Ortopedie, traumatologie si nursing specific - Traumatismele membrelor Fracturile

Traumatismele membrelor

Fracturile

Definitie:solutie de continuitate in structura unui os ca urmare a unui traumatism

Conditia:forta exterioara sa depasesca rezistenta mecanica a osului

Mecanisme:

-Direct: soc direct (bara de protectie, gloante, schije)

-Indirect: -torsiune (schi),

-flexie

-compresie (coloana),

-tractiune, smulgere (patela)

Clasificare:

Dupa starea invelisului de parti moi ale membrului sau centurii:

Fracturi -inchise

-deschise

Dupa sediu:

Fracturi: - extra-articulare: - diafizare

- metafizare

- epifizare

- articulare

Dupa structura osului fracturat:

Fracturi - pe os sanatos: - traumatism violent

-traumatism mediu dar repetat (fracture de oboseala)

- pe os patologic: traumatism minim

Fracturi diafizare: fracture simple, complexe, cominutive

Deplasarea fragmentelor:

Angulatie :

Decalaj:

Incalecare/telescopare:

Translatie:

Semne si simptome de probabilitate:

-deformarea regiunii

-tumefactie

-echimoza tardiva Hennequin

-durere in punct fix

-impotenta functional

Semne de certitudine:

-intreruperea continuitatii osoase

-mobilitatea anormala

-crepitatiile osoase

-netransmiterea miscarilor

Diagnostic imagistic

Radiologia

Conditii:

-Incidente: F + P+oblice +axiale

-Intreg segmentul + articulatiile supra- si subiacente

- +radiografii comparative

CT

-vertebre, cotil, calcaneu

-platou/pilon tibial

Echografia Doppler – in complicatii

Angiografia – in complicatii

Tratamentul

Ortopedic/Chirurgical/Functional

Componente:

-reducerea

-imobilizarea

-recuperarea functional

Reducerea

-inchisa: manevre ce refac drumul invers al deplasarii fragmentelor.

-se practica sub anestezie: locala/regional; generala: i.v./IOT; peridurala/rahidiana

Imobilizarea

-Aparate gipsate: circulare/despicate

•Principii: -nu constrictive

-nu compresive

-cuprind articulatiile supra- si subiacenta, articulatiile imobilizate in pozitii functionalre.

•Contraindicatii: diabet, arterite, flictene/dermopatii

•Complicatii: compresiuni nervoase/vasculare, leziuni de decubit (escare), redori articulare.

-Tractiune continua

-Aparat gipsat de atarnare

-Aparat gipsat + brose K

Fixarea interna (osteosinteza:)

Complicatii:

-infectia (0.5- 1.5%)

-deplasarea secundara

-degradarea montajului

-intarzierea in consolidare sau pseudartroza

Fixarea externa:

Indicatii:

-fracturi deschise (grad II-III)

-fracturi inchise (pelvis)

-fracturi cominutive ( +fixare mixta)

-fracturi vechi

-fixare secventiala

Entorsele

Entorsele sunt intinderi, rasuciri fortate ale ligamentelor, dar oasele nu parasesc articulatia.

Articulatia se umfla, devine dureroasa, iar miscarea este uneori imposibila.

Cel mai frecvent este afectat ligamentul talo-fibular anterior – cel care conecteaza partile din fata ale fibulei si talusului

• Entorsele pot fi:
  1. gradul I:

• întinderi ligamentare cu eventuale leziuni microscopice
• examen radiologic

1. gradul II:

• ruptura parţială a ligamentelor
• diminuarea stabilităţii articulare
• examenul radiologic poate evidenţia o lărgire a spaţiului articular, dacă aceasta este făcută la amplitudinea maxima a mişcării pe care s-a produs entorsa

c) gradul III:

• ruptura completă a ligamentelor si/sau smulgerea inserţiei osoase a ligamentelor (fracturi parcelări)
• stabilitatea articulară este compromisă
• examenul radiologic poate evidenţia eventuale fragmente osoase, intraarticular, cu lărgirea semnificativă a spaţiului articular în mişcare forţată.

Entorsele sunt mai frecvente la persoanele cu activitate trecute de vârsta adolescenţei (20-60 ani) şi în special bărbaţii (cu precădere sportivii). Glezna şi genunchiul sunt cel mai des interesate .

Luxatiile

Luxatiile determina intinderea si ruperea ligamentelor, cu deplasarea osului din articulatie. Deci articulatia se umfla, devine dureroasa, iar membrul isi modifica aspectul normal.

Ex: luxatia gleznei, luxatie temporomandibulara, luxatie congenitala a soldului, luxatia rotulei, luxatia cotului, luxatia scapula-humerala.

Luxaţiilegenunchiului sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei (60-70%) între 20-30 de ani şi mai cu seamă la sportivi, la copii sunt excepţionale. Luxaţiile genunchiului reprezintă aproximativ 2% din totalul luxaţiilor.

• Luxaţiile pot fi :
  1. După comunicarea cu exteriorul :

- închise

- deschise - dinăuntru

- din afară

2. După integritatea osoasă :

- fără fracturi

- asociate cu fracturi - intraarticulare

- decolări epifizare

- diafizare

3. După gradul de reductibilitate

- reductibile spontan (traumatice)

- habituale (recidivante)

- reductibile prin manevre - ortopedice

- chirurgicale

- inductibile (recente, vechi)

d) După momentul producerii :

- congenitale (intrauterine)

- prenatale

- post-traumatice accidentale

- progresive (inflamatorii)

e) După de plasare

- cu deplasare mare (încălecarea epifizelor)

- cu translaţie moderată

- subluxaţie (deplasare parţiala)

f) După vârstă :

- copii (rare)

- adolescenţi şi tineri (sportivi)

- adulţi (în special bărbaţi cu vârsta între 30-65 ani)

- vârstnici (foarte

g) După motiv :

- traumatice

- convulsii (epilepsie, tetanus)

Examen clinic:

• Durerea este extrem de vie, fiind determinată de excitaţiile puternice care pornesc din proprioceptorii existenţi în capsule şi ligamentele întinse sau rupte. Această durere nu cedează la calmantele obişnuite. Singura soluţie de a calma durerea este readucerea cît mai urgentă a capetelor articulare în poziţie normală.
• Impotenţa funcţională apare din cauză că cele două capete articulare nu mai sunt în poziţie normală, iar mişcările specifice nu se mai pot executa.
• Deformarea regiunii: relieful normal al regiunii articulare se schimbă din cauza poziţiei diferite a oaselor.
• Atitudine vicioasă: modificările de poziţie a capetelor articulare fac ca segmentul respectiv al corpului să ia şi să se menţină într-o poziţie anormală, vicioasă.
• Echimoză şi hematom, mai mult sau mai puţin importante.
• Hemartroza şi hidrartroza: este prezenţa de lichid sanguinolent sau clar în articulaţie.
• Simptome date de compresiuni vasculare: astfel pot apare gangrene în teritoriul irigat de vasul respectiv.

Simptome date de compresiuni sau distrugerea unui nerv important:pot apărea pareze sau paralizii, cu insensibilitate în segmentul inervat (furnicături de-a lungul membrului) sau tulburări neuro-simpetice (cianoză, edem, răceală, transpiraţie).

Investigatii paraclinice

Examenul radiografic (de faţă şi profil) este obligatoriu ori de cîte ori bănuim, sau sîntem siguri, că avem de-a face cu o luxaţie. El arată poziţia în care se găsesc segmentele luxate, fapt important pentru că manevrele de reducere diferă adeseori în funcţie de poziţia în care se găsesc capetele osoase.

Este util examenul radiografic şi pentru a arăta dacă nu există şi o fractură concomitentă, eventualitate care complică afecţiunea şi face mult mai dificil tratamentul.

Radiografiile se vor face atît din direcţie antero-posterioară, cît şi supero-inferioară.

Evolutie si prognostic

În prezenţa unei luxaţii simple, în care nu s-au rupt ligamentele şi capsula pe mari întinderi, în care nu sunt compresiuni vasculare, nervoase, nu sunt distrugeri musculare şi reuşim în foarte scurt timp de la apariţia ei să o reducem şi să o imobilizăm, evoluţia este favorabilă şi este posibil ca această luxaţie să nu se mai refacă niciodată.

În caz că nu sînt astfel de situaţii favorabile şi, mai ales, dacă nici nu s-a făcut un tratament urgent şi corect, luxaţia poate recidiva, sau pot apărea fenomene de artroză.

Prognosticul este şi mai grav în caz de leziuni osoase locale, musculare, vasculare ori nervoase.

Tratament

-Ortopedic

Tratarea unei luxaţii se numeşte reducerea luxaţiei. Ea constă în repunerea corectă, adică readucerea în articulaţie a celor două capete osoase, pe aceeaşi cale pe care s-a facut luxaţia. Această reducere trebuie făcută cît mai urgent posibil. Se face de preferinţă sub anesteziegenerală de scurtă durată sau anestezie locală(obţinută prin infiltraţii periarticulare cu novocaină, xilină)care permit cel mai bine executarea manevrelor de reducere fără mari tracţiuni şi fără leziuni sau distrugeri osoase, articulare, musculare, vasculare sau nervoase.

Contuziile

Contuziileregiunilor articulare (genunchi, cot, umar, sold )se intalnesc frecvent ca rezultat al unui traumatism direct prin cadere, strivire sau lovire cu un corp contondent. Daca forta de actiune traumatica se exercita oblic, tangential, leziunea partilor moi va fi mai intinsa dar mai usoara, insa daca va actiona perpendicular leziunea va fi mai profunda , mai grava si localizata.

Contuzia caracterizata prin leziuni ale formatiunilor anatomice profunde, fara leziuni tegumentare, cel mult cu prezenta unor escoriatii, poate fi : usoara (spontan, reversibila) sau grava (leziuni profunde). Cea superficiala include: echimoza, hematomul, seromul, iar cea profunda cuprinde contuzia musculara, ruptura musculara, aponevrotica, tendinoasa, capsulo-ligamentara.
Clinicse pot pune in evidenta sufuziuni sanguine ale partlior moi(echimoza), hematomul, hemartroza(sange in articulatie), durere, jena functionala, cu limitarea miscarilor articulare, edem.