezent refuza sa se alimenteze
- plinge frecvent
- se izoleaza
- fica declara ca se trezeste foerte devreme si umbla fara rost in lungul si latul camerei
- fata e trista si impitrita
- fiind de putin timp pensionar se simte lipsit de ocupatie
Diagnosticele de ingrijire pot fi formulate reunind problema si cauza
Problema de dependenta
Sursa de dificultate
Semne
- stare depresiva
- sentiment de izolare
- doliu neacceptata inca
- pensionar
- fara ocupatie
- manifetate prin ....
Caz 2
M.I. pacienta de 40 ani
- se plinge ca nu are scaun decit la 5 – 6 zie
- fecalele sunt de consistenta dura
- dificil de eliminat
- este o femeie putin activa
- ii place sa manince bine
- meniul se compune intotdeauna din carne, cartofi, paste fainoase si produse de patiserie
Problema de dependenta
Sursa de dificultate
Semne
- constipatie
- dieta saraca in fibre
- lipsa de miscare
- lipsa de cunostinte
- manifestate prin ....
85
Caz 3
I.D. 38 ani, operat de putin timp
- purtator al unei colostomii – anus artificial
- adesea trist si pierdut in ginduri
- refuza ca sotia sa asiste la ingrijirile sale speciale
- nu se intoarce spre ea imediat dupa ce si-a efectuat ingrijirile
Problema de dependenta
Sursa de dificultate
Semne
- problema de cuplu
- sentiment de rusine fata de
- perturbarea imagini de sine
- modificarea schemei corporale
- noua imagine corporala
- din cauza schemei corporale
- manifestate prin .....
Exercitii de testare a cunostiintelor
- formulati diagnosticul de ingrijire
1. date culese
- lipsa familiei sau a preitenilor
- comunica putin
- este retras
- se simte singur si inlaturat
- arata ostilitate
Probleme
- alterarea comunicarii verbale
- izolare sociala
- anxietate
- alterarea procesului de gindire
R=2
2. date culese
Pacientul se exprima in felul urmator
- eu nu mai valoreznimic acum
- eu nu voi mai ajunge sa
- altadata eu puteam sa fac fata situatiilor celor mai dificile pe cind acum
Probleme
- modificarea imaginii corporale
- perturbarea interelatiilor sociale
- perturbarea cronica a stimei de sine
- perturbarea situationala, a stimei de sine
R=4
Prezentare de cazuri
Doamna T. 68 ani
- fosta pianista
- locuieste cu fica sa si ginerele
- a trebuit sa se pensioneze devreme din cauza unei artite reumatoide severe
- ii place sa asculte muzica si sa citeasca mult
- in prezent nu poate sa siste la concertul orchestrei simfonice cu toate ca are abonament pentru sezon
- este obligata sa stea acasa cind are durerile articulare
- resimte oboseala cind isi sporeste activitatiile
86
- miscarile miini sunt limitate mai ales in flexie
- degetele sunt deformate si edematiate
- merge incet si cu rigiditate
- fiica spune ca trebuie sa-si ajute mama pentru cea mai mare parte a activitatilor sale
Alegeti cea mai buna formulare de diagnostic - problema+etiologie – pentru sintetizarea datelor culese
1. deficit de ingrijire personala din cauza intolerantei la activitati fizice
2. intoleranta la activitati fizice legata de diminuarea tonusului muscular
3. diminuarea mobilitatii fizice din cauza durerilor articulare, limitelor functonale
4. perturbarea de rol legata de pensionarea fortata , de incapacitatea de a-si asuma rolul – pianista
5. diminuarea mobilitatii fizice din cauza artritei
R=3
Doamna M. 83 de ani are o fractura de sold de acum 5 ani
- in prezent se misca putin in timpul zilei
- prezinta uneori incontinenta urinara
- se plinge de mici pierderi de urina
- se plinga ca nu poate sa readoarma dupa ce a fost la toaleta noaptea
- este somnolenta dimineata
- spune frecvent ca este foarte obosita pentru a se scula la micul dejun
- in cursul zilei este iritabila
- se plinge ca asistenta n-o lasa sa-si faca siesta
Cum poate fi formulat diagnosticul de ingrijire? – problema si etiologia
R= perturbarea obisnuintelor de somn din cauza necesitatiilor de a se scula pentru a urina si a diminuarii mobilitatii
Criterii care permit stabilirea unor prioritati intre problemele de dependenta
- trebuie avuta in vedere in ce masura nevoia nesatisfacuta ameninta homeostazia pacientului sau securitatea sa si gradul de dependenta
- asistenta trebuie sa se ocupe ai intii
o de o nevoie a carei nesatisfacere pune in pericol starea de homeostazie a pacientului - reprezintă proprietatea organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern.
o de o nevoie a crei nesatisfacere antreneaza o foarte mare cheltuiala de energie
o de o insatisfactie care poate sa compromita serios securitatea pacientului
o de o nevoie a carei nesatisfacere determina un grad important de dependenta
o de o nesatisfacere la nivelul unei nevoi care repercurteaza asupra mai multor nevoi
o de o nevoie a carei nesatisfacere vatama confortul pacientului
87
o de o nevoie a carei nesatisfacere se repercurteaza asupra demnitatii pacientului – lipsa de respect, comunicare
o de o nevoie care este importanta in ochii pacientului - pacient paralizat , afazic, sa comunice cu copii
Exercitii
Puneti cifrele 1,2 sau 3 - dupa prioritatea apreciata
1
Operata in ajun pentru vezica biliara
- modificarea respratiei din cauza durerii
- durere toracica dreapta - datorita interventiei
- risc potential de hamoragie din cauza unor probleme sanguine
2
Doamna X este urmarita la domiciliu, a avut o interventie asupra colonului si este purtatoarea unei colostomii, iata diagnosticele elaborate
- insuficienta cunoastere in legatura cu ingrijirea colostomei
- o lejera alterare a functiei digestive – posibila anxietate
- modificarea schemei corporale – rau greu acceptata
3
Doamna I.I. ii place sa cinte la pian, ea sufera de artrita si are probleme
- constipatie din cauza alimentatiei sarace in fibre
- depresie usoara, probabil cauzata de o pensionare anticipata
- alterarea mobilitatii degetelor din cauza arteitei
stabiliti prioritatiile
Problema de sanatate
- lista urmatoare cuprinde enunturi ale problemelor
Intoleranta la activitate
Modificarea potentialului de crestere
Dificultate in acomodare
Metode ineficiente de a face fata unor situatii
Cai aeriene incarcate
Dificultati in activitate diversa
Potential pentru modificarea temperaturii
Disreflexie
Incontinenta de materii fecale
Alterarea procesului familial
Alaptare necorespunzatoare
Oboseala
Tulburari de respiratie
Teama
Scaderea debitului cardiac
Deficit al volumului de lichide
88
Tulburari de comunicare
Exces al volumului de lichide
Tulburari ale comunicarii verbale
Tulburari in schimbul de gaze
Conflict decizional
Neajutorare
Constipatie
Alterare senzoriala
Termoreglare ineficace
Alterarea functiei sexuale
Tulburari in integritatea pielii
Alterarea integritatii tesuturilor
Anxietate
Dificultati in mentinerea sanatatii
Hipertermia
Hipotermia
Alterarea mobilitatii
Deficit de aotoingrijire
Incontinenta urinara
Retentie urinara
Potential de asfixie
Tulburari de deglutitie
Alimentatie dezordonata
Izolare sociala
Alterarea nutritiei
Afectarea stimei de sine
Alterare in crestere si dezvoltare
Deficit de autoingrijire
Sinteza diferentelor intre diagnosticul de ingrijire si diagnosticul medical
Dignostic de ingrijire
Diagnostic medical
Tine cont de starea pacientului care traieste o problema de dependenta si de reactia sa fata de aceasta stare
Tine cont de problema de sanatate in sine, descrie procesul – artrita reumatoida, AVC
Identifica un raspuns uman specific la un procent de boala particular, conditie si situatie
Identifica un proces anume de boala in legatura cu patologia unor organe si sisteme specifice
Se schimba in functie de modificarile raspunsurilor pacientului
De obicei ramine constant in decursul bolii desi mai poate fi adaugat si un alt diagnostic
Nu exista o terminologie anume desemnata si acceptata de comunitatea profesionala de nursing pentru a descrie reactia umana
O terminologie anumita a fost desemnata si acceptata de comunitatea profesionala medicala pentru a descrie procesele specifice de boala
Tine cont de sursele de dificultate care cauzeaza problema de sanatate – aport caloric - excedent, intrecind nevoile organismului, legat de inactivitate sau lipsa de cunostiite
Formularea sa nu implica in general factorii etiologici- obezitatea
Serveste ca ghid in determinarea tipurilor de interventii de nursing care vor asigura ca ingrijirea acordata , furnizata de orice nursa sa promoveze reactii sanatoase si un trai de calitate
Serveste ca ghid in determinarea cursului obisnuit al tratamentului mediacal pentru promovarea sanatatii
Orienteaza asistenta spre interventii autonome
Orienteaza practicianul spre tratament medical
89
3. Planificarea ingrijirilor
Definitie
- determinarea interventiilor asistentei medicale pentru diagnostice specifice, implica determinarea actiunilor sau activitatiilor care vor duce la obtinerea rezultatelor dorite
- dupa formularea diagnosticului asistenta elaboreaza un plan de actiune prin care va ingriji pacientul
- definitie – inseamna stabilirea unui plan de interventie, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfasurare ca si precautile care trebuie luate
- planul de ingrijire tine cont si de prescriptiile medicale
- cuprinde 2 componente
o obiectivele de interventie
atingerea obiectivului implica reducerea sau eliminarea etiologiei diagnosticului de ingrijire
o interventiile
interventiile fiind indreptate spre eliminare sau reducerea efectelor etiologiei
- permite asistentei sa judece urgentele si importanta problemelor de dependenta , putind astfel sa decida prioritatiile pe care trebuie sa le respecte in cursul unei zile de munca
- acest plan se intocmeste tinind cont de toate sursele de informatie si de participarea tuturor colaboratorilor din echipa de ingrijire in vederea clarificarii problemelor si pentru o orientare comuna a actiunilor ce urmeaza
- un astfel de plan care usureaza urmarirea ingrijirilor ce trebuie acordate de toti membrii echipei din toate turele de lucru constituie un instrument de comunicare , de unificare si de continuitate a ingrijirilor
- deoarece planul este stabilit pornind de la nevoile si capacitatiile pacientului – acesta are dreptul sa participe le decizile privind interventiile, are dreptul sa isi spuna opinia asupra ingrijirilor pe care le doreste
- asistenta trebuie sa informeze persoana despre actiunile pe care le intreprinde si sa-i silocite acordul
- exemplu – asistenta poate sa-i spuna unui pacient slabit care sta de mai mult timp in pat - planul de ingrijire facut pentru dv impune sa va ridicati din pat, azi de 3 ori in trei reprize, pentru a evita problemele respiratorii sau alte probleme ar fi bine sa ramineti doar 30 min, sunteti de acord sa incercam?
- planificarea presupune stabilirea prioritatiilor de ingrijire in urma carora se stabilesc obiectivele
- ierarhizarea nevoilor dupa Maslow furnizeaza o metoda de a stabili prioritatiile
o nevoia 1 fiziologice
respiratie
circulatie
nutritie
hidratare
eliminare
temperatura
confort fizic
o nevoia 2 de securitate
90
pericole din mediul inconjurator
frica
o nevoia 3-4-5 de securitate
o de a simti dragostea
o de a nu fi izolat
o realizarea
- problemele care trebuie trecute in planul de ingrijire se aleg cu discernamint
- fiecare pacient ar putea avea 50-60 de diagnostice de ingrijire
- in acest caz folosirea planului va fi imposibila
Obiectivele ingrijirii
Un obiectiv de ingrijire poate fi definit astfel
- descrierea unui comportament pe care il asteptam de la pacient
- un rezultat pe care dorim sa il obtinem in urma interventiilor
- acest rezultat defineste comportamentul scontat al pacientului
- pacientul si failia trebuie inclusi in acest procesde formulare a obiectivului
- exemplu – in cazul unui pcient paralizat = pacientul sa se imbrace fara ajutor in decurd de ...... saptamini sau pacientul sa-si mentina tot timpul gamba si bratul drept intr-o pozitie anatomica, se precizeaza si obiectivul de ingrijire asistenta va verifica la fiecare 3 ore
Caracteristicile unui obiectiv de ingrijire
- trebuie astfel formulat incit sa reiasa clar si precis care sunt rezultatele pe care pacientul si asistenta spera sa le obtina , precum si care sunt actiunile , interventiile le pot intreprinde pentru a atinge scopul fixat
- asistenta trebuie sa formuleze obiectivele pornind de la sistemul SPIRO
- obiectivele asfel formulate trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari
o S = specificitate – cine face actiunea?
o P= performanta – ce face pacientul? Ce se poate face pentru pacienti?
o I = implicare – cum se face actiunea?
o R = realism – in ce masura se poate face actiunea?
o O = observabil – cind?
- obiectivul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici
o specificitate – sa apartina unui singur subiect – ca doamna X....
o performanta – actiuni, atitudini, comportamente asteptate de la persoana pornind de la un verb activ – ca d-na X sa inteleaga si sa efectueze
in situatii grave de dependenta marcata implicarea asistentei este totala – d-na X va fi supravegheata la fiecare ora privind
o implicare – nivelul de angajare a persoanei – ca d-na X sa inteleaga si sa efectueze ea insasi sau sa mearga cu ajutorul
o realism – obiectivul trebuie sa tina cont totdeauna de capaitatiile fizice , intelectuale, afective ale persoanei pentru a fi aplicabil – ca d-na X sa efectueze ea insasi ingrijirle stomei respectind principiile invatate
o observabil – componentele, actiunile si atitudinea sa poata fi obiectiv observabile , masurabile, avaluabile cu precizie- ca d-na X sa procedeze ea insasi la ....
91
- se intimpla uneori ca obiectivul sa nu poata fi formulat respectindorbeste regulile redactate, important este ca descrierea obiectivului sa fie clara si precisa
o asigurarea confortului
o prevenirea complcatiilor
o ameliorarea microclimatului
- obiectivele sa fie formulate in termeni de comportament asteptat de la pacient
- obiectivele pot fi
o pe termen scurt – ore, zile = va fi asezata in fotoliu in fiecare zi 1 ora de 3 ori / zi OTS
o pe termen mediu – o saptamina = intr-o saptamina sa mearga fara ajutor pina la baie OTM
o pe termen lung – saptamini, luni = sa-si mareasca progresiv mobilitatea degetelor sa fie capabila sa tricoteze intr-o luna OTL
- pentru fiecare problema pot fi formulate mai multe obiective
- pentru a atinge un obiectiv indepartat se fixeaza mai multe obiective scurte sau pe termen mediu
- exemple
o 1
D-na X va trebui sa faca in fiecare zi in trei reprize exercitii de flexie a degetelor si pumnului – termen scurt
92
Intr-o saptamina sa fie capabila sa preseze o minge rind pe rind in fiecare mina – termen mediu
Aceste obiective cumulate vor duce putin citeputin la obiectivul pe termen lung – peste o luna sa tricoteze
o 2
Ingrijim 2 femei in jur de 70 de ani, una activa si una care ni-si paraseste patul, ambele operate de fractura de col femural
Obiectivul in primul caz va fi ca la intoarcerea la domiciliu la sotul ei sa fie capabila sa mearga fara baston, sa poata efctua sarcinile zilnice obisnuite
In al doilea caz obiectivul va fi ca pacienta sa se inapoieze la casa de batrini cu fractura vindecata si fara complicatii
o 3
D-na X se va ridica intotdeauna cu ajutor
Este un obiectiv permanent
Exercitiu de elaborare a obiectivelor
Pornind de la urmatoarele diagnostice de ingrijire, elaborati obiectivele necesare
1. deshidratatre usoara, legat de o hidratare insuficienta
raspuns – ca pacientul sa bea 2000 ml timp de 24 ore
2. diminuarea amplitudinii respiratorii, din cauza imobilizarii indelungate, virsta 74 ani
raspuns – ca pacientul sa-si amelioreze amplitudinea respiratiei, sa faca exercitii respiratorii timp de 5 min de 2 ori/zi
3. predispozitie la escare de decubit , din cauza ca pacientul este imobilizat de mai multe zile si se misca putin in pat
raspuns – ca pacientul sa se intoarca si sa-si schimbe pozitia in pat , ajutindu-se de marginea patului sau auxiliar la fiecare 2 ore
Interventia
- alegerea interventiei permite asistentei sa determine modul de a ationa pentru a corecta problema de dependenta a pacientului
- actiunile asistentei de suplinire si de completare a ceea ce pacientul nu ae singur au ca scop conservarea sau atigerea unui grad optim de independenta a pacientului
- asistenta care intocmeste planul de ingrijire trebuie sa gindeasca la interventii care rapund cu adevarat nevoilor specifice ale pacientului
- interventiile trebuie sa fie
o novatoare
o personalizate
o observabile
o masurabile - evaluabile
- pentru ca interventiile sa fie evaluabile trebuie
o sa se indice la ce ora la 2-4-10 ore
o in care moment al zilei – dimineata, seara, dupa baie
o la ce interval – de trei ori pe zi
93
o ce continuitate
o pe ce durata trebuie sa se desfasoare actiunea sau sa se supravegheze continuu semnele
Aplicarea planului de ingrijire
SCOP
- de a asigura prelucrarea in sarcina globala si personalizata, a ingrijirilor individului
- este indispensabil sa alegi un sistem de organizare care sa permita fiecarei asistente medicale o resposabilitate totala a unui grup de pacienti in loc sa-i dei un numar de sarcini pe care le va efectua la toti pacientii din sectie
- aplicarea planului de ingrijiri se realizeaza in practica, in functie de modalitate de executie si supraveghere
- delegarea unor activitati nu influienteaza calitatea ingrijirilor si nu ofera o valoare mai mica sau mai mare in ierarhia sarcinilor dar ramin sub resposabilitatea asistentei medicale care le planifica , le realizeaza sau le determina realizarea si care controleaza buna executie , respectindu-se normele de securitate, de confort si de calitate a ingrijirilor
4. Executarea – aplicarea – ingrijirilor
- constituie momentul realizarii constiente si voluntare a interventiilor planificate pentru a obtine rezultatul planificat
- aplicarea in prctica a actiunilor are ca scop sa ajute pacientul sa-si mentina sau sa-si recapete independenta sau un oarecare nivel de independenta
- in aplicarea in practica a interventilor sunt antrenati
o pacientul
executa actiunile planificate pentru el, in functie de resursele proprii
o asistenta
supervizeaza aceste actiuni, incurajeaza, informeaza, isi manifesta empatia, ajuta si efectueaza toate ingrijirile necesare pacientului
o echipa de ingrijire
asigura completarea si eficacitatea activitatii profesionale
o familia
in anumite circumstnte sunt alaturi in actiuni de ingrijire
- implicarea acestora are ca scop de a reduce sau a elimina cauza problemei
- realizarea interventiei reiese din evaluarea starii pacientului inainte, in timpul si dupa interventie
- important este ca interventia sa fie formulata clar si precis
- se va indica
o cui se adreseaza actiunea
o orarul
o semnatura asistentei care planifica , executa ingrijirile
- exemplu – se determina pacientul sa practice exercitii respiratorii 10 respiratii abdominale profunde 5 minute la 2 ore semnatura XY
Exercitiu - pentru integrare in procesul de nursing – fara evaluare
94
Domnul V.R. 68 de ani, este spitalizat de putin timp petru probleme cardiace, care acum sunt in ordine. Citeva elemente reies din culegerea de data. El se alimenteaza destul de bine, se hidrateaza foarte putino obautura la masa de prinz. Cu toate ca i s-a recomandat sa umble, el are dificultate in a se deplasa din cauza unei fracturi a gambei drete, unde mai simte putina durere. Are nevoie de ajutor pentru a umbla. Se jeneaza sa ceara ajutor asistentei. Nu suna decit foarte rar. Defecare regulata, la doua zile, insa scaune dure, mictiuni putin mai frecvente. El spune ca se retine adesea in a se urina. Incontinenta usoara ocazionala. Se plinge uneori de durere in partea inferioara a abdomenului.
- se acorda prioritate nevoii de a se misca pentru ca produce cea mai pronuntata dependenta cu repercursiuni asupra altor nevoi
- plan de ingrijire
Nevoia
Date care demonstreaza dependenta
Diagnostic de ingrijire
Obiective
Interventii
A se misca
- dificultate in a se deplasa
- durere la nivelul gambei
- are nevoie de ajutor pentru a se deplasa
Alterarea mobilitatii din cauza sechelei unei fracturi manifestata prin durere la nivelul gambei
Ca intr-o saptamina el sa fie capabil sa se deplaseze pentru a merge la toaleta
Se fac exercitii pasive si active ale membrelor inferioare de 2 ori pe zi.
Se determina pacientul sa mearga cu ajutor de 3 ori /zi, cite 5 min la inceput apoi crescind cite un minut pe zi
A comuica
- ii e jena sa ceara ajutor
- nu suna decit foarte rar
Dificultate in a comunica legata de jena
Ca el sa-si exprime nevoile cu mai multa indrazneala se va evalua la 3 zile
Se raspunde cu rapiditate cind suna, ii subliniez disponibilitatea asistentei pentru a-l ajuta
A elimina
- mictiuni putin mai frecvente
-incontinenta ocazionala
- dureri uneori in partea inferioara a abdomenului
Modificarea schemei urinare din cauza dificultatii in a se adapta la mobilizare
Ca el sa-si restabileasca o schema urinara normala orar de eliminare intr-o saptamina
Se explica pacientului necesitatea de a urina atunci cind simte aceasta senzatie pentru a evita incontinenta.
Se va conduce
95
la toaleta la 2 ore.
Se lasa urinarul la indemina pe timpul noptii.
A se hidrata
- se hidrateaza putin, nu bea lichide intre mese
Insuficienta hidratare legat de frica de a fi obligat sa mearga la toaleta
Ca el sa bea 1500 ml de lichid pe zi – a se avalua zilnic
Se lasa portia de apa la indemina.
Se explica necesitatea de a bea cel putin un pahar de apa intre mese.
Se ofera pacientului un pahar de suc la ora 10 , la ora 14 si la ora 20
- interventiile cu rol delegat reies din prescriptiie medicului
- sfaturi pentru efectuarea interventiilor de ingrijire
o nu efectuati niciodata acte de ingrijire fara a cunoaste rationamentul, efectul asteptat
o inainte de orice actiune reexaminati pacientul pentru a evalua starea problemelor si verificati daca interventiile prevazute sunt intotdeauna portivite
o nu sunteti roboti, fiti atenti la reactiile pacientului si modificati orice interventie ineficace
o implicati pacientul si familia sa, explicatiile intotdeauna ratiunea interventiilor
o pregatiti mediul inconjurator si fara perocole
as. Princ. Tamas Simona
Executarea ingrijirilor si relatia asistent – pacient
- ingrijirile trebuie sa fie de suplinire in satisfacerea a nevoilor fundamentale – V. Henderson
- ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre cistigarea autonomiei pacientului
- asistenta trebuie sa fie capabila de disponibilitate, de vointa de a ajuta si de o deschidere fata de altii care constituie un climat esential in desfasurarea activitatii
- aceata relatie trebuie sa urmareasca stabilirea unei comunicatii
o functionala
usurarea schimburilor – dialogurilor - cotidiene
o pedagogica
invatarea – transmiterea informatiilor necesare prevenirii
reabilitarea atit fizica cit si psihica a pacientului
o terapeutica
stabilirea unei relatii intre asistenta si pacient de
acceptare reciproca
atitudine de respect , caldura
96
intelegere empatica fata de pacient
- trebuie tinut cont de faptul ca , cu cit starea e mai critica cu atit pacientulare nevoie de mai multa intelegere si suport
- in munca sa pentru pacient asistenta trebuie sa comunice cu el in multiple circumstante
o atunci cind acesta ajunge la spital
o atunci cind se face interviul pentru culegerea de date
o atunci cind se executa ingrijirile zilnice , moment in care asistenta trebuie sa explice totul pacientului
- comunicarea verbala si nonverbala trebuie sa fie o comunicare terapeutica, o relatie de ajutor pentru pacient
Situatii sau reactii in timpul ingrijirilor care trebuie sa fie in atentia asistentei
- anxietate
o sentiment de inconfort si de tensiune, pe care il transmite persoana
o poate apare sub forma acuta in prezenta unei dureri, a fricii, a nelinistii
o poate produce usoare modificari ale pulsului, respiratiei, tensiunii arteriale – o crestere marcata
- stres
o una din problemele cele mai raspindite ale timpului nostru
o se manifesta atit fizic cit si psihologic
o poate antrena numeroase probleme de sanatate
- frica
o anxietatea se asociaza adesea cu frica
o un sentiment resimtit de individ fata de un pericol fizic sau psihologic
- durere
o senzatie neplacuta perceputa intr-un loc sau mai multe ale organismului
o insotita de anxietate, depresie, furie
o intrebarile cu caracter religios se intensifica
- singuratate
o boala, infirmitatea si batrinetea nu sunt intodeauna atractive
o este starea individului care se regaseste singur cu el insusi
- imobilitate
o diminuarea activitatii normale
- instrainare
o pacientii aflati in serviciile de sanatate care sesizeaza ca nu exista loc, ca nu se tine seama de opiniile lor, de nelinistea lor, de capacitatea lor de decizie, de dreptul lor la informatie, de preferintele lor
- sentiment de neputinta
o situatie in care pacientul se vede condamnat si constata cu amaraciune inutilitatea ingrijirilor, isi da seama ca nimeni nu poate sa faca mai mult pentru el
- modificarea schemei corporale
o o schimbare progresiva cum ar fi slabirea, obezitatea, menopauza, imbatrinirea care pot produce perturbari importante
o socul cel mai puternic este format de o boala deformanta cum ar fi artrita, paralizia, interventii chirurgicale mutilante
o il fac pe pacient sa traiasca sentimente de frustrare, devalorizare si pierderea increderii de sine
- pierderea unei fiinte dragi, a unui rol, a unui statut social
97
o creeaza dificultati de ordin material, profesional sau emotiv
- doliul
o dupa decesul unei fiinte dragi este o pierdere cu repercursiuni importante
- toate aceste situatii pot fi reduse de catre asistenta prin ingrijiri potrivite, intelegere empatica, prezenta umana si caldura sufleteasca
- invatarea pacientului este un act de ingrijire esential si necesar
- trebuie sa incurajam pacientul sa puna intrebari
EVALUAREA INGRIJIRILOR
- consta in a aduce o apreciere asupra progresului pacientului in raport cu interventiile asistentei
- inseamna a determina daca pacientul a atins obiectivul stabilit
- este o descriere precisa si o apreciere a rezultatelor ingrijirilor acordate pacientului in functie de obiectivele stabilite
- este o conditie absoluta a calitatii ingrijirilor
- se face cu regularitate, la diverse intervalle
- consta in a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a ingrijirilor acordate
- examinarea se face la termenul fixat
- se evalueaza reactia pacientului la ingrijiri si satisfactia pacientului insusi
- rezultatul obtinut
o cind asistenta formuleaza obiectivele ingrijirilor, ea exprima ce rezultat prevede sa se obtine in urma ingrijirilor
o exemplu
o d-na X sa accepte sa isi exprime miine sentimentele resimtite cu ocazia primului pansament dupa mastectomie
o pentru a realiza acest obiectiv asistenta isi planifica toate interventiile in vederea obtinerii acestui rezultat, va merge sa vada pacienta cind va fi mai odihnita, o va asculta, o va ajuta sa se exprime, va manifesta empatie, va incepe sa abordeze cu ea probleme de perceperea imaginii de sine
o exemplu de evaluare
pacienta e inca socata, nu se poate exprima prea mult, plinge, este descurajata, dar in urma discutiei avuta cu asistenta este mai calma
rezultatul nu a fost atins , obiectivul trebuie reluat
pacienta accepta sa vorbeasca despre sentimentele sale, plinge, zice ca nu va mai fi niciodata ea insasi, ca se devalorizeaza, ii e teama pentru relatiile ei cu sotul, spune ca s-a mai imbarbatat dupa discutia cu asistenta
rezultatul este satisfacator
evaluarea rezultatelor este intr-un fel o culegere de date
noile date obtinute despre evolutia pacientului sunt adaugate, revazute, se stabilesc prioritatiile, obiectivele si se decid noi interventii daca este cazul – proces ciclic
o evaluarea se face tot timpul ingrijirii
o cind se observa ca semnele nu s-au diminuat , nu au avut impactul dorit procesul de ingrijire se reaia de la prima etapa
o evaluarea permite reajustarea obiectivelor si deci modificarea interventiilor
o prezinta o asemanare cu spirala educatiei caci ne permite sa evaluam in permanenta
98
- satisfactia pacientului
o este important de a cunoaste aprecierea pacientului , insa trebuie sa avem si rezerve pentru ca pacientul nu stie intotdeauna ceea ce implica o buna ingrijire
o evaluarea nu ar fi completa fara o evaluare a intregului proces urmat, mai ales cind intervin numeroase schimbari in starea pacientului
o se face pornind de la un punct de referinta care defapt este obiectivul de ingrijire
o exemplu – obiectivul pentru o escara de 3 cm diametru si 2 mm profunzime poate fi ca escara de decubit sa granuleze intr-o saptamina, pornind de aici asistenta va putea cu usurinta sa judece evolutia acestei probleme
o procesul de ingrijire este un proces ciclic si permanent reinoit
- planurile de pot fi considerate planuri de referinta care furnizeaza linii directoare si care trebuie luate in seama
- toate pot fi instrumente de lucru utile si trebuiefolosite ca puncte de plecare pentru ca aduc informatiile de baza , ajuta invatarea, usureaza demarajul planificarii, ajuta la stabilirea unui plan de ingrijire individualizat
- utilizarea planului de ingrijire nu se face orbeste pentru ca nici un plan standard nu sunt scrisi termenii generali, nu pot fi tratae si cuprinse toate problemele particulare
- exemplu – un pacient prezinta intoleranta la activitate
o asistenta nu va putea planifica mijloacele de interventie pentru aceasta problema inainte de a stii care sunt activitatiile autorizate de medic
o inainte de a decide interventiile autonome, asistenta va verifica prescriptiile medicale referitoare la
limitarea activitatii fizice
restrictii alimentare
alte prescriptii ale medicului cu rol delegat
Plan de ingrijire in perioada pre si portoperatorie
Ghid necesar pentru pacientii in situatii asemanatoare
Diagnostic de ingrijire
Obiective
Interventii
Evaluare
Data
- anxietate din cauza interventiei chirurgicale
Ca pacientul sa-si exprime sentimentele de neliniste, inaintea interventiei chirurgicale
Se evalueaza intelegerea si asteptarile pacientului/familiei in ceea ce priveste interventia chirurgicala, anestezie si ingrijire pre si post
Pacientul isi exprima nelinistea , dar anxietatea si nelinistea inca mai persista
Data……..
Semnatura……
Lipsa de cunostiinte in legatura cu
- procedurile preop.
- procedura
Sa cunoasca si sa inteleaga
- procedurile preop.
- procedura
Se identifica motivul precis al fricii ; anestezia, durerea, frica de moarte
Se manifesta
Pacientul a inteles explicatiile primite si este mai linistit
99
chirurgicala
- procedurile si urmarile postop.
interventiei
- procedurile si urmarile postop.
intelegere empatica
Se clarifica cu pacientul/familia conceptiile eronate
Se informeaza si se explica diferitele proceduri : operatorii – asepsia, medicatia , restrictia de alimente, mijloace de diagnostic, sondele vezicale, spalaturi
Se explica procedura chirurgicala : proceduri postop (sala de trezire, ingrijiri intensive, controlul durerii, repausul la pat, pozitii)
Se informeaza despre urmarile firesti postop
Se incurajeaza pacientul sa isi exprime temerile, sentimentele, nelinistea
Neliniste in legatura cu posibilitatea aparitiei unor complicatii
Sa nu prezinte complicatii – hemoragii, infectii, durere, tromboflebite
Se dau informatii corespunzatoeare in legatura cu masurile de prevenire a complicatiilor postoperatorii
Se explica cum sa participe la ingrijirile postop – sustinerea plagii cind tuseste, exercitiile membrelor inferioare, exercitii respiratorii, mobilizare
Se dau informatii relative destpre pansament, tuburi de dren, aparate de monitorizare
Si-a insusit informatiile si a inteles necesitatea participarii la ingrijirea propie
Frica legata de neadaptarea le regimul terapeutic
Sa inteleaga si sa respecte regimul impus
Se discuta despre adaptarea la regimul terapeutic, astfel in
Pacientul spune in urma discutiei avute cred ca voi
Sa-si diminueze nelinistea si frica
Sa-si exprime sentimentele si emotiile traite
cit sa cistige increderea in fortele proprii
Se solicita pacientului sa-si exprime preocuparea si sa puna intrebari in vederea clarificarii problemelor si diminuarii anxietatii
reusi sa ma adaptez situatiei
Nu mai este anxios, isi exprima preocuparile, pune intrebari pentru clarificarea unor probleme
Data …………
Semnatura ……
101
BIBLIOGRAFIE
1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing – aspecte teoretice şi practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1999
2. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Helju Alina, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000
3. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions HRW Ltée, Montréal, 1980
4. Clocotici Lucreţia, Profesia de asistentă medicală, Editura Info-Team, 1995
5. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului locomotor, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001
6. George Julia B., Nursing Theories, The Base for Professional Nursing Practice, New Jersey, 1985
7. Huber A., Karasek – Kreutzinger, Les techniques de soins infirmiers, Lamarre, Paris, 1990
8. Janice B. Lindberg, Mary Love Hunter, Ann Z. Kruszewski, Introduction to Nursing Concepts, Issues and Opportunities, Third Edition, Lippincott, Philadelphia, New York, 1998
9. Jamieson Elizabeth M., McCall M. Janice, Blythe Rona, Guidelines for Clinical Nursing Practices, Churchill Livingstone, 1988
10. Kezier Barbara, Olivieri Erb Eleonora, Fundamentals of Nursing. Fourth Edition. Addison - Wesley Publishing Company,1991
11. Kezier Barbara, Olivieri Erb Eleonora, Fundamentals of Nursing – concepts and procedures, Addison - Wesley Publishing Company,California, USA, 1987
12. Langlet Michèle, Ergonomie et soins infirmiers. La santé des soignants, Editions Lamarre, Paris, 1990
13. Luck Mann I., Gorensen K.C., Medical Surgical Nursing, W. B. Saunders CO, 1987
14. Lynda Juall Carpenito Nursing Diagnosis, Aplication to Clinical Practice, J.B. Lippincott Company, 1983
15. Ingrijirea bolnavului – Repere istorice si etice – Lucretia Clocotici Editura VIATA MEDICALA ROMANEASCA 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.