RECAPITULARE EXAMEN ABSOLVIRE , M47- PUERICULTURĂ, PEDIATRIE ŞI NURSING SPECIFIC

M47- PUERICULTURĂ, PEDIATRIE ŞI NURSING SPECIFIC

1. ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU NĂSCUTULUI ÎN MATERNITATE.

Primele îngrijiri ale nou-născutului

- aşezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după expulzie

- aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală şi nazală

- legarea şi secţionarea cordonului ombilical

- pensarea cordonului ombilical cu două pense hemostatice la 10-15 cm de inserţia abdominală

- secţionarea cordonului între cele două pense

- efectuarea ligaturii la 2 cm de inserţia abdominală

• secţionarea cordonului la 1 cm distanţă de ligatură
• efectuarea nodului
• aplicarea unui pansament steril peste bontul ombilical

-evaluarea stării clinice (scor APGAR)

- ritm cardiac

- respiraţie

- tonus muscular

- reflex de iritabilitate

- culoarea tegumentelor şi mucoaselor

• acordarea îngrijirilor în caz de apnee tranzitorie, asfixie albă, asfixie albastră
• aplicarea măsurilor de prevenire a oftalmiei gonococice
• examinarea nou-născutului în vederea decelării unor malformaţii congenitale vizibile
• stabilirea sexului, identităţii
• cântărirea, măsurarea înălţimii şi perimetrelor (cap, torace, ab­domen)
• uscarea tegumentelor prin tamponarea cu câmp steril cald, pen­tru a îndepărta surplusul de „vernix caseosa"
• înfăşarea
• transport în secţia de nou-născuţi
• aşezarea nou-născutului în pat

Îngrijiri până la externarea din maternitate

• asigurarea microclimatului corespunzător (temperatură, umidita- te, luminozitate)

- supravegherea nou-născutului

-funcţii vitale şi vegetative

- culoarea tegumentelor şi mucoaselor

• reacţia la stimuli senzoriali
• apariţia şi evoluţia modificărilor fiziologice (icterul fiziologic, scăderea ponderală, criza hormonală)
• observarea apariţiei unor simptome care denotă sindrom neurovascular, boala hemolitică sau infecţii ale aparatulu respirator, digestiv

- efectuarea îngrijirilor igienice

• până la căderea bontului ombilical tegumentele vor fi spălate zilnic (toaleta parţială) cu apă şi săpun, apoi uscate prin tamponare
• pe regiunea fesieră se va aplica un unguent protector
• schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
• îngrijirea plăgii ombilicale
• alimentaţia nou-născutului

-în primele 12 ore ceai neîndulcit

- după 12 ore este pus la sân, mărind progresiv intervalul, dintre mese, durata suptului şi alternând sânii

- asigurarea condiţiilor de igienă

- pregătirea fizică a mamei (halat de protecţie, mască, spă­larea mamelonului)

- asigurarea poziţiei pentru alăptare (la început în pat, apoi şezând pe un scaun)

- instruirea mamei asupra modului de alăptare la sân

- educaţia mamei privind regimul de viaţă şi alimentaţia pe perioada alăptării, importanţa alimentaţiei naturale pentru dezvoltarea copilului, îngrijiri necesare a fi acordate la domiciliu accinarea B.C.G.

de precizat: în cazul prematurilor se vor aplica măsuri suplimentare privind condiţiile de mediu, combaterea deficienţelor respiratorii, de termoreglare, metabolice, digestive şi prevenirea infecţiilor.

2. BDA ŞI NURSINGUL COPLILULUI CU BDA

1. Def: Sindromul diareic, defineste emisiunea frecventa de fecale, de consistenta redusa, abundente (peste 300g/zi), cu aspect patologic (apos, mucos, purulent sau grunjos, muco-pio-sangvinolent, sau steatoreic), la care se asociaza si alte manifestari clinice digestive sau extradigestive.

Simptomatologie:

- scaune diareice , 4-5/ zi mucopurulwente, nelegate, verzui sau maronii cu mucus sau apă, alteori saunele sunt mai frecvente 8-10/zi lichidiene cu gaze , brusc în jet, urât mirositoare.

- febră,

- vărsătura poate apărea dar nu este caracteristică pt diag , când apar ele sunt frecvente şi abundente,

- colici abdominale, agitaţie

- meteorism abdominal

- deshidratare (pierderea apei din organism), mai târziu apare scăderea în greutate.

Probleme:

• alterarea tranţitului intestinal
• alterarea termoreglării
• deshidratare
• alterarea confortului fizic ţi psihic
• anxietate

Obiective:

- pacientul să prezinte diminuarea scaunelor diareice

- pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale

- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi volemic

- pacientul să prezinte un confort fizic şi psihic nealterat

- pacientul să exprime dispariţia semnelor anxietăţii

INTERVENŢII

Autonome

• asigurarea unui microclimat corespunzător în salon
• măsurarea şi notarea funcţiilor vitale
• măsurarea şi notarea scaunelor în F.O.
• măsurarea şi notarea vărsăturilor în F.O.
• recoltarea scaunului pentru analize
• pregătirea materialelor pentru recoltarea de sânge , urină, scaun
• pregătirea materialelor pentru administrarea perfuziei endovenoase
• pregătirea materialelor pentru administrarea medicaţiei

Trt. igieno-dietetic

1. Prima etapã

- este repausul digestiv (suprimarea temporarã a alimentaţiei) şi se realizeazã prin iniţierea dietei hidrice. Se administrezã: apa fiartã şi rãcitã sau ceai, îndulcit cu 5% glucozã, ca masurã de necesitate. O dietã hidricã eficientã, se realizeazã numai prin folosirea unor soluţii polielectrolitice, Gesol sau Oresol care contine:-Na Cl 3,5g, -bicarbonat de sodiu 2,5g,-clorura de potasiu 1,5g,-glucozã 20g,-apã 1000 ml.

Prin repausul digestiv realizat, dieta hidricã calmeaza hiperperistaltismul şi permite în plus o corecţie a deficitului electrolitic.La bolnavii cu toleranţã gastricã bunã (fãrã vãrsãturi) şi dacã forma de boalã nu este severã, unii pediatri renunţã la dieta hidricã şi încep tratamentul dietetic cu dieta de tranziţie.

În cazuri severe se institute o perfuzie endovenoasã de 24 ore, dupã care se reia aportul oral, se realizeazã astfel un repus digestiv absolut (doar de scurtã duratã) şi un control mai riguros al apei şi electroliţilor.

2.A doua etapã

a tratamentului dietetic este: dieta de tranziţie. Se utilizeazã vegetale antidiareice bogate în celulozã şi pectine, care în plus au îi o valoare calorica: - morcovi, orez, roşcove, mere, eventual bananã. Celuloza nu este supusã procesului de digestie şi se elimina ca atare, ca substanţã de rest, iar pectinele se umflã în mediul lichid formând o masã compactã, ce acţioneaza ca un “piston” mãturând intestinul de resturile alimentare nedigerate. Dieta de tranziţie duce rapid la stoparea fenomenelor inflamatorii intestinale şi are de asemenea, un efect terapeutic asupra peristaltismului.

A treia etapã a tratamentului dietetic este Realimentarea.

Constã în:

- ajungerea progresivã la o alimentaţie normalã suficientã pe masura revenirii toleranţei digestive.

- atingerea raţiei de întretinere 70-80 cal/kg/24 ore, ritmul fiind dictat de vârstã, greutate, prezenţa şi gradul distrofiei.

- introducerea progresivã în locul alimentului de tranziţie a laptelui pe care sugarul îl primea înainte de boalã, a unor preparate de lapte modificate, preparate dietetice sau alimente medicament.

Sugarul alimentat natural este pus la sân dupa primele 24 ore cate 3-5 minute în prima zi (10-30 ml), completând cu alimente de tranziţie. Se creşte în zilele urmãtoare durata suptului la 5-10-15 minute.

La sugarul alimentat mixt, se introduce iniţial tot lapte de mamã, completând necesarul de lichide cu alimentul de tranziţie. Dupa introducerea completã a laptelui de mama se începe adãugarea preparatului de lapte praf integral sau a celui dietetic, înlocuind şi restul de aliment de tranziţie .

Alimentaţia artificialã

Alimentaţia de tranziţie se înlocuieşte progresiv, fie cu preparatul de lapte primit înainte la cei eutrofici şi bolnavi cu forme medii, preparat dietetic. Dintre preparatele industriale de lapte folosite în realimentarea sugarului cu diaree enumerãm: - Humana H, Robolact, Milupa HN25, Peralgan, Dispacid B, Diargal, Bebelact fara lactoza, Moringa NL33. Pentru cã o parte din diareile acute se dovedesc a fi consecinţa alergiei la proteinele din laptele de vacã existã produse dietetice pentru sugari preparate din soia, lipsite complet de proteinele din laptele de vacã care nu conţin deloc lactozã, iar sursa de lipide este vegetalã.

4.A patra etapa a tratamentului dietetic constã din trecera sau revenirea progresivã la alimentaţia completã, corespunzãtoare vârstei pe mãsurã toleranţei digestive. Raţia constã în 70-80 calorii/kg/24 ore. Dacã realimentarea s-a fãcut cu un preparat dietetic, urmãtoarea etapã în revenirea la alimentaţia normalã vârstei şi greutãţii, se înlocuieşte 10-30g la fiecare masã cu un preparat de lapte integral.

La sugarul de 6 luni realimentarea se face prin înlocuirea alimentului de tranziţie cu un fãinos cu apã, înlocuind progresiv cãte o masã de supã de morcovi, brânzã de vaci, carne fiartã, mere rase, apoi supa de zarzavat, piureul de legume, pâine prãjitã, în final se introduce laptele, zahãrul şi untul proaspãt. Creşterea cantitãţii de alimente va ţine seama, nu numai de aspectul scaunului, ci şi de starea generalã, de curba ponderalã şi de vârsta bolnavului, (dupa vãrsta de 6 luni şi în forme uşoare de boalã poate fi înlocuit un prânz în totalitate). Este posibil ca odatã cu introducerea alimentaţiei lactate, scaunul consistent, mulat al dietei de morcovi, sã devinã mai puţin consistent, sau chiar sã capete o consistenţã mai moale.

Acest unic simptom, nu va fi considerat patologic şi nu se va face o nouã reducere a alimentaţiei (pentru “menajarea intestinului”) sau o nouã dietã hidricã, decât dacã diareea se agraveazã, sau se însoţeşte şi de alte semene de boalã (scãderea în greutate, semne de deshidratare, vãrsãturi). In câteva zile scaunul îşi recapãtã de obicei aspectul normal, mucozitãţile dispar. Se menţine în alimentaţie o cantitate micã de supã de morcovi (“cãpãcel de morcovi”) mai multe zile de la introducerea alimentului terapeutic care favorizeazã emiterea unui scaun normal, legat, chiar înainte de a se ajunge la alimentaţia completã.

Intervenţii delegate

Tratamentul medicamentos

1.Tratamentul etiologic.

Constã în administrarea de antibiotice în mod judicios, astfel:

a) înainte de rezultatul coproculturii,

b) dupã rezultatul coproculturii.

Înainte de rezultatul coproculturii.Dacã coprocitograma indicã o predominenţã rarã a polinuclearelor şi florei gram negative se administreazã antibiotice care sunt eficiente în acest sens:

- Colistin, seama şi de hemoculturi şi în general se face o combinaţie de 2-3 antibiotice bactericide care

sã aibã putere de penetrare în ţesuturile afectate.

2.Tratamentul simptomatic.

-Vãrsãturile se trateazã cu metoclopramid 5 mg. im. dozã repetatã la nevoie, clordenazin, plegomazin, largactil în dozã de 1-2mg/kg/zi im. Meteorismul abdominal se combate cu: neoserinã, miostin sau prostigmina cate ¼ fiola de 1-2 ori pe zi, sondã de gaze, vitamina B1, triferment.

-Febra se combate cu antitermice: - aspirinã, - algocalmin, - paracetamol supozitoare.

-Împotriva scaunelor lichide se administreazã carbonat de calciu pulbere.

-Împotriva eritemului fesier se spalã cu ceai de muşeţel şi uns cu: - jecozinc, - neopreol, - unguent fluocinolon N.

-În caz de hipotermie, se pun sticle sau buiote cu apã caldã la picioare, bãi calde sau incubator. - Ampicilinã, - Negram.

-Dacã coprocitograma nu aratã predominent polinucleare şi florã gram negativã, se temporizeazã introducerea unui antibiotic pânã la rezultatul coproculturii şi antibiogramei, tratându-se copilul cu mijloace igieno-dietetice.

-Dacã apar chişti de Giardia se trateaza acut boala. Dacã starea copilului este gravã sau factorii de risc sunt mai totdeauna, se introduce antibioterapia, fãrã a se mai aştepta rezultatul coproculturii, ulterior modificãndu-se medicaţia în funcţie de acest rezultat.

-Dupa rezultatul coproculturii, când acesta este pozitiv medicaţia antibioticã se administreazã ţintit în funcţie de antibiogramã.

-Tratamentul cu antibiotice dureazã în general 5-7 zile, dar în caz de diaree gravã cu determinãri sistemice (septicemia) se prelungeşte atât cãt este nevoie. În acest caz se ţine seama şi de hemoculturi şi în general se face o combinaţie de 2-3 antibiotice bactericide care sã aibã putere de penetrare în ţesuturile afectate.

3. INTERVENŢII SPECIFICE

1. EFECTUAREA VACCINULUI B.C.G.

Vaccinarea şi revaccinarea B.C.G. se efectuează la grupele de vîrstă cuprinse în calendarul de vaccinări stabilit de Ministerul Sănătăţii.

Vaccinul B.C.G. se efectuează cu vaccin liofilizat, prin metoda intradermică.

Materiale necesare:- pulbere albă, fină, ce nu aderă de pereţii flaconului şi conţine 20 doze vaccinale cu câte 0,1 mg masa bacteriană / doză; fiole de diluat reprezentat de mediul Souton (aspect limpede, incolor necesar reconstituirii suspensiei vaccinale); seringa sterilă 0.5-1 ml; alcool.

Se administrează strict intradermic. Doza = 0,1 ml din suspensia vaccinală.

Locul injectării: 1/3 medie braţ stâng pe faţa postero-externă;

Evoluţia vaccinală:

- după inoculare apare o papulă ce dispare după 3 minute pentru ca apoi în decurs de 1-2 zile să apară un eritem uşor indurat, roz violaceu cu diametru = 3-8 mm;

- nodulul se poate ulcera cu apariţia unei creste care se elimină (mai ales în cazul revaccinărilor);

- nu se aplică local AB sau soluţii decontaminate;

-la 1-3 luni poate apare o moderată adenopatie axilară care nu impune atitudine terapeutică;

-căderea crustei – cicatrice denivelată faţă de tegumentele din jur cu diametrul = 5-6 mm iniţial violaceu apoi alb-sidefie.

D e c i: VACCINARE REUSITA: cicatrice > 3 mm; VACCINARE NEREUSITA: cicatrice < 3 mm.