PSIHOLOGIE GENERALA, Psihicul- proces determinat social-istoric (comportament si cutume, traditii, mentalitati etc.) Niveluri structural-functionale ale psihicului:

• 1.3 Psihicul- proces determinat social-istoric
• (comportament si cutume, traditii, mentalitati etc.)
• Niveluri structural-functionale ale psihicului:
• 
  
• 
  
• Modul de fiinţare a psihicului este imaginea, ca proces primar, constructul generalizat-abstract, ca produs secundar, trăirea ca vibraţie a întregului organism, efortul, încadrarea, ca mobilizare a resurselor neuropsihice. Toate aceste produse reproduc anumite însuşiri ale obiectelor, concordanţa sau neconcordanţa dintre stările interne ale organismului şi împrejurările externe, gradul de adecvare dintre încordarea internă şi dificultăţile obstacolului. Cu alte cuvinte, psihicul are proprietatea de a reproduce, de a transpune obiectivul în subiectv, a realităţii înconjurtoare în plan ideal. Reproducerea psihică se distinge prin caracterul său ideal, activ subiectiv şi constructiv. Prin idealitatea sa, psihicul, ca “fenomen” impalpabil, imponderabil, inefabil, se opune lumii material, dar totodată o dezvăluie. Prin activismul său, care presupune schimbarea concomitentă în obiectul reprodus şi subiectul care reproduce, mai mult chiar, relaţia dintre obiect şi subiect, psihicul se opune nemişcării. El nu este o simplă contemplare, ceva mort, abstract, fără mişcare şi contradicţii, ci viu, în
• continuă mişcare, transformare. În şfârşit, prin caracterul său subiectiv psihicul se imprecnează de tot ceea ce este propriu, specific subiectului, reprezentativ pentru el. Aceasta nu înseamnă că reproducerea subiectivă ar fi eronată, dar nici că ea ar exclude toatal posibilitatea apariţiei unor erori. A fi subiectiv înseamnă a reflecta corect, adecvat, a reflecta obiectul ca obiect, deci, ca atare, însă filtrate prin propria interioritate psihică. În condiţiile apariţiei unor factori perturbatori (la nivelul obiectului, al subiectului sau al mediului ce se interpune între subiect şi obiect) reflectarea se deformează, dar, şi în aceste condiţii, din necesităţi adaptative, până la urmă ea se corectează. Când vorbim despre caracterul subiectiv al reproducerii psihice, nu trebuie să cadem nici în cealaltă extremă, şi anume, să considerăm că ea copiază, fotografiază, epuizează realitatea. Ea nu epuizează obiectul, dar înaintează treptat spre surprinderea esenţei lui.
• Curs psihologie generală prof. Ilieş Gabriel
• Înţelegerea caracterului reproductive al psihicului constitue un castig important al psihologiei. A ramane însa doar la acest nivel ar fi insuficient deoarece psihicul are nu numai capacitatea de oglindi, de a reproduce realitatea ci şi de a o creea, oferind la ieşire mai multe informaţii decât sau constatat la intrare. Psihicul are şi character constructiv. Reproducerea se prelungeşte cu creaţia. Deşi între reproducere şi creaţie există o strânsă legătură, ambele având rol important în procesele adaptative, ambele subordonându-se aceloraşi criteria de eficienţă, nu trebuie ca ele să fie identificate şi nici reduse una la alta, mai ales creaţia la reproducere. De altfel, studierea lor comparativă a dus la discriminarea reproductivului de creaţia (Selz, Cattell, Guilford). Reproducerea împrumută modele din realitate, creaţia recurge la combinări şi transformări înnoitoare ale realităţii, reproducerea asigură echilibru subiect – obiect, creaţia perturbă acest echilibru în numele reechilibrării superioare; reproducerea poate fi tratată ca o descoperire prin operaţii ca o deplasare informaţională cu rezultate reproductive, creaţia ca o inovaţie şi invenţie, ca o tarnsformare informaţională, cu rezultate productive. Reproducerea potenţează creaţia, dar atitudinea trensformativă poate premerge reproducerii. Şi totuşi ceea ce are importanţă în funcţionalitatea concretă a psihicului nu este opunerea, ci complementaritatea lor. Concluzionând putem spune ca psihicul este un model informaţional intern al lumii externe cu rol adaptativ specific. Apariţia lui se înscrie ca un moment de apogeu pe scara evoluţiei animale, psihicul se supune legii generale a dezvoltării, modificându-şi de-a lungul timpului organizarea si funcţiile, esenţa psihicului care nu poseda nici o proprietate substanţială (greutate, volum, miros, gust), rămâne de natură ideală. El este o entitate de ordin raţional, communicaţional si informaţional.