Nefrologie, urologie si nursing în afectiunile renale , 3 INFECTIILE TRACTULUI URINAR

INFECTIILE TRACTULUI URINAR

Infectiile tractului urinar (ITU) reprezinta situatii patologice caracterizate prin
patrunderea si multiplicarea bacteriilor in tractul urinar, manifestate prin bacteriurie.
Colonizarea microbiana a urinii poate fi asimptomatica sau simptomatica. In absenta
infectiei, tractul urinar este steril, cu exceptia 1/3 externa a uretrei la femei. Infectia poate
atinge uretra, vezica urinara, ureterele, bazinetul, calicele si interstitiul renal, dar si
structurile adiacente (fascia perineala, prostata, epdidimul).Germenii cei mai frecvent
implicati sunt bacteriile, mai rar virusuri, levuri, ciuperci.
Cistita – infectie limitata la vezica

Bacteriurie semnificativa - > 105/per ml, cu sau fara simptome
Bacteriurie asimptomatica – bacteriurie semnificativa fara simptomatologie, detectata
prin examinari screening sau accidental la populatia sanatoasa
Diagnosticul de infectie urinara este documentat prin:
Examneul citobacteriologic al urinii (ECBU)
Prin bandelete reactive
Pentru un examen citobacteriologic corect, trebuie respectate conditiile de
prelevare:
Toaleta corecta a zonei perineale;
Recoltarea urinii din mijlocul jetului urinar;
Recoltarea din prima urina de dimineata care este mai concentrata (daca proba este
recoltata in cursul zilei, se recomanda ca subiectul sa incerce sa nu urineze si sa nu bea
timp de patru ore inainte de prelevare)
Proba de urina va fi transportata rapid la laborator ( daca nu este posibil se conserva la
frigider la 4*C)
Examenul bacteriologic ofera date privind:
citologia: leucocite si hematii pe ml sau pe mm3
bacteriologia: identificarea si numarul de germeni pe ml, aceasta identificare este cuplata
cu antibiograma.
O infectie urinara este definita, dupa ECBU, prin asocierea unei leucociturii > 104/ml cu
bacteriurie >10 5 UFC (unitati foramtoare de colonii). Leucocituria este practic todeauna
prezenta in caz de infectie urinara.
Leucocituria poate fi prezenta in absenta germenilor in urmatoarele situatii:
- cu infectie: germeni particulari (tuberculoza, Chlamidia, Mycoplasma), prostatita
acuta, infectii decapitate prin antibioterapie prealabila;
- fara infectie: contaminare urinara prin secretie vaginala, nefropatii interstitiale cronice,
tumori uroteliale, inflamatii vezicale (calculi, radioterapie pelvina), neovezica ileala.
INCIDENTA
ITU reprezinta o patologie foarte frecventa, in special la femeie, la care se estimeaza
ca o proportie de 30 % vor avea cel putin un episod de infectie urinara in cursul vietii.
EPIDEMIOLOGIE
20 – 35 % - femei
Copii < 1 an B > F
Scolari F > B
Adulti F > B
> 50 ani B = F
> 70 ani F >/=B
CLASIFICARE ITU
CLINIC EVOLUTIE
- Asimptomatice - Acute
- Simptomatice - Cronice
TOPOGRAFIC NUMAR DE EPISOADE
- Joase - Unice
- Inalte - Recurente:recadere,reinfectie
PREZENTA COMPLICATIILOR
- Necomplicate
- Complicate
ITU necomplicate:
- la pacienti fara anomalii functionale sau anatomice ale tractului urinar,cu functie renala
normala, in absenta manevrelor instrumentale sau a interventiilor urologice recente;
frecvent la femei intre 18-40 ani, rare la barbati
geremenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (70-95%); alti germeni
implicati sunt Staphilococcus Saprophiticus (25 %), Proteus mirabis, Klebsiella,
Enterobacter
ITU complicate
la pacienţii cu tulburări anatomice, funcţionale (ex. reflux vezico - ureteral, nefropatie de
reflux) sau obstructive (ex. calculi) ale tractului urinar (tract urinar anormal) sau la
pacienţi cu deficienţe în apărarea gazdei: diabet zaharat, insuficienţă renală,
sarcină,imunosupresie, transplant, neutropenie;
apar mai frecvent la extremele de vârstă (nou-născuţi sau copii cu anomalii anatomice ale
tractului urinar, vârstnici peste 60 ani, în special bărbaţi cu patologie obstructivă
prostatică şi instrumentări urologice);
- germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alţi germeni implicaţi sunt
Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa,
Serratia, Staphilococcus aureus
ITU recurente
Episoade simptomatice, alternand cu episoade simptomatice, alternand cu intervale fara
simptome;
Se defineste ca recadere o ITU recurenta cu acelasi germene ca acela care a produs ITU
prima data;
La sexul feminin recaderea survine la un interval scurt de la terminarea tratamentului;
Reinfectia reprezinta o ITU recurenta alt microorganism decat cel care a produs primul
puseu.
Clasificarea in functie de localizare
ITU joasa
- reprezinta localizarea infectiei l a nivelul vezicii urinare (cistita), la nivelul uretrei
(uretrita) si la nivelul prostatei (prostatita)
ITU inalta
- se manifesta mai frecvent ca pielonefrita acuta (PNA) sau ca pielonefrita cronica (PNC)
- rar se manifesta ca un abces renal sau perirenal
CISTITA- proces inflamator acut alvezicii urinare
Clinic: polakiurie + disurie, dureri in hipogastru,urini tulburi (piurie), uneori rău
mirositoare, urini hipercrome (hematurie iniţială sau terminală)
- NU – febra
Biologic
- leucociturie - NU – reactii sistemice
- hematurie microscopica - cilindrurie
- bacteriurie semnificativa
- Imunofluorescenta bacteriilor urinare - negativ
Diagnosticul diferenţialse face cu:
Vaginite;
Uretrite;
Boli cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonoreae, infecţia cu virus
herpes simplu);
Prostatite;
Sindromul uretral (sindromul cistitic, în absenţa unei bacteriurii semnificative,poate fi
determinat de Chlamydia trachomatis);
Pielonefrita acută.
Când cistitele survin cu un ritm de peste patru episoade pe an se impune un bilanţ:
ECBU (examen citobacteriologic urinar), ecografie vezicală pentru cercetarea unei
anomalii care să favorizeze infecţia (tumoră, calcul, reziduu post micţional,mai ales la
femeia vârstnică);
Cistoscopia, mai ales în caz de hematurie, permite descoperirea unei tumori, suspectarea
unei tuberculoze
Tratament
Măsuri profilactice(se aplică în special în cazul infecţiilor recidivante):
tratarea afecţiunilor ginecologice;
igiena corporală şi vestimentară (lenjeria de corp curată);
toaleta regiunii perineale;
micţiune postcoitum, cu efect eficient de spălare;
hidratare suficientă;
combaterea constipatiei
La femeile predispuse la episoade recurente de cistită, măsurile constau în:
creme antiseptice locale în aria periuretrală înaintea actului sexual;
profilaxia antimicrobiană cu doze mici după obţinerea sterilizării urinii:administrarea
zilnică sau de 3ori/săptămână de trimetoprim 100mg, trimetoprim sulfametoxazol 1 tb,
nitrofurantoin 100 mg/zi;
la femeile în postmenopauză cu cistite: estrogeni intravaginal.
Tratamentul curativ al primoinfecţiei tractului urinar
Obiective:
suprimarea simptomatologiei;
vindecarea completă a infecţiei, fără a selecţiona germeni mutanţi rezistenţi şi fără
accidente terapeutice;
prevenirea sau tratarea complicaţiilor
Mijloace nespecifice:
hidratare corespunzătoare (administrare de lichide în cantitate mare circa 3l /zi),care
contribuie la epurarea germenilor (prin efect de spălare);
băi de şezut descongestionante;
antiinflamatoare nesteroidiene(ex: Diclofenac 100mg/zi);
Antalgice(ex: No-spa 120 mg/zi).
Tratamentul etiologic: chimioterapice sau antibiotice
Ex: Cotrimoxazol, Fluorochinolone (Norfloxacin, Ciprofloxacin), Aminopenicilinele
(Amoxicilina, Ampicilina, Augmentin), Cefalosporinele (Cefaclor, Cefalexine).
Scheme de administrare:
doza unică - prezintă riscul apariţiei recurenţelor
schema de 3 - 5 zile - cea mai frecvent utilizată
schema de 7 -10 zile - nu oferă beneficii suplimentar
ANTIBIOTICUL IDEAL
sa fie bactericid
sa acopere spectrul germenilor uropatogeni
sa nu fie nefrotoxic
sa aibe eliminare renala
sa realizeze concentratii bactericide in parenchimul renal si in urina
Cistita recurenta- infecţiile recurente (3 sau mai multe episoade simptomatice de ITU /an)
pot apare în condiţiile persistenţei focarului de infecţie în organism cu acelaşi germen
(insuficient tratat) sau în condiţiile reinfecţiei exogene, în absenţa unei anomalii
anatomice sau urologice
tratamentul supresiv pe termen lung (profilaxie continuă sau profilaxie postcoitală) –
nitrofurantoin, cotrimoxazol sau o fluorochinolonă: norfloxacin 400mg sau ciprofloxacin
250 mg(1 tb) la culcare 3–7 zile/săptămână, timp de câteva luni.