Psihicul - forma de reflectare ideal –subiectiva si de constructie a realitatii (imaginea,ca proces primar si trairea, ca proces secundar)

1.2 Psihicul - forma de reflectare ideal –subiectiva

si de constructie a realitatii (imaginea,ca proces primar

si trairea, ca proces secundar)

1.2. Psihicul ca funcţie a creierului

Psihicul este considerat un produs, un rezultat al funcţionării creierului, un fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice şi energetice. Psihicul provine din materie, dar nu se identifică cu ea. Caracteristicile care au venit în sprijinul relaţiei dintre psihic şi creier, au demonstrat că distrugerea sau

înlăturarea diferitelor zone ale creierului (prin metoda ablaţiilor şi extirpărilor), secţionarea unor segmente ale sistemului nervos central (prin metoda rezecţiilor), stimularea directă a creierului cu curent electric au demonstrat că o dată cu modificarea anatomo-fiziologicului se modifică şi psihocomportamentalul. Astfel de metode nu au putut fi folosite pe om, cercetările fiind efectuate pe animale, dar pentru a demonstra relaţia dintre psihic şi creier s-a recurs la aşa-numitele „experimente invocate”. La om, nu se pot

distruge sau extirpa anumite zone ale creierului, dar asemenea fenomene, pot apărea în mod natural în urma unor accidente sau traume cerebrale. De exemplu, dacă este afectată zona posterioară a lobului frontal stâng, va apărea o tulburare a capacităţii de vorbire (afazie motorie expresivă), iar dacă zona afectată se află în lobul occipital, vor apărea tulburări de vedere. De asemenea, anumite focare patologice ale creierului (leziuni, tumori) se asociază cu tulburarea activităţii psihice. Argumente solide în sprijinul relaţiei dintre psihic şi creier au fost aduse şi de chimia cerebrală şi modificarea metabolismului creierului. Creşterea secreţiei de noradrenalină afectează echilibrul emoţional şi slăbeşte controlul voluntar al comportamentului. Dar şi introducerea în corp a unor substanţe psihoactivatoare (alcoolul, drogurile etc.) poate modifica chimismul cerebral, prin intoxicaţii grave, care pot duce chiar la abolirea psihicului. Referitor la modificarea metabolismului creierului, este bine cunoscut faptul că reducerea aportului de oxigen (anoxia) sau a celui de glucoză (hipoglicemia) se soldează cu diferite tipuri de tulburări ale dinamismului psihic (oboseală, slăbirea concentrării atenţiei, stare de disconfort, agitaţie psihomotorie, incoerenţă în gândire, crize de pierdere a conştiinţei etc.). Aspectele menţionate mai sus se referă doar la situaţiile speciale, dar în cazul omului normal, sănătos, relaţia dintre psihic şi creier s-a pus în evidenţă prin studiul proceselor nervoase superioare (excitaţia şi inhibiţia) şi legilor de funcţionare ale acestora. În condiţiile modificării stării funcţionale a acestor procese vom asista şi la modificarea tabloului vieţii psihice.