TESTE AMG - NURSING 3

1. 
   
   B. Asociati notiunile din cele doua coloane
   
   
   TESTUL III
   Indicați răspunsurile corecte
   
   
   1. Asistenta medicală este profesionista care:
   1. respectă fiinţa umană ca entitate bio-psiho-socială în interrelaţii cu mediul înconjurător, cu valorile şi principiile sale de viaţă;
   2. acordă îngrijiri într-un mediu terapeutic securizant;
   3. realizează cu familia şi aparţinătorii o relaţie funcşională de colaborare.
   2. 
      Responsabilităţile care definesc direcţiile importante, descrise de,, Codul pentru asistentele medicale" sunt:
   1. promovarea sănătăţii;
   2. prevenirea îmbolnăvirilor;
   3. restabilirea sănătăţii;
   4. înlăturarea suferinţei.
   3. Nursa generalistă presupune:
   1. o pregătire pluridisciplinară;
   2. însuşirea competenşelor de bază şi nu numai cunoştinţele;
   3. să aibă cunoştinşe de psihologie;
      
      
   4. să aibă atitudine pozitivă faţă de pacient şi familia sa ;
   5. să aibă capacitate de empatie.
   4. Fenomenele urmărite de asistenta medicală sunt reacţiile :
   1. individuale ;
   2. familiale ;
   3. de grup.
   5. Funcţiile asistentei medicale sunt de natură :
   1. independentă;
   2. dependentă;
   3. interdependentă.
   6. Funcţia asistentei medicale, de natură independenta, presupune:
   1. stabilirea relaţiilor de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;
   2. aplicarea metodelor de observaţie, de tratament sau de readaptare;
   3. promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
   7. Funcţia asistentei medicale, de natură dependenta, presupune:
   1. observarea, la pacient a modificărilor produse de boală sau tratament;
   2. asigurarea ingrijirilor de confort;
   3. actiuni de rezolvare a problemelor psihosociale.
   8. Funcţia asistentei medicale, de natură interdependenta, presupune:
   1. actiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social;
   2. acţiuni de educaţie pentru sănătate;
   3. actiuni de rezolvare a problemelor psihosociale.
   9.Elementele de competenţă pentru practicarea unor îngrijiri de calitate constau în:
   1. cunoaşterea unui model de îngrijire (nursing);
   2. cunoştinţe acumulate şi cunoaşterea demersului ştiinţific;
   3. cunoaşterea pacientului.
   10. Cadrul conceptual al îngrijirilor cuprinde următoarele elemente:
   1. scopul profesiei şi beneficiarul ei;
   2. rolul asistentei medicale;
   3. natura intervenţiilor aplicate beneficiarului şi consecinţele acestor intervenţii.
   11. Cunoştinţele însuşite de asistentă în procesul educativ sunt de natură:
   1. ştiinţifică, tehnică, relaţională;
   2. etice, legislative;
   3. ambele.
   12. Demersul ştiinţific al îngrijirilor constituie pentru asistentă:
   1. un instrument de investigaţii, analiză;
   2. un instrument de planificare şi evaluare a îngrijirilor;
   3. un scop în sine.
   13. Relaţia asistentă-pacient reprezintă un proces bazat pe:
   1. încredere, demnitate, respect;
   2. comunicare afectivă, colaborare;
   3. aplicarea sarcinilor care nu-i depaşesc limitele de competenţă.
   14. Funcţiile autonome ale asistentei medicale constau în:
   1. asigurarea confortului fizic şi psihic al pacientului;
   2. administrarea medicaţiei;
   3. stabilirea relaţiilor de încredere cu pacientul şi aparţinătorii;
   4. transmiterea de informaţii şi învăţăminte pacientului pentru păstrarea sănătăţii.
   15. Rolul asistentei medicale este:
   1. să asigure îngrijirea pacientului numai în raport cu indicaţiile medicului;
   2. să ajute persoana bolnavă să-şi recapete sănătatea;
   3. să suplinească persoana bolnavă pentru satisfacerea nevoilor sale.
   16. În elaborarea unui cadru conceptual privind îngrijirile, orientarea nouă este către:
   1. îngrijiri centrate pe sarcini;
   2. îngrijiri centrate pe persoana îngrijită;
   3. ambele.
   17. Scopul îngrijirilor după modelul conceptual al Virginiei Henderson este:
   1. păstrarea independenţei individului în satisfacerea nevoilor sale;
   2. suplinirea individului în ceea ce nu poate face singur;
   3. ambele.
   18. Nursingul, ca parte integrantă a sistemelor de sănătate cuprinde:
   1. promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor;
   2. îngrijirea persoanelor bolnave;
   3. promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea persoanelor bolnave fizic şi psihic, precum si a persoanelor handicapate, in orice tip de unitate sanitară.
   19. Modelul conceptual al îngrijirilor după Virginia Henderson precizează:
   1. individul este un tot;
   2. individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale;
   3. individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă.
   20. Clasificarea nivelurilor de dependenţă (I-IV) se face în funcţie de:
   1. punctajul obţinut actualizând satisfacerea fiecărei nevoi;
   2. durata problemelor actuale;
   3. apariţia problemelor potenţiale.
   21. Procesul de îngrijire reprezintă:
   1. metodă care permite acordarea îngrijirilor;
   2. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor pacientului pentru a răspunde nevoilor sale fizice, psihice sau sociale;
   3. un mod de asigurare în serie a îngrijirilor acordate pacientului.
   22. Interviul reprezintă:
   1. forma specială de interacţiune verbală;
   2. metodă de culegere a datelor variabile şi stabile;
   3. instrument de personalizare a îngrijirilor.
   
   
   
   
   23. Abilităţile asistentei medicale pentru a facilita un interviu sunt:
   1. capacitatea de a formula întrebări inchise sau deschise;
   2. capacitatea de a evalua obiectiv observaţiile şi de a le sintetiza;
   3. disponibilitatea de ascultare activă a pacientului şi de a-l readuce la subiect;
   4. disponibilitatea de a comenta cu pacientul datele obţinute.
   24. Aşezaţi în ordine etapele procesului de îngrijire:
   1. culegerea datelor – assesmentul;
   2. planificarea îngrijirilor;
   3. analiza şi interpretarea datelor;
   4. evaluarea rezultatelor;
   5. implementarea planului.
   6. a,b,c,e,d
   25. Independenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale e reprezentată de:
   1. satisfacerea unei nevoi fundamentale prin acţiuni proprii;
   2. satisfacerea unei nevoi fundamentale cu ajutorul altei persoane;
   3. satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale prin acţiuni proprii în funcţie de gradul de creştere şi dezvoltare al persoanei.
   26. Manifestarea de dependenţă este:
   1. semn observabil care permite identificare stării de dependenţă;
   2. incapacitatea persoanei de a-si satisface una din nevoile sale fundamentale;
   3. lipsa de cunoştinţe a persoanei asupra modului în care să-şi satisfacă nevoile fundamentale.
   27. Pacientul poate sa prezinte următoarele forme de depentenţă:
   1. actuală, potenţială;
   2. descrescândă, permanentă;
   3. ambele.
   28. Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
   1. factori de ordin fizic, psihologic, social, spiritual ;
   2. factori legaţi de insuficiente cunoştinţe ;
   3. ambele.
   
   
   29. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind :
   1. toate obstacolele fizice de natura intrinsecă;
   2. toate obstacolele fizice de natura extrinsecă;
   3. toate obstacolele fizice de natura intrinsecă sau extrinsecă ce influenţează negativ satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale.
   30. Sursele de dificultate de ordin social cuprind problemele generate persoanei în raport cu:
   1. anturajul său;
   2. partenerul de viaţă;
   3. familia sa;
   4. prientenii;
   5. colegii de muncă.
   31.Mijloacele principale cele mai eficace de a obţine informaţiile dorite despre pacient sunt:
   1. observarea pacientului;
   2. interviul pacientului;
   3. consultarea surselor secundare.
   32.Elementele de evitat în utilizarea observaţiei sunt:
   1. subiectivismul;
   2. judecăţi preconcepute;
   3. rutina şi superficialitatea:
   4. lipsa de concentraţie şi continuitate.
   33.Interviul:
   1. este o formă de interacţiune verbală între asistentă şi pacient;
   2. permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei;
   3. este un instrument de personalizare a îngrijirilor.
   34.Dificultatea în analiza şi interpretarea datelor provine din:
   1. numarul mare de date culese, varietatea surselor de informaţii;
   2. caracterul schimbător al unui număr mare de date;
   3. subiectivitatea persoanei care culege datele.
   35.Diagnosticul de îngrijire cuprinde:
   1. descrierea procesului patologic;
   2. enunţul problemei de dependenţă, a sursei de dificultate şi a manifestării de dependenţă;
   3. enunţul manifestării de dependenţă.
   36.Diagnosticul de îngrijire:
   1. orientează asistenta spre intervenţii autonome; ţine cont de problema de sănătate în sine a pacientului;
   2. orientează practicianul spre tratament.
   37.Planificarea ingrijirilor, a treia etapă a procesului de ingrijire, presupune:
   1. stabilirea unui plan de intervenţie;
   2. prevederea etapelor şi a mijloacelor de desfăşurare;
   3. prevederea precauţiilor care trebuie luate.
   38.Pentru fiecare problemă de dependenţă se pot formula:
   1. un obiectiv;
   2. mai multe obiective;
   3. unul sau mai multe obiective.
   39.Asistenta care întocmeşte planul de îngrijire trebuie să se gândească la intervenţii care:
   1. răspund nevoilor specifice ale pacientului;
   2. conduc la realizarea obiectivelor;
   3. ambele.
   40.Intervenţiile trebuie să fie:
   1. novatoare, personalizate;
   2. observabile, măsurabile (evaluabile);
   3. ambele.
   41.Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului:
   1. înainte de intervenţie;
   2. înainte, în timpul şi după intervenţie;
   3. după intervenţie.
   42.Fiecare plan de îngrijire va fi completat cu:
   1. intervenţii constante;
   2. elemente de supravegheat;
   3. intervenţii cu rol delegat.
   43.În munca sa pentru pacient, asistenta trebuie să comunice cu el în multiple circumstanţe:
   1. când acesta ajunge la spital;
   2. când se face interviul pentru culegerea datelor;
   3. când se execută îngrijirile zilnice.
   
   
   
   

   1	a,b,c
   2	a,b,c,d
   3	a,b,c,d,e
   4	a,b,c
   5	a,b,c
   6	a,c
   7	a
   8	a,b,c
   9	a,b
   10	a,b,c
   11	c
   12	a,b
   13	a,b
   14	a,c,d
   15	b,c
   16	b
   17	c
   18	c
   19	c
   20	a
   21	b
   22	a,b,c
   23	a,b,c
   24	a,c,b,e,d
   25	c
   26	a
   27	c
   28	c
   29	c
   30	a,b,c,d,e
   31	a,b,c
   32	a,b,c,d
   33	a,b,c
   34	a,b,c
   35	b
   36	a
   37	a,b,c
   38	c
   39	c
   40	c
   41	b
   42	a,b,c
   43	a,b,c
   44	a,b,c

   
   
   44.Evaluarea îngrijirilor:
   1. este o condiţie absolută a calităţii îngrijirilor;
   2. trebuie să se facă cu regularitate, la diverse intervale;
   3. aduce o apreciere asupra progresului pacientului în raport cu intervenţiile asistentei medicale.