TESTE AMG - TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII 9

1. Infecţia se defineşte astfel:

a) reacţia locală sau generală rezultată din pătrunderea şi multiplicarea agentului microbian în organism;

b) reacţia locală determinată de pătrunderea microbului în organism;

c) boala rezultată ca urmare a pătrunderii microbului în organism

2. Sterilizarea ca metodă de prevenire a infecţiilor reprezintă:

a) totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existenţă a microorganismelor;

b) totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existenţă a microorganismelor, de la suprafaţa sau profunzimea unui obiect;

c) totalitatea procedeelor de distrugere a microbilor din mediul înconjurător.

3. Care din următorii termeni poate fi definit ca absenţa tuturor microbilor?

a) steril;

b) curat;

c) dezinfectat.

4. Mănuşile din cauciuc se sterilizează în vederea folosirii pentru o intervenţie chirurgicală astfel:

a) autoclav 30 min-2,5 atm.;

b) poupinel, 60 min-180°C;

c) autoclav 30 min-1,5 atm.

5. Materialul moale pentru efectuarea pansamentului se sterilizează astfel:

a) autoclav 30 min-2,5 atm.;

b) poupinel 60 min-180°C;

c) autoclav 30 min-1,5 atm.

6.Pentru manevrarea materialelor şi instrumentelor sterile se poate utiliza:

a) mâna acoperită cu mănuşa sterilă;

b) mâna spălată cu apă şi săpun;

c) pensa de servit.

7.În urma controlului umidităţii materialelor sterilizate la autoclav s-a înregistrat:

a) 5% umiditate;

b) 10% umiditate;

c) 50% umiditate;

care este umiditatea admisă?

8. Sterilizarea prin metode fizice utilizează:

a) căldura,radiaţiilegamma;

b) radiaţiile ultrascurte;

c) ultrasunetele.

9.Încărcătura casoletelor introduse în autoclav este importantă pentru a obţine o sterilizare eficientă:

a) nu depăşeşte 120 g/dm³;

b) este de 150 g/dm³;

c) este de 175 g/dm³.

10.Dezinfecţia este operaţia:

a) de distrugere a agenţilor infecţioşi de pe tegumente, mucoase, obiecte şi din încăperi;

b) de distrugere a paraziţilor de pe obiecte;

c) de distrugere a insectelor transmiţătoare de microbi.

11.Ortopneea se defineşte ca o:

a) expectoraţie seroasă;

b) respiraţie in poziţie verticală a corpului;

c) respiraţie in poziţie orizontală a corpului

12.Spălarea de decontaminare a mâinilor se face astfel:

a) spălare cu apă şi săpun;

b) spălare cu apă, săpun, fiecare cu periuţă, uscare şi aplicare de alcool 2x5 ml;

c) spălare cu apă, săpun, frecare cu periuţa, uscare.

13.Drenajul postural inseamnă:

a) eliminarea secreţiilor bronşice prin tuse;

b) utilizarea gravitaţiei pentru drenarea secreţiilor de la nivel pulmonar;

c) o incizie la care se aplică un tub de dren.

14. Dezinfecţia termometrelor se face prin submerjarea lor în soluţie de:

a) cloramină 5-10 g ‰

b) alcool 70˚

c) bromocet 1 g ‰

15.Poziţia bolnavului pentru tracocenteză este:

a) şezand cu trunchiul semiflectat, braţele pe coapse;

b) şezand cu braţul ridicat deasupra cefei pană la urechea opusă de partea unde se practică puncţia;

c) şezand cu braţele pe langă corp.

16.Pentru manevrarea unor soluţii dezinfectante, personalul medical respectă măsurile de protecţia muncii:

a) utilizarea mănuşilor de cauciuc;

b) utilizarea măştilor de protecţie;

c) utilizarea ochelarilor de protecţie.

17.Pentru eficienţa utilizării soluţiei de var cloros se are în vedere:

a) preparare zilnică;

b) depozitare în recipiente din metal;

c) depozitare în recipiente închise la culoare din material plastic.

18.Dezinsecţia reprezintă:

a) distrugerea insectelor;

b) distrugerea insectelor care pot transmite boli infecţioase;

c) distrugerea păduchilor.

19.Circuitele funcţionale în unităţile sanitare respectă următoarele elemente:

a) circuitul aseptic indică sensul de circulaţie pentru protecţia împotriva infecţiilor;

b) circuitul septic asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor;

c) între circuitul septic şi cel aseptic funcţionează principiul neseparării circuitelor.

20.Infecţiile intraspitaliceşti se definesc astfel:

a) îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate în spital;

b) îmbolnăviri de natură infecţioasă care se manifestă după exter­narea pacientului

c) îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate în spital şi care se manifestă în timpul internării sau după externare.

21. Sunt expuşi mai frecvent infecţiilor nosocomiale:

a) pacienţii vârstnici, taraţi;

b) pacienţii supuşi manevrelor invazive;

c) pacienţii internaţi de urgenţă în spital.

22. Oxigenoterapia este un act terapeutic:

a) etiologic;

b) simptomatic;

c) de urgenţă

23. Cand calea naturală eficientă in administrarea alimentelor nu poate fi folosită pentru bolnavul chirurgical, cel puţin in primele zile postoperator, putem folosi următoarele căi:

a) gastrostomia;

b) calea intravenoasă;

c) sonda nazogastrică sau nazojejunală.

24. Recoltarea sângelui capilar pentru examenul hematologic se face prin:

a) înţepare în pulpa degetului:

b) înţepare pe faţa plantară a halucelui;

c) puncţie venoasă.

25.Odată cu varsta, eficacitatea mecanismelor de termoreglare diminueaza.

In jurul cărei valori se situează temperatura normală la o persoană varstnică:

a) 36°C;

b) 37,4°C;

c) 35,1°C.

26.Recoltarea sângelui pentru examenele biochimice se face prin:

a) puncţie venoasă - dimineaţa, bolnavul fiind ,.â jeune¹';

b) înţepare în pulpa degetului;

c) ambele.

27.Recoltarea sângelui pentru examene bacteriologice se face:

a) când se suspectează o bacteriemie;

b) când se suspectează o septicemie;

c) ori de câte ori pacientul are febră.

28.Recoltarea exsudatului faringian se face pentru:

a) depistarea purtătorilor sănătoşi de germeni;

b) depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui;

c) depistarea unor afecţiuni digestive.

29.Pentru recoltarea exsudatului faringian avem nevoie de următoarele materiale cu excepţia:

a) eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină:

b) spatulă linguală;

c) seringă şi ace de unică folosinţă.

30.Recoltarea urinei pentru urocultură se face:

a) la jumătatea micţiunii;

b) prin sondaj vezical;

c) din urina colectată timp de 24 h.

31.Recoltarea urinei pentru urocultură se face:

a) înainte de administrarea antibioticelor;

b) concomitent cu administrarea antibioticelor;

c) ambele.

32.Pentru efectuarea tubajuiui gastric avem nevoie de:

a) sonda gastrică Faucher;

b) sonda duodenală Einhorn;

c) sonda Metras.

33. Trebuie să efectuezi un exudat faringian pacientului D., de 3 ani; cu portamponul steril ştergi:

a) amigdalele;

b) orofaringele;

c) valul palatin.

34.Sondajul duodenal efectuat în scop terapeutic se face pentru:

a) drenarea căilor biliare;

b) alimentaţie artificială;

c) evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare.

35.Pentru drenarea căilor biliare prin tubaj duodenal pacientul este aşezat în poziţie:

a) decubit dorsal;

b) decubit lateral stg;

c) decubit lateral dr.

36.Sondajul vezical efectuat în scop explorator se face pentru:

a) recoltarea unei cantităţi de urină pentru examenul de laborator;

b) depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare;

c) evacuarea conţinutului

(când aceasta nu se face spontan).

37.Complicaţiile imediate ale sondajului vezical sunt:

a) lezarea traumatică a mucoasei uretrale:

b) crearea unei căi false prin forţarea sondei;

c) boli infecţioase, prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.

38.Spălătura gastrică este indicată în:

a) intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice;

b) pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă;

c) ulcer gastric în perioada dureroasă.

39.Spălătura gastrică este contraindicată în:

a) intoxicaţii cu substanţe caustice;

b) hepatite cronice, varice esofagiene;

c) staza gastrică însoţită de procese fermentative.

40.Efectuarea clismelor în scop evacuator se face pentru:

a) evacuarea conţinutului intestinului gros;

b) pregătirea pentru intervenţii chirurgicale asupra rectului;

c) pregătirea pacientului pentru alimentare sau hidratare.

41.Antibiograma este metoda de laborator care:

a) determină prezenţa microbilor;

b) arată sensibilitatea microbilor faţă de antibioticul respectiv;

c) nu arată decat creşterea germenilor.

42.Pentru pregătirea copiilor in vederea explorării radiologice a colonului se efectuează:

a) clismă evacuatoare;

b) pauză alimentară de 12 ore;

c) administrare de purgative.

43.Pentru ca măsurarea pulsului să ducă la valori corecte, pacientul se va afla:

a) in decubit dorsal;

b) in repaus fizic şi psihic timp de 5-10 minute;

c) in cadrul intim, alături de familie.

44.Indicaţi tehnica corectă a recoltării sputei pentru examinări bacteriologice şi antibiogramă:

a) pacientul va respira adanc, va tuşi şi expectora intr-un recipient steril, oferit;

b) pacientul va tuşi şi expectora intr-o tăviţă renală;

c) in cursul zilei va bea lichide multe şi sputa va fi recoltată inainte de culcare.

45.Efectuarea puncţiei pleurale exploratorie poate determina următoarele accidente vitale:

a) tromboflebită profundă a membrelor superioare;

b) stop cardio-respirator reflex;

c) riză de astm bronşic;

d) anurie.

46.După ce aţi obiectivat hemoptizia, ce explorări consideraţi utile şi imediate:

a) radiografie baritată gastro-duodenală pentru excluderea unei cauze digestive;

b) radiografie toraco-pulmonară;

c) determinarea grupei sanguine, TC, TS, pentru o eventuală intervenţie chirurgicală;

d) citologia sputei.

47. Pacientului i se prescrie drenaj postural. Scopul este să:

a) crească aportul sanghin la plămani;

b) intărească musculatura respiratorie;

c) indepărteze lichidele din activitatea pleurală;

d) indepărteze secreţiile acumulate in arborele respirator

48. Valorile normale ale pulsului la copilul de 5 ani pot fi intre:

a) 120-140/min.;

b) 80-100/min.;

c) 90-100/min.

49.După efectuarea puncţiei, venoase supravegherea bolnavului presupune cu excepţia:

a) urmărirea locului puncţiei, mai ales dacă bolnavul este sub tratament anticoagulant;

b) compresie eficientă de minim 5 minute, la locul puncţiei;

c)hrănirea imediată a bolnavului.

50.Prin injecţia subcutanată se pot introduce în organism:

a) substanţe medicamentoase izotonice lichide nedureroase;

b) substanţe medicamentoase hipertonice;

c) substanţe medicamentoase uleioase.

51.Locurile de elecţie ale injecţiei subcutanate sunt:

a) faţa externă a braţului;

b) faţa supero-externă a coapsei;

c) regiunea deltoidiană.

52.Prin injecţia intramusculară se pot introduce în organism:

a) soluţii izotonice;

b) soluţii hipertonice;

c) soluţii uleioase.

53.Locurile de elecţie ale injecţiei intramusculare sunt:

a) regiunea supero-externă fesieră;

b) faţa externă a coapsei, treimea mijlocie;

c) regiunea subclaviculară.

54.Pe cale intravenoasă se pot introduce în organism:

a) substanţe izotonice;

b) substanţe hipertonice;

c) substanţe uleioase.

55.Accidentele injecţiei subcutanate

sunt următoarele, cu excepţia:

a) durere violentă prin lezarea unei terminaţii nervoase;

b) hematom prin perforarea unui vas;

c) flebalgia.

56.Accidentele injecţiei intramusculare sunt:

a) durere vie prin atingerea nervului sciatic;

b) paralizie prin înţeparea unui vas;

c) embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase.

57.Pentru evitarea uscării şi formării crustelor de mucus in tubul de traheostomie este important să se:

a) umecteze aerul respirat de bolnav;

b) pună cateva picături de apă distilată periodic in tub;

c) acopere deschiderea traheostomiei cu o compresă umezită cu ser fiziologic.

58.Incidentele oxigenoterapiei sunt următoarele, cu excepţia:

a) distensiei abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag;

b) emfizemului subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului datorită fisurării mucoasei;

c) emboliei gazoasă.

59. Cortizonul se administrează la început:

a) în doze mari, scăzând apoi cantitatea până la doza minimă de intreţinere;

b) în doze mici, care cresc treptat, până la doza maximă;

c) aceeaşi doză, până la sfârşitul tratamentului.

60.În timpul tratamentului cu cortizon, regimul alimentar va fi:

a) desodat;

b) hipersodat;

c) normosodat.

61.Prin care din următoarele investigaţii de laborator se poate pune in evidenţă trichomonas vaginalis:

a) frotiu;

b) leucograma;

c) R.B.W.

62.Paracenteza abdominal reprezintă:

a) pătrunderea cu ajutorul unui trocar în cavitatea peritoneală;

b) pătrunderea cu un ac în cavitatea pleurală;

c) pătrunderea cu un ac într-un organ parenchimatos.

63.Paracenteza abdominală seefectuează:

a) în fosa iliacă stângă, linia Monroe - Richter;

b) în fosa iliacă dreaptă;

c) la mijlocul liniei dintre ombilic şi simfiza pubiană.

64.Toracocenteza reprezintă puncţia:

a) cavităţii peritoneale;

b) cavităţii pericardice;

c) cavităţii pleurale.

65.Examenul endoscopic al mucoasei vaginale se face prin:

a) salpingografie;

b) colposcopie;

c) gastroscopie;

66.Toracocenteza efectuată în scop terapeutic se face pentru:

a) evacuarea unei colecţii de lichid pleural;

b) introducerea unor medicamente în cavitatea pleurală;

c) stabilirea prezenţei unei colecţii de lichid pleural.

67.Natura lichidului pleural (exsudat sau transsudat) se determină prin reacţiile:

a) Pandy;

b) Rivalta;

c) Nonne-Apelt.

68.Accidentele toracocentezei sunt următoarele, cu excepţia:

a) lipotimiei şi colapsului;

b) hematemezei;

c) pneumotoraxului.

69.Puncţia pericardica se efectuează în scop terapeutic pentru:

a) stabilirea naturii lichidului;

b) evacuarea lichidului acumulat;

c) introducerea substanţelor medicamentoase.

70.Accidentele puncţiei pericardice sunt următoarele, cu excepţia:

a) pătrunderii acului în miocard;

b) şocului pericardic;

c) edemului pulmonar acut.

71.Puncţia articulară este indicată în:

a) artrite acute şi cronice, serofibrinoase şi purulente;

b) hemartroza;

c) coxartroza.

72.După puncţia articulară se recomandă:

a) mobilizarea cât mai precoce a articulaţiei puncţionate;

b) imobilizarea articulaţiei în poziţie fiziologică timp de două-trei zile;

c) nu necesită îngrijire specială.

73.Pentru efectuarea reacţiei Rivalta, sunt necesare următoarele materiale, cu excepţia:

a) pahar conic, apă distilată;

b) lichid pleural extras prin puncţie;

c) hârtie de turnesol.

74.Apariţia papulei cu aspect de „ coajă de portocală " este caracteristică pentru injecţia:

a) intravenoasă;

b) subcutanată;

c) intradermică.

75.Pe care din următoarele căi de administrare a medicamentelor, absorbţia se face cel mai puţin:

a) calea intravenoasă;

b) calea intramusculară;

c) calea orală.

76.Locul puncţiei osoase este:

a) sternul;

b) creasta iliacă;

c) tibia, calcaneul.

77.Accidentele puncţiei osoase sunt următoarele, cu excepţia:

a) hemoragie şi hematom;

b) perforarea lamei posterioare a sternului;

c) edem pulmonar acut.

78.Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acido-bazic se face prin:

a) determinarea pH-ului sanguin;

b) determinarea punctului crioscopic al plasmei;

c) determinarea rezervei alcaline.

79.Pentru efectuarea puncţiei renale, pacientul se aşează în poziţie:

a) decubit lateral stâng;

b) decubit ventral cu o pernă tare aşezată sub abdomen;

c) decubit lateral drept.

80.După punctia hepatică, pacientul se aşează în poziţia:

a) decubit lateral dr;

b) decubit lateral stg;

c) decubit dorsal.

81.Punctia rahidiană se execută în scop terapeutic pentru:

a) decomprimarea în cursul sindromului de HIC;

b) introducerea de substanţe medicamentoase, anestezice;

c) recoltarea LCR şi executarea mielografiilor.

82.Pentru efectuarea puncţiei rahidiene, în funcţie de starea generală, pacientul se aşează în poziţie:

a) spate de pisică;

b) cocoş de puşcă;

c) pleurostotonus.

83.Accidentele puncţiei rahidiene sunt:

a) ameţeli, tulburări vizuale, cefalee, greaţă, vărsături;

b) contractarea feţei, gâtului sau a unuia din membre;

c) paralizie prin atingerea nervului sciatic.

84.Pentru puncţia vezicii urinare, pacientul este aşezat în poziţie:

a) decubit lateral drept;

b) decubit lateral stâng;

c) decubit dorsal, cu o pernă tare sub bazin.

85.Accidentele puncţiei vezicii urinare sunt:

a) puncţie negativă;

b) hemoragie intravezicală;

c) hematemeza.

86.Antibioticele sunt:

a) substanţe organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii);

b) substanţe obţinute prin sinteză, având proprietăţi bacteriostatice, bactericide sau antimicotice;

c) ambele.

87.Pacientului i se prescrie drenaj pleurall. Scopul este să:

a) crească aportul sanghin la plămani;

b) intărească musculatura respiratorie;

c) indepărteze lichidele din cavitatea pleurală;

d) indepărteze secreţiile acumulate in arborele respirator.

88.Examinări pentru evidenţierea calculilor renali sunt:

a) urografia şi echografia;

b) laparoscopia şi sumarul de urină;

c) colecistocolangiografia şi endoscopia.

89.Pentru examinare EEG:

a) pacientul va fi sedat;

b) pacientul trebuie să fie cu scalpul curat;

c) poziţia pacientului va fi in ortostatism

90.Hidratarea şi mineralizarea organismului are drept scop:

a) administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit;

b) depurativ - diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;

c) completarea proteinelor sau altor componente sanguine.

91.Poziţia pacientului pentru puncţia lombară este:

a) decubit lateral;

b) şezand;

c) copii sunt ţinuţi pe genunchii asistentei medicale.

92.După puncţia lombară pacientul are voie:

a) să se mobilizeze după 15 minute de repaus;

b) nu are voie să se mobilizeze aproximativ 24 h;

c) să fumeze şi să consume băuturi alcoolice

93.Asistenta medicală ofera medicului pentru efectuarea punctiei

a) manusi de unica folosinta nesterile

b) manusi sterile

c) manusile nu sunt necesare

94.Stabilirea necesităţilor hidrice şi minerale ale organismului se face prin:

a) stabilirea felului deshidratării;

b) simptomatologia deshidratării;

c) investigaţii de laborator.

95.Volumul deficitar de fluid - deshidratarea - se datorează:

a) pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, diuretice);

b) mişcării fluidului (acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic);

c) ambele.

96.Cand un medicament prezintă o modificare de aspect, culoare, miros, asistenta medical trebuie să ştie că:

a) acest lucru se va intampla frecvent cu unele medicamente şi este un fapt lipsit de importanţă;

b) medicamentele se administrează dar se consemnează in foaia de observaţie că era modificat;

c) medicamentul nu trebuie administrat ci returnat farmaciei in schimbul unuia corespunzător calitativ

97.In care din următoarele situaţii injecţia intradermică se efectuează in scop de diagnostic:

a) infiltraţia intradermică cu novocaină;

b) I.D.R. ;

c) desensibilizare in reacţii

98.Printre metodele de evaluare morfo-funcţională a sangelui şi a organelor hemato-formatoare se află:

a) numărarea leucocitelor şi stabilirea formulei leucocitare;

b) numărarea hematiilor;

c) stabilirea valorilor hemoglobinei.

99.La atingerea nervului sciatic, tradusă prin durere violentă:

a) se retrage acul;

b) se alege alt loc de injectat;

c) se continuă injectarea

100.Prin introducerea accidentală de aer intr-un vas de sange se produce:

a) embolie gazoasă;

b) hematom;

c) paralizie.

101.Explorarea organelor hemato-formatoare se poate realiza prin :

a)punctie osoasa

b) punctie splenica

c) scintigrama hepatica si splenica

102.Audiograma se efectuează cu:

a) vocea şoptită la diferite distanţe;

b) diapazonul;

c) audiometrul.

103. Pentru determinarea grupelor sanguine în sistemul OAB şi Rh este necesar ca:

a) determinarea să se facă prin ambele metode (Beth - Vincent şi Simonin);

b) determinarea să se facă de doi tehnicieni;

c) să se folosească două serii de seruri test.

104.Efectuarea probelor de compatibilitate trasfuzională are drept scop:

a) reducerea la minimum a riscurilor accidentelor imunologice;

b) evitarea hemolizei intravasculare acute;

c) asigurarea că pacientul beneficiază de transfuzia pe care o primeşte.

105.Incompatibilitatea transfuzională se previne prin următoarele măsuri:

a) determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor;

b) alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh;

c) executarea probelor de compatibilitate directă (Jeanbereau) şi biologică Oelecker.

106.Prin transfuzie înţelegem:

a) administrarea sângelui direct de la donator la primitor;

b) administrarea de la donator la primitor după o fază intermediară de conservare a sângelui;

c) ambele.

107.Transfuzia de sânge are drept scop:

a) restabilirea masei sanguine şi asigurarea numărului de globule roşii necesare transportului oxigenului în caz de hemoragii, anemii, stări de şoc;

b) stimularea hematopoezei;

c) corectarea imunodeficienţelor.

108.Accidentele transfuziei sunt:

a) incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma şocului hemolitic;

b) transfuzarea unui sânge alterat, infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice

c) hemoliză intravasculară prin transfuzarea sângelui neîncălzit.

109.Incidentele transfuziei sunt următoarele cu excepţia:

a) ieşirea acului din venă;

b) perforarea venei;

c) embolia pulmonară cu cheaguri.

110.Alimentaţia pacientului trebuie să respecte următoarele principii, cu excepţia:

a) înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului;

b) favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave;

c) satisfacerea în exclusivitate a preferinţelor alimentare ale pacien­tului.

111.Regimurile dietetice urmăresc:

a) punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme;

b) echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale organismului;

c) îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali.

112.Debitul O2 ce se administrează prin sondă endonazală la un pacient cu hipoxie moderată este de:

a) 6- 8 l/min.;

b) 3- 6 l/min.;

c) 6-10 l/min.

113.După efectuarea puncţiei venoase supravegherea bolnavului presupune in ordine:

a) urmărirea locului puncţiei, mai ales dacă bolnavul este sub tratament anticoagulant;

b) compresie eficientă de minim 5 minute, la locul puncţiei;

c) hrănirea imediată a bolnavului.

114.Alimentarea activă la pat se face aşezând pacientul în poziţie:

a) decubit lateral dr;

b) decubit lateral stg;

c) decubit dorsal.

115.Reuşita unei investigaţii radiologice a tubului digestiv cu administrarea unei substanţe de contrast impune in prealabil:

a) nimic deosebit;

b) o evacuare completă a tubului digestiv;

c) un regim alimentar lacto-fainos

116.În testul Addler se determină prezenţa:

a) unor hematii si leucocite de tip special;

b) unei hemoragii microscopice in diagnosticul hemoragiei digestive;

c) leucocitelor la nivelul tractului digestive.

117.Ritmul circadian reprezintă:

a) ritmul zilnic al proceselor biologice din organism;

b) ritmul aproximativ al funcţiilor vitale;

c) modificările ritmice ale circulaţiei sanguine.

118.Un bolnav în repaus absolut la pat necesită:

a) 25 cal./kg corp/24 h;

b) 30 cal./kg corp/24 h;

c) 35 cal./kg corp/24 h.

119.Alimentarea artificială prin sondă gastrică se face la bolnavii:

a) inconştienţi;

b) cu stricturi esofagiene;

c) intoxicaţi cu substanţe caustice.

120.Corectarea deficitului de sodiu se va face cu :

a) ser fiziologic

b) ser glucozat

c) solutie Ringer

121.Temperatura se măsoară în:

a) cavităţi semiînchise (axilă, plică inghinală, cavitatea bucală);

b) cavităţi închise (rect, vagin);

c) ambele.

122.Hiperpirexia reprezintă:

a) temperatura corpului peste 40-41 °C;

b) temperatura corpului între 39-40°C;

c) temperatura corpului între 37-38°C.

123.Prin examenul macroscopic al materiilor fecale se pot aprecia:

a) cantitatea, forma, culoarea, mirosul;

b) prezenţa resturilor alimentare nedigerate;

c) prezenţa produselor patologice — puroi, sange, paraziţi.

124. Pentru măsurarea temperaturii în cavitatea bucală termometrul se menţine:

a) 3 min;

b) 5 min;

c)10 min.

125.Spalatura auriculara pentru dopul de cerumen se efectueaza cu solutie de :

a) rivanol 1%

b) alcool 70 grade

c) bicarbonat de sodiu in glicerina 1/20

126.Pentru evaluarea corectă a frecvenţei respiraţiei:

a) se anunţă pacientul şi se linişteşte din punct de vedere psihic;

b) se preferă perioada de somn (pentru măsurare - observare);

c) nu se anunţă pacientul.

127.Printre materialele necesare efectuării sondajelor gastro-duodenale se află:

a) sonda vezicala;

b) sonda gastrică şi duodenală sterilă - de unică folosinţă;

c) pensa hemostatică

128.Calităţile pulsului depind de:

a) frecvenţa şi ritmicitatea inimii;

b) debitul sistolic;

c) elasticitatea şi presiunea arterială.

129.Pulsul de poate măsura manual (digital) la:

a) artera radială, cubitală;

b) artera carotidă;

c) vena jugulară.

130.Modificările de frecvenţă ale pulsului sunt următoarele, cu excepţia:

a) tahicardie;

b) bradicardie;

c) puls filiform.

131.In spalatura gastrica la extremitatea libera a sondei se aseaza o :

a) seringa de 2 ml

b) seringa de 20 ml

c) palnia

132.Care din urmatoarele analize ale sangelui sunt examene biochimice :

a) hemoleucograma

b) grupul sanguine

c) ureea sanguine

d) creatinina

e) bilirubina

133. Poziţia bolnavului pentru toracocenteză este:

a) şezand cu trunchiul semiflectat, braţele pe coapse;

b) şezand cu braţul ridicat deasupra cefei pană la urechea opusă de partea unde se practică puncţia;

c) şezand cu braţele pe langă corp.

134.Pentru efectuarea testului Addis-Hamburger se recoltează urină:

a) din 24-48 h;

b) după 180 minute de la prima micţiune de dimineaţă;

c) după ingestia a 1,5-2 1 de lichide.

135. Urina pentru efectuarea unui examen bacteriologic se recoltează:

a) in condiţii sterile, in recipient special;

b) un eşantion din cantitatea eliminată in 12 ore;

c) numai după administrarea a 2 l de ceai

136. Asistenta medicală il programează pe pacient la un examen prin care medicul va vizualiza interiorul bronhiilor şi a traheei. Acest examen se numeşte:

a) bronhografie;

b) bronhoscopie;

c) cistoscopie.

137.Inainte de bronhoscopie, se efectuează o anestezie locală. Cand au revenit la salon după examinare, cel mai important lucru pe care asistenta il are in vedere este:

a) să realizeze faptul că pacientul nu va fi capabil să vorbească cateva zile;

b) să-i efectueze spălaturi in gat in scopul prevenirii hemoragiei;

c) să-i interzică alimentaţia şi hidratarea pană cand se va restabili reflexul de deglutiţie.

138.Cea mai bună metodă de măsurare a tensiunii arteriale este:

a) la ambele braţe, după ce bolnavul a stat in clinostatism 5 min şi ortostatism cel puţin 1 min;

b) la ambele braţe stand in decubit dorsal;

c) la ambele braţe imediat după ce a luat poziţia de decubit şi imediat după ce a luat poziţia in ortostatism.

TESTUL III -RASPUNS MULTIPLU
1	a
2	b
3	a
4	c
5	a
6	a,c
7	a
8	a,c
9	a
10	a
11	b
12	b
13	b
14	a
15	b
16	a,b
17	a,c
18	b
19	a
20	c
21	a,b
22	b
23	a,b,c
24	a,b
25	a
26	c
27	a,b
28	a,b
29	c
30	a,b
31	a
32	a.b
33	a,b
34	a,b
35	c
36	a,b
37	a,b
38	a,b
39	a,b
40	a,b,c
41	b
42	a,b
43	b
44	a
45	b
46	b
47	d
48	c
49	c
50	a
51	a,b,c
52	a,c
53	a,b
54	a,b
55	c
56	a,c
57	c
58	c
59	a
60	a
61	a
62	a
63	a,c
64	c
65	b
66	a,b
67	b
68	b
69	b,c
70	c
71	a,b
72	b
73	c
74	c
75	c
76	a,b,c
77	c
78	a,c
79	b
80	a
81	a,b
82	a,b
83	a,b
84	c
85	a,b
86	c
87	c
88	a
89	b
90	a,b,c
91	a,b,c
92	b
93	b
94	a,b,c
95	c
96	c
97	b
98	a,b,c
99	a,b
100	a
101	a,b,c
102	c
103	a,b,c
104	a,b,c
105	a,b,c
106	c
107	a,b,c
108	a,b,c
109	c
110	c
111	a,b,c
112	a
113	În ordine b, a
114	a,b
115	b
116	b
117	a
118	a
119	a
120	a,c
121	c
122	a
123	a,b,c
124	b
125	c
126	b.c
127	b,c
128	a,b,c
129	a,b
130	c
131	c
132	cde
133	b
134	b
135	a
136	b
137	c
138	a