CURSURI AMG, ORL si nursing in ORL , 4 Noţiuni de Semiologie ORL

Noţiuni de Semiologie ORL

VERTIJ: reprezintă senzaţia de rotatie a obiectelor în raport cu persoana sau a persoanei în
raport cu obiectele. Vertijul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin cuvantul
„ameteala".
Cauze:
- viroze banale
- traumatism cranian
- boala Maniere.
- Anxietatea
- Labirintita
- Jocurile pe calculator
ANOSMIE:lipsă a simţului mirosului. HIPOSMIA: diminuarea simţului mirosului.
Tulburarile de miros pot avea numeroase cauze:
- de la un episod recent de viroza respiratorie superioara (gripa)
- traumatism cranio-facial
- inflamatii (rinitele acute sau cronice, rinitele alergice, ozena, rinosinu zitele), -
- polipoza nazala,

- deviatii septale inalte.
- persoanele care lucreaza în medii toxice sau în industria textila sunt expuse riscului de
a dezvolta hiposmii sau chiar anosmii.
- mai exista tulburari de miros de cauza tumorala sau neurologica (ateroscleroza
cerebrala, Parkinson, Alzheimer).
RINONEE: secreţie nazală abundentă.
Cauze:
- Cel mai frecvent rinoreea are cauza alergica (praf, polen sau orice alte substante cu potential
alergen ce ajung in contact cu mucoasa nazala).
Alte cauze frecvente ale rinoreei:
- infectii virale sau bacteriene: raceli, gripe, sinuzite
- aerul neumidificat
- intreruperea utilizarii decongestionantelor nazale (apare un fenomen de rebound congestiv) -
situatia se numeste, in termeni medicali de specialitate „rinita medicamentoasa”
Cauze rare sunt:
- polipoza nazala (ce apare ca rezultat al unor alergii si inflamatii cronice)
- scurgeri de LCR (apar de obicei dupa traumatismele cranio-cerebrale violente care presupun
ruperea meningelui, situatie care permite scurgerea LCR spre cavitatea nazala)
- rinita vasomotorie (boala nonalergica si noninfectioasa).
DISFONIE: alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni
sau ale unor centri nervoşi superiori.
Cauze:
Printre cele mai frecvente cauze de disfonie se numara:
- inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic
- ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale
- hipotiroidism
- traumatisme ce include corzile vocale sau laringele
- paralizie de corzi vocale
- edemul laringian
- stresul psihic
- papilomatoza laringiana (boala ce apare ca urmare a infectiei cu virusul HPV, localizata la
nivelul gatului)
- boala de reflux gastro-esofagian
- miastenia gravis
- sinuzita
- cancer laringean, pulmonar
- inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator
- consum excesiv de tutun, alcool
- alergii, bronsite
- vorbit / cantat excesiv
- tuse permanenta
- plans prelungit (in cazul copiilor)
- infectii virale.
Alte acuze de disfonie, mai putin frecvente, includ:
- amigdalita
- stare generala alterata ca urmare a unor boli consumptive
- ingestie de lichide caustice
- prezenta de corpi straini in esofag si trahee
- mononucleoza infectioasa
- rinoree
- bronhoscopie
- pubertatea.
AFONIE: imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia,
pierderea vocii
Principalele cauze ale afoniei sunt:
 tuse puternica;
 scurgeri postnazale;
 reflux gastroesofagian;
 respiratia pe gura;
 stres;
 inghitirea unor lichide caustice;
 astm cronic;
 alergii;
 amigdalita;
 tratamente medicamentoase precum cele pentru tiroida sau antihistaminele;
 fumat;
 alcoolism;
 laringita;
 bronsita;
 sinuzita;
 raceala;
 orice inflamatii virale care afecteaza tractul respirator superior;
 cancer laringian;
 polipi pe corzile vocale;
 paralizia corzilor vocale;
 cancer pulmonar.
Paresteziile faringiene (PF) aparţin tulburărilor de sensibilitate ale faringelui. PF reprezintă
o entitate complexă din punct de vedere clinic. Sunt definite ca „senzaţii exagerate”, pe care
bolnavul le localizează la nivelul faringelui şi limbii. Aceste manifestări nu pot fi explicate
prin prezenţa obiectivă a unor fenomene patologice buco-faringo-laringiene.
O altă definiţie pentru PF este aceea de „senzaţii persistente” descrise mai mult ca o jenă
decât ca o durere, resimţită în regiunea buco-faringiană.
Simptomatologia subiectivă este complexă, slab definită, polimorfă, bolnavul putând face
diferite comparaţii:
– simpla jenă descrisă la nivelul gâtului, senzaţie de arsură, sau senzaţie de corp străin (unii
bolnavi descriu chiar o senzaţie de „fir de păr”)
– durere de intensitate diferită, uneori insuportabilă, manifestată fie difuz, fie în punct fix.
Durerea poate prezenta chiar iradiere în ureche (falsa otalgie), spre regiunea posterioară a
nasului şi mai frecvent iradiere în limbă.
HIPOACUZIE: reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 decibeli).
Atunci cand acuitatea auditiva este diminuata foarte mult sau dispare complet, vorbim de
SURDITATE.
Hipoacuzia de percepţie:
- Vârsta
- Tumori cerebrale:neurinomul acustic
- Traumatisme sonore
- Variaţii bruşte de presiune
- Leziunea cohleei
Hipoacuzia de transmisie:
- Colesteatom(tu bg. situată în urechea medie cauzată de o infecţie
- Otita medie seroasă
- Perforaţia timpanului
Presbiacuzia: reprezintă deficitul auditiv asociat cu vârsta
Surditate de transmisie:
- cerumen
- resturi de corp străin
- neoplasm al conductului auditiv intern
- perforaţia membranei timpanice
- otoscleroză
Surditate de percepţie:
- zgomot intens
- infecţii virale
- medicamente ototoxice
- otoscleroza
- îmbătrânirea
TINITUS: reprezintă percepţia unui sunet în ureche atunci când în mediul înconjurător nu
există nici un sunet. Poate avea caracter pulsatil.
Cauze:
- otita seroasă medie
- leziuni stenotice arteriale
- tumori vasculare
OTOREE: simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche.
Cauze:
- furunculoza
- otita externa.
- colesteatomul.
- otita medie.
- traumatisme craniene
- meningita
EPISTAXIS: hemoragie nazală.
Cauzele care pot provoca apariţia unei sângerări nazale pot fi: locale, generale, traumatice.
a) Cauzele locale - sunt numeroase: cea mai obişnuită cauză constă dintr-o eroziune
a capilarelor zonei Kisselbah, care este supusă microtraumatismelor (zgârietură cu unghia,
inhalaţie de pulberi şi substanţe volatile corozive în industria chimică);
- inflamaţiile acute şi cronice ale mucoasei nazale : coriza acută epidemică, sinuzitele,
rinita pseudomembranoasă, rinita atrofică;
- ulcerul trofic perforant al septului, datorită insuficienţei nutriţiei locale, rezultată din
tulburările de motricitate ale capilarelor
- tumorile cavităţilor nazale sau ale sinusurilor paranazale, corpii străini ai foselor nazale,
rinolitiaza.
b) Cauzele generale:
- hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă cauză de sângerare, fiind
întâlnită la vârstnici
- arteroscleroza
- hepatita virală, ciroza hepatică
- insuficienţa renală acută sau cronică
- bolie infecto-contagioase
- bolile sângelui: hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave;
- bolile carenţiale - avitaminozele, scorbutul;
- tratament cu anticoagulante (heparină, trombostop);
- bolile profesionale - intoxicaţiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb)
c) Cauzele traumatice generatoare de hemoragii nazale pot fi: fractura bazei
craniului, fractura piramidei nazale, a lamei ciuruite a etmoidului, intervenţiile chirurgicale
asupra foselor nazale şi a sinusurilor paranazale.
Factorii favorizanţi ai epistaxisului ţin de congestia cefalică la cei ce practică
exerciţii fizice, ascensiuni, băi de soare prelungite, excese gastronomice şi alcoolice, la cei
care muncesc la temperaturi înalte sau la mare adâncime (chesonieri, scafandri, lucrători
subterani).
Bibliografie:
1. Harrison: Manual de Medicină internă, Ediţia 15, Editura Ştiinţelor Medicale
2. Silvian Daschievici, Mihai Mihăilescu – Chirurgie.Specialităţi chirurgicale, Editura
Medicală, Bucureşti 2007
3. Merk Manual, ediţia XVII