PNEUMOLOGIE SI NURSING SPECIFIC,PREGĂTIREA, ASISTAREA, EFECTUAREA ÎNGRIJIRILOR ŞI SUPRAVEGHERII SPECIFICE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR

PREGĂTIREA, ASISTAREA, EFECTUAREA ÎNGRIJIRILOR ŞI

SUPRAVEGHERII SPECIFICE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI ALE

APARATULUI RESPIRATOR

I. Măsurarea şi notarea grafică a frecventei respiratorii în foaia de temperatură
II. Oxigenoterapia
III. Recoltarea: secretiei şi exudatului faringian; secretiei
nazale; sputei
I. Măsurarea şi notarea grafică a frecventei respiratorii
în foaia de temperatură
Observarea si masurarea respiratiei Scop
· Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al
aparitiei unor complicatii si al prognosticului
ELEMENTE DE APRECIAT
· Tipul respiratiei
· Amplitudinea miscarilor respiratorii
· Ritmul
· Frecventa
MATERIALE NECESARE
· ceas cu secundar

· creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
· foaia de temperatura
INTERVENTIILE ASISTENTEI
· asezarea pacientuluji in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi
efectuata
· se prefera perioada de somn a bolnavului
· plasarea mainii, cu fata palmara pe suprafata toracelui
· numararea inspiratiilor timp de un minut
· consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura
· unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
· ptr fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 resp / min
· in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si caracteristicile
respiratiei
· aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare
a miscarilor respiratorii
II. OXIGENOTERAPIA
Scop
- asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea
hipoxiei determinata de:
□ scaderea oxigenului alveolar
□ diminuarea hemoglobinei
□ tulburari in sistemul circulator
□ probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara
SURSE DE OXIGEN
- statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
PRECAUĠII ÎN UTILIZAREA SURSELOR DE OXIGEN
- deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata
- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei
flacari in preajma sursei de oxigen
- se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective
- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica
(materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri,alcool)
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen
- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in
timpul transportului
- buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete
cu inele metalice, departe de calorifer sau soba
- cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
METODE DE ADMINISTRARE A OXIGENULUI
a. prin sonda nazala
- este metoda cea mai frecvent utilizata
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale
b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
- se utilizeaza la copii si pacienti agitati
- sunt mai bine tolerati de pacienti
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%
- are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste $i sesupraincarca cu
vapori datorita faptului ca pacientul inspira si
expira in acelasi mediu
- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prininstalatii de racire
- in cort se pot monta instalatii de racire
- copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul
ECHIPAMENT NECESAR ADMINISTRARII OXIGENULUI
- sursa de oxigen
- umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
- sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
INTERVENTIILE ASISTENTEI
- pregatirea psihica a pacientului asiguraridu-i de luarea tututor masurilor de
precautie si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil:
pozitie semisezand, care favorizeaza expansiunea pulmonara)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea cailor respiratorii
- masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
- umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea
lezarii mucoasei
- introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura
pacientuiui si se va fixa cu o curea in jurul
capului
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia
medicului
- aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii
tegumenteior, masurarea respiraiiei si pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a
unor complicatii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune,
debit etc)
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si
combaterea oricarei cauze de disconfort
- mobilizarea periodica a sondei
- scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
- daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de
oxigen in caile respiratorii ale pacientului,asfixiindu-l
- in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni
ridicate, pot aparea:
□ iritare locala a mucoasei
□ congestie si edemui alveolar
□ hemoragie intraalveolara
□ atelectazie
- patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala
DE RETINUT:
- administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
- inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
- pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de
administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)
INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE
Intubatia
- intubatie orofaringiana
o se realizeaza cu ajutorul pipei Guedel
o introducerea pipei Guedelsa face in 2 timpi
 se intredeschide gura introducind pipa cu virful spre bolta palatina,
concavitatea inversa fata de convexitatea limbii, apoi se introduce
treptata spre faringe, pe masura ce inainteaza, virful pipei se
mentine tot timpul in contact strins cu bolta palatina, respectiv cu
cerul gurii, pina ce atinge peretele posterior al faringelui
aplicarea pipei Guedel este obligatorie la toti comatosii
care sunt tramsportati in decubit dorsal
Timpul 1 al intubatiei orofaringiene
 apoi se roteaza pipa, astfel ca virful sa alunece spre faringe , iar
concavitatea ei sa se mulze pe convexitatea limbii
in acest fel incarcam corpul si baza limbii in concavitatea
, fixind extremitatea sondei intre arcadele dentare ale
bolnavului
in caz de trismus si alte conditii ce impiedica deschiderea
gurii, se introduce o sonda nazofaringiana din cauciuc , care
are acelasi rol de a impiedica obstructia prin limba
Timpul 2 al intubatiei orofaringiene
pipele se introduc numai la persoanele inconstiente –
altfel declanseaza reflexe de tuse , varsaturi
o important este ca lungime canulei sa fie corespunzatoare
 daca este prea lunga ar putea impinge limba spre epiglota si
astfel ar obstrua caile aeriene
 daca este prea scurta limba nu poate fi mentinuta in partea
anterioara a gurii
- intubatie traheala
o este efectuata de medic
o sonda de intubatie poate fi introdusa nasotraheal sau orotraheal
o se efectueaza sub anestezie generala
o pozitia pacientului este de decubit dorsal

Pozitia capului pentru intubatie traheala
o capul se extinde mult pe spate
o se introduce lama laringoscopului in cavitatea bucala, cu blindete
o se incarca limba pe lama laringoscopului
Intubatia orotraheala
o cu virful lamei prin miscari succesive de inainte inapoi, se agata
epiglota care se ridica in sus, descoperind orificiul glotic
o in cazul folosirii laringoscopului cu lama curba nu este necesara
incarcarea epiglotei
o se introduce sonda traheala in orificiul glotei, fara a forta
o se verifica prezenta sondei in trahee
 prin apasari ritmice pe torace trebuie sa se perceapa suflu de aer
prin sonda
o accidentele intubatiei traheale
 ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau
manevre brutale
 rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau
prin destinderea exagerata di mentinerea timp indelungat a
balonului de etansare
 edemul de glota dupa detubare Aspiratia
orofaringiana sau nazofaringiana
- materiale necesare
o dispozitiv de aspiratie o
sonde sterile Nelaton o
manusi sterile

o solutie sterila pentru umectarea sondei

o prosop
- interventiile asistentei
o se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in
caile aeriene superioare
o se explica pacientului in ce fel acest procedeu va permite degajarea
cailor respiratorii
o se asigura intimitatea pacientului cu un paravan
o se instaleaza pacientul in pozitie comoda
 semisezind cu capul intr-o parte – pacientii constienti
 decubit lateral cu fata la asistenta – pacienti inconstienti
o se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop
o spalarea pe miini
o imbracarea manusilor sterile
o fixarea sondei la aparatul de aspiratie
o masurarea lungimii sondei, pe obraz , de la nara la tragus
o umectarea capatului liber al sondei
o introducerea sondei
 pentru aspiratia orofaringiana sonda se introduce pe marginea
gurii, lasind-o sa alunece in orofaringe
 pentru aspiratia nasofaringiana sonda se introduce intr-o narina
dirijind-o spre centru de-a lungul peretelui despartitor al foselor
nazale
o se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage
secretiile de pe toata suprafata
o se extrage sonda
o se clateste in solutie sterila, efectuind o aspiratie
o se lasa pacientul sa se odihneasca 20-30 de secunde
o daca are canula pentru oxigenoterapie, se reamplaseaza in acest interval
o se solicita pacientului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii
o dua terminarea aspiratiei se efectueaza igiena bucala, se indeparteaza
prosopul
o materialele utilizate se curata, se dezinfecteaza si se pregatesc
pentru sterilizare
!!!!!!!!!! de retinut
- se vor pastra cu strictete masurile de asepsie
- nu se efectueaza aspiratia in timpul introducerii sondei

Traheostomia
- traheostomia
o consta in realizarea unui orificiu la nivelul traheei – prin incizie
chirurgicala – si introducerea unei canule prin acest orificiu in scopul
asigurarii respiratiei pe aceasta cale
o canula corect introdusa in trahee va avea ca efect
Pozitia canulei traheale
 aparitia fluxului aerian zgomotos pe canula
 afonie
 aparitia de cele mai multe ori a tusei
 ameliorarea insuficientei respiratorii
- rolul asistentei in efectuarea traheostomiei
o pregatirea materialelor si instrumentarului necesar
 canule pentru traheostomie
Canule pentru taheostomie
 trusa pentru traheostomie
 casoleta cu cimpuri sterile
 casoleta cu comprese sterie
 manusi sterile
 seringi si ace sterile
 solutii pentru anestezie locala
 solutii antiseptice
o pregatirea psihica a bolnavului
 explicarea procedurii
o pregatirea fizica a bolnavului
 asezare in pozitie de decubit dorsal cu capul in
hiperextensie
o realizarea cimpului operator
 dezinfectia cu alcool iodat sau betadina a regiunii cervicale,

anterior si lateral

o servirea medicului cu instrumentar necesar efectuarii anesteziei
locare si inciziei
o dupa introducerea canulei fixarea acesteia in jurul gitului cu ajutorul
unei mese
Fixarea canulei
- ingrijiri dupa traheostomie
o supraveghere atenta a permeabilitatii canulei
o observarea plagii – eventuale singerari
o toaleta plagii – daca apar cruste, acestea se inmoaie fara i introduce
solutii antiseptice in orificiu
o umidificarea aerului inspirat
o schimbarea canulei la intervale stabilita de medic
o efectuarea toaletei cavitatii bucale de 3 ori/zi
o piesa interioara a canulei va fi curatata frecvent cu solutii
o instruirea pacientului si familiei privind ingrijirile la domiciliu
- decanularea
o dureaza aproximativ o saptamina
o scoaterea canulei se face progresiv, timp de citeva ore pe zi, pacientul
fiind supravegheat atent
o daca apar semne de hipoventilatie se reintroduce, urmind ca in zilele
urmatoare sa se prelungeasca progresiv perioadele fara canula
o trebuie precedata de o buna pregatire psihica a pacientului care s-a
dezobisnuit sa respire pe nas si are teama de asfixie, mai ales in timpul
noptii

III. RECOLTAREA: SECREĠIEI ŞI EXUDATULUI FARINGIAN; SECREĠIEI
nazale; sputei
1. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN
Definitie
Exsudatul este un liehid rezultat in urma unui inflamator faringian procesfaringian.
SCOP
Explorator
- depistarea germeniior patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului
- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
PREGATIREA
Materiale
- de protectie
□ masca de tifon
- sterile
□ spatula linguala
□ eprubeta-cu tampon faringian: sau ansa de platina
□ eprubete medii de cultura
□ ser fiziologic sau glicerina 15%
- nesterile
□ tavita renala
□ stativ pentru eprubete
□ lampa de spirt
□ chibrituri
Pacient
- pregatire psihica:
□ se anunta si i se explica tehnica

- pregatire fizica:
□ se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
□ sa nu i se instileze soluitii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
□ se asaza pacientui pe un scaun
EXECUTIE

- se recoiteaza inainte de administrarea - antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
- deschide eprubeta cu tamponul faririgian
- flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril
- apasa limba cu spatula linguala
- cu tamponul faringian sterge depozitui de pe faringe si amigdalele, dezlipeste o
portiune din falsele membrane (cand este cazul)
- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul farihgian in eprubeta care se inchide cu
dopul flambat
- la indicajia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri
colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din
aceeasi recoltare
- se spala pe maini cu apa si sapun.
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- se transporta produsul !a laborator evitand suprainfectarea
- daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte in
prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15 % Reorganizarea
NOTAREA ÎN FOAIA DE OBSERVAĠIE
- se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-a efectuat recoltarea
- daca s-au facut insamantari sau nu
DE ŞTIUT :
- timpul scurs de la recoltare la insamanlare sa nu depaseasca 5-6 ore
- inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze
- recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de o
infectie faringiana (nefrite, RAA).
DE EVITAT:
- îmbibarea tamponuiui cu saliva
- atingerea dintilor
2. RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE
- recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor
indoita, cu care se poate patrunde in nazofaringe
- pentru examinari virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternica a
nasuiui intr-o cutie Petri sterila, fie prin spalare
nazo-faringiana
EXECUĠIE
- recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului
- pacientul este asezat in pozii:ie gezand, cu capul in extensie fortata

- se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCI sterila, cu ajutorul unei
seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4 cm
- capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele
nazale si se injecteaza soluţia de spalatura
- pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri
sterila
- se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator
- daca se intarzie trimiterea la laborator; atunci produsul va fi asezat la gheata
3. RECOLTAREA SPUTEI
a) recoltarea sputei
DefiniĠie:
Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile
respiratorii prin tuse.
SCOP :
Explorator
- pentru examinari macroscopice, cifolagice, bacteriologice,
parazitologice, in vederea stabilirii diagnosticului.
Materiale
- sterile
□ cutie Petri, pahar conic
□ scuipatoare speciala (sterilizata fara substanxa dezinfectanta)

- nesterile

□ pahar cu apa
□ servetele sau batiste de unica intrebuintare
Pacient
- psihic
□ se anunla si i se explica necesitatea executarii examinarii
□ se instruieste sa nu inghita sputa
□ sa nu o imprastie
□ sa expectoreze numai in vasul dat
□ sa nu introduca in vas si saliva
EXECUĠIE :
- i se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura şi faringele
- i se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut
- se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse
- se colecteaza sputa matinaia sau adunata din 24 h.
B) RECOLTAREA SPUTEI PRIN FROTIU FARINGIAN ŞI LARINGIAN
- se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila
- se apasa limba cu spatula
- se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca
- sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in
eprubeta sterile
- frotiul laringian se recolteaza de medic patrunzand cu tamponul in laringe sub
control laringoscopic
C) RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPĂLĂTURĂ GASTRICĂ
- se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), in stomac, dimineata, pe nemancate
- se introduc prin sonda 200 ml apa distilata, bicarbonatata calduta, care este evacuata
imediat sau extrasa cu saringa lichidul recoltat se trimite imediat ia laborator deoarece
germenii cauta si pot fi distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al
sucului gastric
- daca recoltarea se face pentru insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator,
sucul obtinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na.
D) RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPĂLĂTURĂ BRONŞICĂ
- se utilizeaza la pacienIii cu TBC cavitara, care nu expectoreaza
- se pun in evidenta baciii incapsulali in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in
sputa
- se introducin recipientui de aerosoii 5 ml ser fizioiogic sau 4 ml solutie
teofilina 3% cu un ml solutie de stricnina 1‰
- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci repetate; urmate de
expiratii scurte
- se face o scurta pauza de 4-5 sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitaiii de
lichid
- dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata sputa
expectorata se recolteaza intr-un vas sterii, recoitarea se repeta ziihic, in urmatoarele 4
zile, in vase separate.

PREGĂTIREA PRODUSELOR PENTRU LABORATOR
- se acopera recipientele
- se eticheteaza
- se trimit la laborator
INGRIJIREA PACIENTULUI CU IRA
- insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin imposibilitatea
plaminilor de a asigura oxigenarea singelui si eliminarea CO2in conditii de
repaus sau de efort
Cauze favorizante
- obstructia cailor respiratorii superioare
- bronhoalveolite de deglutitie
- alterarea functiei centrului respirator
- procese pulmonare si pleurale
Semne si simptome - manifestari de dependenta
- dispnee
- cianoza
- modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii
- tahicardie
- durere toracica
- transpiratii abundente
- anxietate
- confuzie
- delir Problemele
pacientului
- alterarea respiratiei
- diminuarea schimburilor gazoase
- diminuarea perfuziei tisulare
- potential de complicatii
Obiective - vizeaza
- permeabilizarea cailor respiratorii
- favorizarea ventilatiei pulmonare
- combaterea starii de hipoxie
- prevenirea complicatiilor
Interventii
- dezobstruarea cailor respiratorii in functie de locul obstructiei
o supraglotic
 ostructiile supraglotice se controleaza visual si se combat prin
asezarea bolnavului in DD cu capul in
hiperextensie

o subglotic
impingerea anterioara a mandibulei si
sustinerea ei
curatirea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu
ajutorul degetelor infasurate in tifon , cu tampoane sau
aspirarea secretiilor faringiene
daca asistenta isi da seama ca nu se permeabilizeaza
caile respiratorii se aplica lovituri in regiunea
interscapulovertebrala a bolnavului si se continua
incercarile de scoatere a corpilor straini prin
introducerea degetelor in cavitatea buco-faringeana a
bolnavului
tractiunea limbii se face cu mijloace
improvizate sau pensa adecvata
se efectueaza intubatie orofaringiana
 se aseaza bolnavul inpozitie de drenaj postural
- respiratie artificiala
- administrare de ffort
- administrarea medicatiei prescrise
o bronhodilatatoare
o mucolitice
o expectorante
o corticoizi
o antibiotice
- asigurarea pozitiei care faciliteaza expansiunea pulmonara
- aerisirea salonului
- asigurarea unui microclimat corespunzator
o ffort c c
o umiditate
- masurarea functiilor vitale
- observarea semnelor simptomelor unor complicatii
- linistirea pacientului in timpul crizelor de dispnee
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor

fundamentale
- educarea pacientului
o necesitatea eliminarii secretiilor
o exercitii respiratorii
o reluarea treptata a activitatii cotidiene in functie de toleranta la
efort

INGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONSIC
Se caracterizeaza printr-o dispnee expiratorie , zgomotoasa , aparuta in accese ,
determinate de spasmul bronhiilor mici si a bronsiolelor, la care se adauga
congestia si exudatia mucoasa , viscoasa a mucoaselor bronsice
- reprezinta boala cauzata de o inflamatie cronica la nivelul cailor aeriene ale
arborelui bronsic ce determina o limitare a debitului de aer si care are ca
expresie clinica astmul bronsic
- clinic sindromul se caracterizeaza prin criza de dispnee paroxistica cu
caracter expirator , iar fiziopatologic prin hipertonie si stenoza bronsilara
cauzate de spasm , edem, hipersecretie bronsica
etiologie
- factorii etiologici sunt determinanti si favorizanti
- in functie de factorii determinanti astmul bronsic se pate clasifica in
o astm bronsic alergic
o astm bronsic non alergic
- dintre factorii determinanti si predispozanti care pot declansa afectiunea cei
mai importanti sunt
o terenul
o localizarea respiratorie
o cauza declansanta
- terenul
o virsta
o sexul – mai mult la barbati
o genetic
o profesiunea
o dezechilibru neurovegetativ
o factori neuropsihici
o factori hormonali
o suprasolicitarea la efort
- localizarea – prin leziunile aparatului respirator
o factori infectiosi
 polipi nazali
 sinuzite
 deviatii de sept
o infectii pulmonare virotice
o sclerozele pulmonare
o alergenul
 vegetal
polen
praf de casa

 alimentar
lapte
albus de ou
peste
crustacee
capsuni
 animal
fulgi
pene
lina
par
insecte
 prin substante medicamentoase
penicilina
analgezici
aspirina
 produse sintetice
detergenti
coloranti
Semne si simptome – manifestari de dependenta
- criza de astm bronsic
o uneori stare prodromala ; rinoree, stranut, tuse uscata
o apar in special in orele de dupa masa, spre seara sau in cursul noptii si
dureaza de obicei 1-3 ore
o crizele se pot repeta la intervale scurte de timp sau sa dureze citeva
zile – stare de rau astmatic
o dispnee cu caracter expirator
o anxietate
o tuse cu expectoratie
o transpiratii
o bradicardie
o pozitia pacientului – ortopnee
- starea de rau astmatic
o polipnee cu expiratie prelungita
o tiraj
o cianoza
o transpiratii abundente
o imposibilitatea de a vorbi
o HTA
o tahicardie
Examene paraclinice
- eozinofilie in sputa si in singe
- teste cutanate pozitive
- capacitate pulmonara totala crescuta

- volum rezidual crescut
- VEMS scazut
Problemele pacientului
- alterarea respiratiei
- anxietate
- deficit de autoingrijire
- alterarea somnului
- discomfort
- alterarea comunicarii
Obiective
- combaterea crizei de astm bronsic
- ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice
- prevenirea complicatiilor
- ameliorarea tolerantei la efort
Interventii
- asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa diferentieze elementele de
baza care formeaza diagnosticul de astm bronsic
- anamneza trebuie sa cuprinda date despre istoricul bolii astmatice si
manifestarile recente
- diagnosticul diferential este bazat pe
o dispnee laringiana
o obstructia cailor respiratorii datorate de corpi straini
o episod infectios viral
o bronhopneumonia la copilnevroze respiratorii
o afectiuni cardiovasculare
- conduita terapeutica in cazul crizei de astm bronsic MASURI
GENERALE
- aplicarea masurilor de urgenta pentru combaterea crizei de astm
- bolnavul in criza de astm bronsic va fi adus in pozitie de ortopnee,
luind in considerare si preferinta bolnavului
- va fi sprijinit in aceasta pozitie, pentru ai ameliora eforturile de respiratie
- asistenta va instiinta medicul,
- va schimba lenjeria transpirata a bolnavului, ii usuca pielea cu prosoape
- pregateste Miofilina injectabila pina la sosirea medicului
- in functie de indicatia medicului va administra Miofilina foarte lent pe cale
intravenoasa, eventual in perfuzie
- la nevoie sa aibe pregatit si HSH (hemisuccinat de
hidrocortizon)
- conduita de urgenta in criza de astm bronsic
o se mentine in stare sezinda
o se poate trata si ambulatoriu
o se anunta medicul
o se administreaza oxigen daca exista
o se administreaza medicatia
 miofilin, HSH pina la 8 fiole de 25 mg iv lent
 simpaticomimetice inhalatorii – salbutamol, ventolin, alupent –
cite 2-6 pufuri, se pot administra prin nebulizare
o ! la astmul drogat cu simpaticomimetice administrate in exces, sunt
contraindicate la pacientii hipertensivi, coronarieni si hipertiroidieni
o Alte medicamente care se pot utiliza sunt – bronhodilatin sublingual, sulfat de
magneziu 10 -20 ml iv lent, efedrina sc, adrenalina sc
- internarea pacientului cu stare de rau astmatic
o spitalizare in sectii de ATI unde la nevoie se poate intuba, aspira si
ventila mecanic
o in situatii mai putin severe in sectii de boli interne
o se explica pacientului necesitatea de a tusi si expectora
o de a ramine treaz pina la ameliorarea respiratorie
o supravegherea functiilor vitale la 15 min, a saturatiei de oxigen si Ph sanguin la
1 ora, ionograma la 8 ore
o oxigenoterapie
o linie venoasa pentru hidratare parenterala si pentru administrare iv a
medicamentrlor
o medicatia de urgenta – miofilin 2 fiole, HSH 100 – 1000 mg + ser glucozat 5%
500 ml
o asistenta va pregati diuretice si tonicardiace injectabile , pentru a le pune la
nevoie la dispozitia medicului
- mentinerea pacientului in pozitie care sa faciliteza respiratia
- identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestarilor clinice
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
- administrarea medicatiei prescrise de medic
- masurarea functiilor vitale
- pentru evitarea suprainfectiilor , tratamentul se completeaza cu antibiotice la
indicatia medicului
- se ingrijeste de hidratarea corespunzatoare a bolnavului pe cale orala sau parenterala
- bolnavul trebuie incurajat pentru eliberarea cailor respiratorii prin eforturi de tuse si
expectoratie, mecanisme naturale de eliberarea cailor respiratorii